România se confruntă cu o provocare fără precedent în gestionarea calității apelor. În timp ce statul român nu a reușit să respecte nici măcar standardele vechi din 1991, fiind sub spectrul unor sancțiuni financiare masive din partea CJUE, noua Directivă (UE) 2024/3019 ridică ștacheta la un nivel tehnologic și financiar greu de susținut. Aceste reglementări vor avea un impact major asupra producătorilor de medicamente și cosmetice, dar și asupra consumatorilor, care vor fi cei care vor plăti în final toate costurile.
Pentru România, o țară care se află deja în procedură de infringement din cauza neconformării cu vechile standarde de epurare a apelor uzate, Directiva (UE) 2024/3019 privind epurarea apelor uzate urbane vine ca o lovitură de grație dată industriei de medicamente și cetățenilor pentru incompetența clasei politice care nu a reușit să rezolve în ultimii 30 de ani problema canalizării și a gestionării apelor reziduale.
În prezent, 150 de aglomerări mari (peste 10.000 de locuitori) nu au sisteme de colectare conforme, iar în 154 de aglomerări apa colectată nu este epurată corespunzător înainte de a fi deversată. Și dacă nu am fost în stare să construim cu bani europeni stații de epurare relativ simple, este greu să ne închipuim că vom reuși să facem altele mult mai complexe, din banii noștri, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2024/3019 privind epurarea apelor uzate urbane. Directiva a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2025, iar România are termen până la 31 iulie 2027 pentru a o transpune în legislația națională.
Principalele impuneri includ extinderea colectării apelor uzate la aglomerări mai mici, epurarea cuaternară, implementarea Răspunderii Extinse a Producătorilor, neutralitatea energetică și monitorizarea agenților patogeni.
● Dacă până acum obligațiile vizau localitățile cu peste 2.000 de „locuitori echivalenți“ (l.e.), noile norme impun colectarea și tratarea apelor uzate pentru toate aglomerările de peste 1.000 l.e. până în 2035.
● Până în 2045, toate stațiile de epurare care deservesc peste 150.000 l.e. trebuie să aplice un tratament suplimentar (epurare cuaternară) pentru a elimina micropoluanții (reziduuri din medicamente și cosmetice).
● Conform principiului „Poluatorul plătește“ producătorii de produse farmaceutice și cosmetice vor fi obligați să acopere prin sisteme de tip EPR cel puțin 80% din costurile epurării cuaternare, prin scheme de Responsabilitate Extinsă a Producătorului.
● Sectorul apelor uzate trebuie să atingă neutralitatea energetică până în 2045, prin utilizarea energiei regenerabile produsă chiar în cadrul stațiilor de epurare.
● România, ca toate statele membre, va trebui să monitorizeze permanent parametrii de sănătate publică în apele uzate, inclusiv prezența virusului SARS-CoV-2 sau a rezistenței la antimicrobiene.
Epurarea cuaternară
În termeni simpli, epurarea cuaternară este „etapa de finisare“ ultra-tehnologizată a apelor uzate. Dacă metodele clasice de curățare a apei se concentrează pe mizeria vizibilă, materii organice și nutrienți (azot, fosfor), etapa cuaternară vizează micropoluanții – substanțe invizibile, dar extrem de toxice, care rămân în apă chiar și după ce aceasta pare curată. Cea mai mare problemă identificată de UE este rezistența la antibiotice și perturbările endocrine (hormonale) la pești și amfibieni, cauzate de „cocktailul“ de medicamente deversat în râuri. De exemplu, hormonii din apele uzate pot duce la „feminizarea“ peștilor masculi, distrugând populații întregi.
Epurarea cuaternară țintește substanțele care se găsesc în concentrații infime (micrograme pe litru), dar care afectează grav ecosistemele și sănătatea umană:
● Reziduuri de medicamente: antibiotice, antidepresive, antiinflamatoare sau hormoni (din anticoncepționale);
● Produse de îngrijire personală: compuși din creme solare, parfumuri sau conservanți din cosmetice;
● Pesticide și biocide: substanțe care curg de pe câmpuri sau din grădini în rețeaua de canalizare;
● Microplastice: fragmente minuscule de plastic care trec de filtrele obișnuite.
Deoarece produsele farmaceutice și cele cosmetice sunt, în opinia Comisiei Europene, principalele surse ale acestor poluanți, producătorii acestora vor fi obligați să plătească o taxă pentru a acoperi cel puțin 80% din costurile de construire și operare a acestor instalații de tratare extrem de scumpe. Aceasta este şi marea noutate adusă de Directiva privind epurarea apelor uzate urbane.
