La Nisa, Franţa, a început pe 9 iunie a.c. Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind Oceanele. Marea miză a acestei întâlniri nu este nici pe departe protejarea oceanelor, ci exploatarea tuturor resurselor pe care ele, oceanele, le mai pot furniza omenirii.
Înaintea acestei conferinţe a avut loc „Forumul economiei albastre și finanțele“, în apropiere, dar într-o locaţie ceva mai scumpă, la Monaco. Aici, Emmanuel Macron a spus, făcând aluzie la Donald Trump, că „avem datoria de a ne mobiliza pentru că știința este clară și faptele există. Nu există fatalitate. Și astfel, cu câteva guverne, în zilele următoare vom lua decizii puternice și vom mobiliza comunitatea internațională. Dar este esențial să mobilizăm sectoarele financiar și economic din întreaga lume. Există posibilitatea de a avea pescuit durabil, transport maritim durabil, turism durabil, model economic durabil pentru planeta noastră și oceanele noastre. Este o chestiune de alegere, responsabilitate și mobilizare colectivă“.
Acum, la Nisa, discuţiile se vor axa pe „urgenţa globală“ care ameninţă oceanele, iar ONG-urile şi micile state insulare speră că această conferinţă va merge dincolo de simple discursuri rostite pe o serie de teme de mare actualitate şi se va încheia cu stabilirea unor măsuri şi angajamente clare.
Arii marine protejate
Crearea unor noi arii marine protejate (AMP) ar trebui să fie anunţată de mai multe guverne, ceea ce ar putea să ducă la atingerea pragului de protecţie de 10% la nivel mondial (faţă de 8,63% în prezent), potrivit cabinetului ministrului francez pentru tranziţie ecologică, Agnes Pannier-Runacher.
Comunitatea internaţională şi-a fixat un obiectiv de protecţie de 30% până în anul 2030 (obiectivul 30×30), dar, potrivit Greenpeace, în ritmul actual acest obiectiv nu va fi atins înainte de anul 2107.
Dincolo de aspectul cantitativ, protecţia acestor zone trebuie să fie, de asemenea, de mai bună calitate, au estimat ONG-urile, întrucât multe ţări nu impun practic nicio regulă în perimetrele parcurilor lor marine, autorizând, de exemplu, pescuitul cu traulere la mare adâncime, o practică de pescuit unanim considerată ca fiind profund distrugătoare pentru ecosistemul marin.
La nivel mondial, doar 2,7% din oceane beneficiază de niveluri de protecţie mai mari, un procent care este de doar 0,1% în cazul apelor costiere ale Franţei metropolitane, potrivit Agerpres.
Mare liberă
Unul dintre punctele-cheie pentru atingerea obiectivului 30×30 este ratificarea Tratatului privind mările libere, semnat de 110 state în 2023, care ar trebui să asigure o mai bună protecţie a vieţuitoarelor marine în apele internaţionale (dincolo de 200 de mile marine – 370 de kilometri – de ţărm).
Până în prezent, 32 de ţări şi Uniunea Europeană l-au ratificat şi altele ar putea să facă acest lucru săptămâna aceasta, în contextul în care Franţa speră să reunească la Nisa 60 de ţări semnatare pentru a permite intrarea în vigoare a tratatului încă din anul 2026.
Exploatarea fundului oceanelor
Franţa pare că încearcă acum să convingă mai multe ţări să se alăture coaliţiei favorabile unui moratoriu privind exploatarea marilor funduri marine, din care fac parte în prezent doar 33 de state. Se speră că o mărire a acestei alianţe ar trimite un semnal preşedintelui american Donald Trump, care a decis unilateral să autorizeze această practică în apele internaţionale din Oceanul Pacific.
De asemenea, orice anunţ pe tema exploatării fundului oceanelor va fi monitorizat cu mare atenţie odată cu apropierea reuniunei din iulie a.c. a Autorităţii Internaţionale a Fundurilor Marine (AIFM), care lucrează de mai mulţi ani la elaborarea unui cod minier. Acest text trebuie să stabilească regulile de extracţie comercială a minereurilor mult râvnite pentru tranziţia energetică, protejând în acelaşi timp fundurile marine, clasificate ca fiind „bunuri comune ale omenirii“.
Acţiuni, nu cuvinte
La finalul summitului, ţările vor adopta Declaraţia de la Nisa, un text de opt pagini, negociat de mai multe luni, care îndeamnă la „o acţiune urgentă“ în privinţa oceanelor, dar care nu are un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.
„Cuvintele sunt frumoase“, dar totul arată ca „o cochilie goală“, a fost reacţia organizaţiei Greenpeace, în timp ce ambasadorul francez pentru oceane, Olivier Poivre d’Arvor, lăuda declaraţia spunând că aceasta este „mult mai ambiţioasă“ decât cea de la finalul precedentei conferinţe pentru oceane, organizată la Lisabona în 2022.
Dar declaraţia finală nu este cu adevărat singurul rezultat al reuniunii:„Mult mai important este ca guvernele să se angajeze şi să vină aici pentru a spune fiecare ceea ce ele crede“, a spus Peter Haugan, director pentru politici de mediu în cadrul Institutului de Cercetare Marină din Norvegia.
Banii contează
Protejarea oceanului planetar este „cel mai slab finanţat obiectiv de dezvoltare durabilă dintre cele 17 formulate de Organizaţia Naţiunilor Unite“, potrivit proiectului Declaraţiei de la Nisa.
Pauli Merriman de la WWF consideră că.„pentru a acoperi această întârziere, statele trebuie să pună banii pe masă. Ceea ce ne lipsesc încă sunt ambiţia, finanţarea şi punerea în aplicare. Nu este suficient ca guvernele să se prezinte la Nisa doar cu bune intenţii“, a declarat ea în faţa jurnaliştilor.
Potrivit unui raport din 2022 al Forumului Economic Mondial (WEF) mai este nevoie de aproximativ 175 miliarde de dolari (153 miliarde de euro) pe an pentru a atinge până în 2030 obiectivul de dezvoltare durabilă a oceanelor. WEF a precizat că suma totală care a fost investită în acest scop în cinci ani, respectiv între anii 2015 şi 2019, a fost de doar 10 miliarde de dolari.
Cu doar câteva zile înainte de începerea Conferiţei privind Oceanele de la Nisa, în data de 5 iunie a.c., Comisia Europeană a adoptat „Pactul european privind oceanele pentru un ocean sănătos, o economie albastră competitivă și comunități costiere prospere“, un document care a fost citit de preşedinta CE Ursula von der Leyen la summit-ul ONU.
Pactul european privind oceanele se axează pe șase priorități: protejarea și refacerea sănătății oceanelor; stimularea competitivității economiei albastre durabile a EU; sprijinirea comunităților costiere, insulare și ultraperiferice; promovarea cercetării, a cunoștințelor, a competențelor și a inovării în domeniul oceanelor; consolidarea securității și apărării maritime; consolidarea diplomației UE în domeniul oceanelor și a guvernanței internaționale a oceanelor şi punerea în aplicare și monitorizarea obiectivelor-cheie ale pactului.● ecologic
