Omnibus II provoacă nelinişte în rândul consultanţilor

„Omnibus II“, pachetul legislativ care modifică substanțial directivele CSRD și CSDDD, ar putea fi adoptat cât de curând, după negocierile dintre Parlamentul European și Consiliul UE. Ştirea a provocat o oarecare nelinişte în rândul consultanţilor de specialitate, care ar putea rămâne pentru un timp fără obiectul muncii. De ce s-a ajuns la această amânare? Pentru că Executivul european încearcă cu disperare să se alinieze la politica de dereglementare a președintelui Donald Trump.

Pachetul Omnibus II modifică cadre de bază, cum ar fi Directiva privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (CSRD), Standardele europene de raportare în materie de sustenabilitate (ESRS), Taxonomia UE și Directiva privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă (CSDDD).

Comisia Europeană spune că aceste modificări ar putea reduce cu până la 20% costurile de conformitate şi ar reduce birocrația excesivă, ceea ce este o veste minunată pentru reprezentanţii tuturor entităţilor obligate să facă aceste raportări. Bine, nu chiar de toate…

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), a cerut Parlamentului European să nu meargă prea departe cu planul de a reduce cerințele privind raportarea sustenabilității corporative „Schimbările climatice au implicații profunde pentru stabilitatea prețurilor prin impactul lor asupra structurii și dinamicii ciclice ale economiei și a sistemului financiar. Pentru a lua în considerare în mod adecvat implicațiile schimbărilor climatice și ale degradării naturii, Eurosistemul are nevoie de suficiente date climatice de înaltă calitate. Reducerea propusă a domeniului de aplicare al angajamentelor supuse cerințelor de raportare a sustenabilității în temeiul CSRD ar limita disponibilitatea datelor la nivel de firmă, slăbind astfel capacitatea Eurosistemului de a efectua o evaluare granulară a riscurilor financiare legate de climă în bilanțul său și în cadrul cadrului său de garanții“, a transmis Lagarde printr-o scrisoare deschisă adresată parlamentarilor europeni.

Dar nu numai ea a criticat prevederile privitoare la raportările de sustenabilitate din pachetul Omnibus II. În data de 21 august a.c., printr-o declarație comună, nu mai puţin de 402 organizații au solicitat factorilor de decizie din UE să păstreze nucleul cadrului UE privind finanțarea durabilă.

Semnificativ este că printre semnatari se numără 112 investitori (precum Allianz SE, Nordea AM, LBPAM și P&V Verzekeringen), 55 de companii care fac parte din ceea ce ele numesc „economia reală“, (precum IKEA, ACCIONA, Nokia, Vattenfall și Nestlé) și 79 de organizații de alt tip (precum Accountancy Europe, Federația Olandeză a Fondurilor de Pensii, Amfori și B Lab).

În declaraţia comună semnată de cele 402 entități se spune că „normele privind raportarea în materie de sustenabilitate, planurile de tranziție, obiectivele climatice și diligența necesară a întreprinderilor reprezintă o bază esențială pentru atingerea obiectivelor economice și de sustenabilitate ale UE, iar îmbunătățirea implementării acestora este o prioritate“.

Cât de mare este această prioritate am putea afla din postarea unuia dintre marii specialiști din domeniu, Robert Rubinstein, care a făcut recent o descriere ironică, a ceea ce el numeşte „teatrul sustenabilităţii“.

„Știi ce îmi place la industria ESG? Îndrăzneala pură. Tupeul. Avem un întreg ecosistem economic construit pe premisa că putem salva lumea completând mai multe formulare. E ca și cum ai încerca să vindeci cancerul cu bilețele autoadezive.
Cincizeci de trilioane de dolari. Asta ni se spune că se investește în ESG. Cincizeci. Trilioane. Cu T. Sunt mai mulți bani decât își pot imagina majoritatea oamenilor. (…). Și totuși, iată-ne aici, trăind încă pe o planetă care se gătește singură ca un burrito uitat în cuptorul cu microunde al capitalismului, în timp ce toți cei din finanțe se laudă pentru că au cumpărat versiunea «sustenabilă» a aceluiaşi vechi rahat. (…)
Permiteți-mi să vă povestesc despre măsurarea ESG. E ca și cum moralitatea voastră ar fi judecată simultan de un preot catolic, un călugăr budist, un umanist secular și mătușa voastră Mildred, care e mereu atât de critică – fiecare folosind criterii diferite, niciunul nevorbind unul cu altul și toți percepând comisioane de consultanță.
Avem mai multe acronime decât o agenție guvernamentală care are o criză de identitate: PRI, CDP, GRI, B Corp, MSCI, S&P și alte vreo patruzeci pe care nu le pot pronunța. Fiecare și-a dezvoltat propriul remediu special pentru a determina dacă o companie salvează lumea sau o distruge.
Și iată partea frumoasă: o companie poate fi o sfântă a ESG conform unei agenții de rating și o teroristă de mediu conform alteia.
Vreți să știți cine câștigă cu adevărat în această abundență ESG? Consultanții. Ah, consultanții. Au transformat sustenabilitatea în cel mai scump seminar de auto-ajutorare din lume.
Nu sunt oameni răi – majoritatea au început dorind să salveze balenele sau ceva de genul. Dar cumva au ajuns în săli de conferințe explicând de ce o companie care arde păduri la micul dejun, merită totuși o notă de 10 la sustenabilitate, pentru că folosește hârtie reciclată în toaleta de la sediul central.“

Rubinstein crede că „suntem cu toții complici la acest joc elaborat al ipotezei. Companiile se prefac că se transformă, în timp ce își continuă activitatea ca de obicei. Investitorii se prefac că portofoliile lor sunt sustenabile, în timp ce finanțează distrugerea mediului. Agențiile de rating se prefac că metodologiile lor sunt riguroase, în timp ce se adaptează la orice sunt dispuse companiile să plătească“.

Soluţia ar putea fi inteligenţa artificială: „Iată ce urmează: un puști dintr-un garaj va construi un algoritm care poate evalua impactul real al unei companii asupra mediului și a domeniului social în aproximativ cincisprezece minute, folosind date disponibile publicului, imagini din satelit și analize ale sentimentelor de pe rețelele sociale. Va fi mai precis decât orice a produs vreodată MSCI, va costa la fel de mult ca un latte Starbucks și nu va avea conflicte de interese pentru că nu joacă golf cu directorii generali“, concluzionează Rubinstein.● ecologic