Până în anul 2039, marile metropole (peste 150.000 de locuitori echivalenți) vor trebui să aibă în mod obligatoriu epurare cuaternară. Acestea sunt: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța, Craiova, Brașov, Galați, Oradea şi Ploiești.
EPR – Apă
Deși Directiva (UE) 2024/3019 a intrat în vigoare la nivel european abia la sfârșitul anului 2024, conceptul de EPR aplicat apelor uzate este o noutate absolută la nivel legislativ obligatoriu. Până în prezent, nicio țară nu are un sistem EPR complet implementat conform noilor standarde UE, deoarece statele membre au termen până în 2027 să transpună Directiva în legile naționale.
Toate cele 27 de state membre trebuie acum să creeze organizații colective, similare cu cele pentru plastic sau electronice. Dacă în domeniul deșeurilor obiectivul principal al organizației este finanțarea colectării și reciclării deșeurilor, la EPR – Apă organizațiile de tip EPR vor finanța tehnologiile de filtrare. Reciclarea deşeurilor necesită camioane, pubele şi staţii de sortare. La apă va fi nevoie de staţii de epurare cu înaltă tehnologie. La deşeuri producătorul plăteşte pentru ambalajele pe care le-a pus pe piaţă şi poate măsura tonele de deşeuri reciclate. La apă, producătorul va plăti pentru poluarea chimică a produsului, iar măsurarea îndeplinirii obiectivelor se va face prin analize de laborator.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor va trebui să autorizeze până în iulie 2027 noile OIREP-uri din domeniul apei. Cel mai probabil, acestea se vor numi OIREP-uri pentru Ape Uzate, vor fi organizații non-profit constituite chiar de marile companii farma și cosmetice, eventual prin asociații precum ARPIM – Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente sau PRIMER – Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România.
Consumatorul român va resimți costurile în două moduri. Primul va fi în factura de canalizare. Estimările vorbesc de o creștere de câțiva lei pe lună la factura de apă.
Un al doilea loc unde cetățeanul va resimți efectele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane va fi în farmacii. Dacă producătorii de medicamente vor plăti taxa EPR (estimată la 0,02 – 0,10 euro pe cutie), este aproape cert că tot acest cost va fi transferat în prețul final al medicamentelor și cosmeticelor.
Implementarea Responsabilității Extinse a Producătorului (EPR) conform Directivei (UE) 2024/3019 vizează în mod specific două mari industrii din România, considerate sursele principale de micropoluanți în apele uzate urbane.
Industria farmaceutică (producători și importatori)
Aceasta este categoria cea mai vocală în opoziție față de directivă, deoarece în România există o bază industrială de medicamente generice (medicamente ieftine) care vor fi cele mai afectate de noile taxe. Producătorii avertizează că noile costuri pot duce la închiderea unor linii de producție.
Printre marii producători locali sunt companii precum Zentiva România (care a și atacat directiva în justiție), Terapia Cluj (parte a grupului Sun Pharma), Antibiotice Iași, Biofarm, Labormed (parte a grupului Zentiva) și Gedeon Richter.
Importatorii și deținătorii de autorizații de punere pe piață vor fi și ei vizați de aceste prevederi, întrucât EPR se aplică oricărei entități care introduce pentru prima dată pe piața românească produse farmaceutice.
Industria produselor cosmetice
Directiva vizează și toate companiile care produc sau importă produse de îngrijire personală, machiaj, parfumuri și igienă, precum Farmec Cluj (cel mai mare producător român), Gerocossen, Ivatherm sau Papillon Laboratories.
Multinaționale cu prezență locală, giganți precum L’Oréal, Beiersdorf (Nivea), Unilever sau Procter & Gamble, care introduc volume masive de produse pe piață, vor trebui să contribuie și ele în acest sistem de tip EPR. Companiile vor trebui probabil să adere la o organizație colectivă (similară cu modelul pentru ambalaje sau deșeuri electrice), unde vor plăti o „taxă“ proporțională cu cantitatea de substanțe/produse puse pe piață.
Pentru România, unde marjele de profit pentru medicamentele generice sunt deja plafonate prin prețuri impuse de Ministerul Sănătății, industria avertizează că aceste companii nu își vor putea asuma costul EPR, ceea ce ar putea duce la dispariția multor produse ieftine de pe piață.• ecologic
