Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) este una dintre cele mai importante instituții de mediu din România, cu responsabilități în domenii cum ar fi biodiversitatea, dezvoltarea durabilă, substanțele chimice periculoase, emisiile, radioactivitatea, autorizarea agenților economici și multe altele. Despre schimbările care au loc în instituție și în agențiile județe-ne de protecția mediului am vorbit cu Lóránd Fülöp, președintele ANPM.• ecologic
ecologic: Ați venit recent la conducerea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. Ce ați făcut în această perioadă și ce schimbări vreți să faceți?
Lóránd Fülöp, președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului: Am venit în luna februarie și în primele două-trei luni nu am vrut să intervin prea mult, am încercat să nu blochez activitatea agenției. În primele două săptămâni l-am delegat pe domnul Eugen Cosma să aibă grijă de semnături pentru că nu îmi era foarte clar fiecare detaliu. După acest timp mi-am creat o imagine destul de clară referitor la ceea ce trebuie schimbat, pentru că rolul meu principal este eficientizarea și cuantificarea sarcinilor.
Cele mai interesante probleme sunt legate de faptul că Agenția Națională pentru Protecția Mediului are 42 de agenții județene. Iar dacă două agenții de mediu locale cer documente diferite și poate interpretează legea în mod diferit, nu este tocmai bine. Din păcate însă aceste lucruri se întâmplă pentru că legea este interpretabilă, dar și pentru că unii își asumă mai ușor anumite lucruri și alții mai greu. Este adevărat însă și că fiecare APM (Agenție de Protecția Mediului) are angajați pe partea juridică, ceea ce înseamnă că ei decid.
Mi-am dat seama foarte repede că până la urmă cel mai important obiectiv al nostru este ca toate APM-urile să lucreze unitar. ANPM este coordonatorul APM-urilor, dar mai apare câte un director de APM care gândește diferit, ceea ce nu este grav atâta timp cât își asumă anumite lucruri. Mai sunt și foarte mulți directori ai agențiilor locale de mediu care ne întreabă, ne trimit tot felul de adrese cu privire la diverse spețe. ANPM le spune că agenția județeană de mediu are reprezentat juridic și că legea trebuie aplicată ca atare. Dar nici o astfel de abordare nu este una normală fiindcă se pierde timp în eliberarea unor autorizații.
De aceea eu am cerut ca toate APM-urile să ne trimită în luna iunie câte două sau trei teme pe care le vor clarificate. Am făcut un calendar și specialiști de la ANPM și de la Ministerul Mediului merg acum în anumite regiuni/județe, stau acolo o zi, poate două și au discuții pe acele teme care ne-au fost semnalate.
Încercăm ca în următoarele patru-cinci luni să facem aceste deplasări în toate județele astfel încât pe de o parte APM-urile să simtă coordonarea ANPM, iar pe de altă parte și operatorii economici să înțeleagă că ANPM și APM nu sunt instituții total diferite. Până în prezent am reușit să văd aproximativ jumătate dintre agențiile județene și cred că până la sfârșitul lunii septembrie voi ajunge în toate județele.
ecologic: La Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov ați fost?
Lóránd Fülöp: Da, chiar spre sfârșitul lunii iunie. Ce să vă spun? Imediat cum intri în clădire îți poți da seama ce fel de om este la conducerea instituției respective. Niciun APM nu are mai mulți bani decât altul, din păcate pentru toți există un deficit de resurse. Este adevărat și că unele situații sunt mai complicate decât altele și este greu de înțeles care sunt interesele reale din anumite agenții. Eu încerc însă să aplic legea și altceva nu am ce să fac. Dar sunt probleme, cum ar fi situația cu Glina, care reprezintă o problemă reală.
După ce ANPM a emis autorizația de a funcționare stației de sortare de la Glina, nu a depozitului de deșeuri, au început manifestații în fața Agenției, dintre care unele destul de gălăgioase. Când a început mitingul eu eram la Viena, vizitam un incinerator de deșeuri. La Viena sunt trei sau patru incineratoare, dintre care cel pe care l-am vizitat se află în oraș. Acolo sunt aduse aproximativ 900.000 tone deșeuri anual și se produc 40.000 MW energie electrică și aproximativ 70 Kcal energie termică numai din deșeurile care rezultă în urma selectării și care nu pot fi reciclate. Pot să vă spun că nu am simțit niciun fel de miros neplăcut cât am stat acolo. Ne-am uitat cum fac, ce filtre folosesc și ce rămâne din tot acest proces. Un incinerator ca acela din Viena ar costa între 250 și 300 milioane euro. Este o oportunitate de business și cred că s-ar găsi fonduri pentru a se construi unul și la noi.
