În toamna anului 2004 scoteam din tipar primul număr al revistei ecologic, undeva la tipografia Poștei Române. ecologic era un proiect unic, apărut într-o perioadă specială, plină de speranţă şi optimism, pentru că la orizont se întrevedea aderarea României la Uniunea Europeană.
Pe atunci nu mi-aş fi închipuit că vom ajunge după 18 ani să discutăm despre aceleași probleme de mediu, aceleași neputințe și aceleași planuri de viitor în care nu mai crede nimeni. Acum 18 ani puternicii zilei erau premierul Adrian Năstase și ministrul Industriei, Dan Ioan Popescu. Ei conduceau politica de reciclare în România, o uriașă afacere de dezmembrare și vânzare la fier vechi a mai tot ceea ce a însemnat industria comunistă. Cine și-ar fi închipuit că de pe urma marii hoții a privatizării România va avea de câștigat în 2021 prin faptul că și-a redus emisiile de CO2?
A fost perioada în care au apărut însă şi unele din principalele centre de reciclare din țară. Din mulții noștri prieteni aș aminti acum doar doi, care din păcate nu mai sunt printre noi: Clement Hung, cel care a fondat GreenGroup și a adus România în topul industriei europene de reciclare, și Nicolae Buzea, profesorul universitar care a înființat compania Intercomex din Râmnicu Vâlcea.
Am asistat de-a lungul acestor ani și la realizarea unor uriașe investiții de mediu în industria siderurgică: la Galați, la Târgoviște, la Oțelu Roșu și în alte colțuri ale țării. Apoi am privit neputincioși cum și aceste combinate au ajuns deşeuri, fier vechi, materie primă pentru industriile siderurgice din alte țări.
Oricât mi-aș dori, privind spre viitor nu pot să fiu optimist fiindcă nu văd în toți acești ani nici măcar o minimă îmbunătățire în ceea ce înţelegem cu toţii prin protecţia mediului. Aerul pe care îl respirăm este din ce în ce mai toxic, gunoaiele aproape că ne intră în case, apele sunt mai murdare ca niciodată, puţinele păduri care au mai rămas se răresc văzând cu ochii, vânătoarea mai are puțin și ajunge o afacere de stat, iar sărăcia și corupția au atins niveluri pe care nici măcar nu ni le puteam imagina acum 20 de ani.
Am ajuns să vorbim în 2021 de aceleași probleme ca acum 18 de ani, de nevoia de a avea sisteme de colectare selectivă a deșeurilor și de punerea în funcțiune a unor Sisteme de Management Integrat al Deșeurilor, după ce miliardele de euro din fonduri europene încasate pentru ele în urmă cu zeci de ani au îmbogățit o mână de profitori. Vina nu stă în incompetență sau în neputință, ci numai în reaua voință a majorităţii autorităţilor locale, în interesele din jurul gropilor de gunoi și în corupția care a acaparat aproape toate instituțiile statului.
Primul număr al revistei ecologic a apărut în același an cu Eco Rom Ambalaje, prima organizație de transfer de responsabilitate din România. De atunci am asistat la numeroase reglări de conturi și reașezări ale pieței orchestrate de Administrația Fondului pentru Mediu, de amenințări din partea miniștrilor la adresa producătorilor şi niciodată la un sprijin real al Statului pentru mediul privat din domeniul gestionării deşeurilor. Am văzut cum amenințările și tonul ridicat au crescut până au ajuns aproape o regulă în relația funcţionarilor statului cu mediul privat, cum consultările pe teme de legislative sunt făcute în bătaie de joc, cum România se îndepărtează pe zi ce trece de politicile europene și cum prăpastia dintre cei care muncesc în domeniul mediului și cei care îl reglementează a ajuns una uriașă.
Toată lumea din jurul nostru se află într-o profundă tranziţie către un mediu mai curat, mai sănătos, către economie circulară, energii regenerabile şi protejarea resurselor, iar noi în țărișoara noastră mică și amărâtă ne pierdem tot timpul cu lupte de partid într-un război politic ce pare fără de sfârşit.
Revista ecologic a ajuns la numărul 200. M-aș bucura dacă prin munca noastră din acești 18 ani am contribuit cât de puțin la o schimbare în bine a mediului din România. Iar dacă am reușit, nu am putut-o face fără sprijinul tuturor celor care ne sunt și ne-au fost aproape în acești ani, cărora le mulțumim și pe care îi asigurăm că proiectul ecologic va continua şi în anii următori.• Matei Dumitru