Trebuie să ne protejăm oceanele până nu este prea târziu

Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Oceane de la Lisabona s-a încheiat cu concluzia că statele lumii n-au făcut nimic în legătură cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 (conservarea și utilizarea sustenabilă a oceanelor, mărilor și mediului marin), cel mai subfinanțat dintre toate.
Oceanele absorb un sfert din poluarea cu CO2 și 90% din excesul de căldură, ne furnizează jumătate din oxigenul pe care-l respirăm și ne oferă cea mai bogată sursă de proteine. Dar în 2021 încălzirea și acidificarea oceanelor, creșterea nivelului mării și concentrația gazelor cu efect de seră au atins cele mai mari cote din istorie. Omenirea deversează în oceane 80% din apele sale uzate fără a le epura, plus echivalentul unui camion plin de plastic în fiecare minut. Până în 2050 apele vor avea mai mult plastic decât pește. Oricum, zeci de specii dispar din cauza pescuitului excesiv, poluării și încălzirii globale.
Mineritul la mare adâncime este altă problemă. Utilajele care aspiră de pe fundul mării formațiuni ce conțin cobalt, mangan și alte metale rare perturbă grav ecosistemele. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat la Lisabona că trebuie creat un cadru legal care să stopeze aceste practici. Țara sa are însă un contract de explorări în Zona Clarion-Clipperton din Pacific, bogată în noduli polimetalici. În prezent sub 8% din suprafața oceanelor este protejată. Obiectivul ONU este ca suprafața oceanică protejată să ajungă la 30% până în 2030; acesta este unul dintre principalele puncte ale tratatului global pe care țările urmează să-l negocieze la New York în august a.c. Vom vedea dacă toate statele vor fi de acord cu stoparea mineritului la adâncime.• Irina Tomşa