Fundaţia Conservation Carpathia a finalizat primul program de monitorizare cantitativă a speciei râs (Lynx lynx) într-o zonă pilot din Carpaţii Meridionali. Proiectul a urmărit evaluarea stării de conservare şi menţinerea unei populaţii viabile de râşi, precum şi crearea unui model de monitorizare la nivel naţional.
Specialiştii Fundaţiei Conservation Carpathia au monitorizat populaţia de linx, cea mai mare felină sălbatică a Europei, într-o zonă pilot de 1.200 kilometri pătraţi din estul Munţilor Făgăraş, Piatra Craiului şi Munţii Leaota. Au fost identificaţi 23 de râşi adulţi (9 masculi, 6 femele, 8 indivizi cu sex nedeterminat) şi 9 pui.
În România monitorizarea carnivorelor mari se face în mod tradiţional prin numărarea urmelor pe zăpadă. Râşii se deplasează însă foarte mult şi există riscul ca acelaşi animal să fie numărat de mai multe ori. Pentru a elimina aceste incertitudini, Fundaţia Conservation Carpathia a folosit 150 de camere cu senzori de mişcare pentru a fotografia râşii în habitatul lor, iar specialiştii au putut identifica din imagini diferitele exemplare întrucât blana prezintă un aspect unic de la individ la individ.
Cercetătorii au estimat mărimea, densitatea şi structura populaţiei de râşi din zona pilot folosind modele matematice complexe ce iau în considerare migraţia, mortalitatea şi comportamentul animalelor, precum şi disponibilitatea habitatului. Rezultatele indică o densitate de 1,7 exemplare la 100 kilometri pătraţi (cu interval de confidenţă între 1,1 şi 2,6). Valorile sunt mai mari decât în Carpaţii Slovaciei, Alpii Elveţieni sau Munţii Jura la graniţa dintre Franţa, Elveţia şi Germania.
„Monitorizarea râşilor din estul Munţilor Făgăraş este primul exemplu de evaluare modernă cantitativă pentru această specie în ţara noastră şi poate reprezenta un bun exemplu aplicabil în mai multe zone pilot (…). Numai având astfel de informaţii putem avansa în managementul speciei în România, prin măsuri care să asigure liniştea şi spaţiul de care au nevoie aceste animale în contextul fragmentării habitatelor. Dacă le menţinem populaţia viabilă pe termen lung, păstrăm intactă întreaga comunitate de carnivore, inclusiv speciile pradă ale acestora (cerb, căprior, capră neagră etc.) la nivelul întregului continent. Exemplarele din România sunt sursă importantă de gene pentru populaţii aflate în pragul dispariţiei, precum cele din Europa Centrală şi de Vest, atât prin recolonizare naturală, cât şi prin programe de reinserţie“, a declarat Ruben Iosif, specialist în faună al Fundaţiei Conservation Carpathia. Raportul complet este disponibil online pe bit.ly/31qZ4LD.
Linxul figurează pe lista animalelor strict protejate prin Directiva Habitate a Uniunii Europene şi este al treilea mare prădător al Europei după urs şi lup cu care este în competiţie pentru speciile de pradă, căpriorul sau capra neagră. Este un carnivor foarte discret, care se fereşte de contactul cu oamenii şi nu atacă animalele domestice.
Râşii sunt animale teritoriale, care cutreieră zone de până la 400 kilometri pătraţi şi au nevoie de suprafeţe de pădure continue pentru a supravieţui. Iarna, când zăpada mare forţează animalele să se deplaseze către altitudini mai joase, râsul şi prada lui depind de ecosistemele create de agricultura tradiţională. Aici intervine particularitatea României, unde aceste zone – mozaicuri de fâneţe, livezi şi petice de pădure – nu sunt încă total antropizate şi fragmentate.
Pentru râşii din ţara noastră cele mai mari ameninţări sunt fragmentarea şi degradarea habitatelor, lipsa unui management bazat pe metode ştiinţifice, vânarea excesivă şi braconajul. Ca şi celelalte carnivore mari, respectiv ursul şi lupul, linxul este indicator al unui ecosistem sănătos şi echilibrat. Menţinerea unei populaţii viabile şi sănătoase de râşi înseamnă menţinerea unor păduri sănătoase, unde există atât carnivore mari, cât şi speciile lor de pradă.●
ecologic