Şi ca să mă întorc la problema staţiei de sortare de la Glina, trebuie să vă spun că instanţa a suspendat deocamdată decizia noastră de autorizare.
ecologic: Vă dați seama ce reacții ar genera o discuție despre un incinerator de deșeuri, atâta timp cât o stație de sortare v-a adus manifestații de protest și acuzații de tot felul?
Lóránd Fülöp: Vreau să clarificăm un lucru, ca să nu se înţeleagă cumva că eu mi-aş dori construirea unui incinerator de deșeuri în București sau în Ilfov. În Planul Național de Gestionare a Deșeurilor este inclus un incinerator pentru Capitală, dar se pare că până acum nici Bucureștiul și nici Ilfovul nu s-au înțeles unde să îl construiască. Am încercat să înțeleg ce cantități de deșeuri avem în București, câte se sortează și câte ajung la reciclare. Se pare că în București se depozitează tot. Iar faptul că sunt interese mari în zona de depozitare pentru a nu exista un incinerator este clar pentru toată lumea.
Cât despre sortare, este evident nu numai pentru mine, ci cred că pentru toată populația orașului, că avem nevoie de stații moderne de sortare a deșeurilor, care respectă toate regulile de protecția mediului.
Nouă – fiindcă nu reprezentăm Ministerul Sănătății – ne este greu să apreciem impactul acestor stații de sortare asupra sănătății oamenilor. Eu înțeleg pe deplin toate îngrijorările oamenilor, dar cred că ar trebui să fim onești. Începând din anii ‘70 când a fost făcut depozitul Glina – unde au ajuns la început deșeurile din construcții de după cutremurul din 1977 – și până în ’90 nu existau case la 38 de metri de depozit.
Glina nu este un caz izolat. Este interesant că avem un acord de mediu ca să facem o autostradă sau un pasaj, după care vine unitatea administrativ-teritorială și ne spune că ar trece prin apropierea unor case care nu existau când au început studiile. Avem și alte cazuri, de exemplu un cetățean și-a construit o casă lângă o spălătorie auto, după care a cerut ca spălătoria să fie închisă pentru că el nu poate să trăiască acolo.
ecologic: Ați văzut cum gestionează alte țări din Europa problema deșeurilor. Ce schimbări credeți că ar trebui făcute în sistemul din România?
Lóránd Fülöp: Este adevărat că am luat parte la câteva discuții. Și alte țări se gândesc ca în prețul unui produs să existe o anumită taxă și atunci nu se va mai pune problema ca producătorii să plătească la AFM doi lei pe kilogram sau un leu și optzeci către un OTR. Pentru noi este clar că nu am ajuns acolo unde sunt alte ţări și acest lucru înseamnă că anumite legi trebuie schimbate. Am discutat la minister, iar acesta trebuie să vină cu strategii și soluții noi pe care ANPM le va implementa.
ecologic: Înainte exista o ruptură nu numai între Agențiile pentru Protecția Mediului, ci și între Administrația Fondului pentru Mediu și Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Mai există această lipsă de colaborare instituțională?
Lóránd Fülöp: Noi lucrăm cu AFM pe diferite spețe și pot să vă spun că există o relație bună între aceste două instituții. Dar totodată nu îmi dau seama dacă descentralizarea este un lucru foarte bun.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este descentralizată în 42 de agenții județene. Sunt convins că unele competențe din APM-urile județene vor ajunge la consiliul județean în următoarea perioadă. România cu cei 18 milioane de locuitori ai săi are 3.200 de UAT-uri, Olanda cu 17.700.000 de locuitori are sub 1.000 de UAT-uri. La noi această organizare se vede și în instituții, sunt foarte multe servicii și direcții. Lucrez acum la o reorganizare a agenţiei fiindcă vreau ca fiecare să înțeleagă perfect ce responsabilități are. Noi raportăm date către Comisia Europeană, monitorizăm, avem laboratoare, reglementăm, emitem autorizații și cred că va trebui să avem direcții axate pe fiecare tip de activitate și nu două direcții care raportează diferit despre lucruri similare.
