Accidentul feroviar produs pe 3 februarie în East Palestine, Ohio a provocat un dezastru de mediu care a fost limitat, însă nu știm ce consecințe va mai avea în timp. Localnicii au trebuit să evacueze zona plină de fum, reziduri chimice și mirosuri grele sub amenințarea unei explozii catastrofale iminente. Presa internațională și rețelele sociale s-au umplut de știri pline de panică pe sub care veștile îmbucurătoare despre mediu, despre calitatea aerului și apei din zonă nu s-au mai auzit, iar când s-au auzit nu au mai fost crezute. De la cauze și până la efecte totul a fost și este exploatat politic sau pentru bani. Nemulțumirile bieților săteni se vând și se cumpără, inclusiv cu „apă Trump“.• Irina Tomșa
Trenul Southern Norfolk 32N cu lungimea de 2,8 kilometri format din 150 de vagoane și trei locomotive a deraiat parțial pe 3 februarie a.c. în localitatea East Palestine din statul american Ohio. Nouă vagoane erau goale și restul de 141 transportau diverse mărfuri. Dintre acestea 20 erau pline cu substanțe periculoase: clorură de vinil, acrilat de butil, acrilat de etilhexil, etilen glicol monobutil eter, izobutilenă, benzen și alte lichide inflamabile. Tot echipajul era format din trei oameni: un conductor, un asistent conductor și un inginer.
Garnitura a avut cel puțin o defecțiune mecanică înainte de momentul accidentului, când 50 de vagoane au deraiat și au luat foc degajând un fum gros și urât mirositor. Din cele 50 de vagoane care au sărit de pe șine 11 conțineau materiale periculoase care s-au răspândit în aer și pe sol sau au ars formând și alți compuși toxici. Pompierii s-au luptat cu focul mai mult de două zile.
Ce substanțe periculoase conțineau vagoanele deraiate
Clorură de vinil: gaz incolor și inodor care în funcție de concentrație și timpul de expunere poate provoca de la dureri de cap și senzație de vomă până la cancer la ficat. Potrivit unui comunicat emis pe 17 februarie de EPA (Environmental Protection Agency – Agenția de Protecția Mediului a SUA), cinci dintre vagoanele răsturnate conțineau câte 98.000 litri clorură de vinil, deci în total erau 490.000 litri.
Acrilat de butil: lichid incolor toxic care provoacă iritații ale tractului respirator, greață și reacții alergice, iar pe termen îndelungat cancer pulmonar. Potrivit datelor comunicate de EPA, un vagon cu 114.000 litri acrilat de butil s-a deversat și/sau a ars în timpul accidentului.
Benzen: gaz incolor sau gălbui, foarte volatil. La inhalare provoacă somnolență, amețeală, tremur, vomă sau insomnie, iar în concentrații mari duce la deces. Garnitura deraiată în East Palestine cuprindea două vagoane cu câte 114.000 litri de benzen, în total 228.000 litri.
Acrilat de etilhexil: lichid incolor inflamabil care cauzează iritații grave ale sistemului respirator, pielii și ochilor. Un vagon-cisternă cu 98.000 litri acrilat de 2-etilhexil s-a aflat printre cele cuprinse de flăcări.
Etilen glicol monobutil eter: compus volatil foarte inflamabil care provoacă iritații ale ochilor și nasului, amețeli, dureri de cap și vărsături. Unul dintre vagoanele deraiate conținea 114.000 litri de 2-butoxietanol.
Izobutilenă: gaz inflamabil care la inhalare provoacă iritații ale mucoaselor. Unul dintre vagoanele-cisternă implicate în accident era încărcat cu 114.000 litri izobutilenă.
Filmul evenimentelor. Perioada cea mai fierbinte
3 februarie. La ora 20:55 trenul Southern Norfolk 32N deraiază parțial în localitatea East Palestine și se produce un incendiu puternic. Compania feroviară trimite echipaje la fața locului și autoritățile mobilizează aproape 70 de agenții pentru intervenții de urgență din Ohio, Pennsylvania și West Virginia. Se emite un ordin de evacuare a locuitorilor de pe o rază de 1,6 kilometri în jurul zonei unde s-a produs accidentul. Cei mai mulți se conformează, dar peste 500 de oameni decid să rămână în casele lor. Specialiștii încearcă să oprească flăcările și să limiteze degajările de substanțe periculoase. EPA începe monitorizarea calității aerului. În zonă miroase puternic a acrilat de butil, însă măsurătorile EPA arată o concentrație sub limita maximă admisă.
4 februarie. Se descoperă substanțe poluante pe râurile Sulphur Run și Leslie Run. Operatorul trenului deraiat, firma Norfolk Southern instalează baraje și diguri pentru a izola contaminanții. Între timp, pompierii încearcă să stingă focul care continuă să emane un fum gros. Compania feroviară donează 25.000 USD Crucii Roșii pentru asistența cetățenilor din East Palestine.
5 februarie. Cele cinci vagoane-cisternă cu clorură de vinil nu au cedat la incendiu, însă unul dintre ele se încinge tot mai tare și pericolul unei explozii devine iminent. Deflagrația nu s-ar limita la acest vagon, ci le-ar antrena pe toate și s-ar transforma într-un fel de bombă imensă care ar arunca zeci de mii de schije în toată zona. Specialiștii încearcă să găsească soluții, dar valva de siguranță a uneia dintre cisterne este stricată. Până la finalul zilei focul este stins, dar încărcătura de clorură de vinil riscă să explodeze. Guvernatorii celor două state – Ohio și Pennsylvania – lângă granița cărora s-a produs accidentul ordonă din nou evacuarea cetățenilor.
6 februarie. Se decide eliberarea controlată a clorurii de vinil. O echipă a companiei Norfolk Southern perforează cu mici proiectile vagoanele-cisternă, clorura de vinil se scurge în fluxuri dirijate și i se dă foc. Arderea degajă un fum înecăcios și două gaze nocive: clorură de hidrogen și fosgen. În toată zona miroase puternic a chimicale, dar autoritățile spun că monitorizările nu arată niveluri îngrijorătoare.
7 februarie. Se constată o creștere a concentrației de compuși organici volatili în atmosferă, însă Agenția de Protecția Mediului anunță că nivelul este în parametrii de siguranță.
8 februarie. Autoritățile locale și specialiștii EPA descoperă scurgeri de contaminanți pe sol, iar Norfolk Southern începe să extragă lichidele cu o vidanjeră. EPA analizează mostre de apă din mai multe surse și anunță că este bună de băut. Autoritatea declară că și calitatea aerului este conformă. Cu toate acestea, Departamentul pentru resurse naturale al statului Ohio anunță că a detectat poluanți în mostrele de apă prelevate din cinci râuri și din fluviul Ohio, iar un ONG declară că pe o distanță de 12 kilometri în aval de locul accidentului s-au descoperit cadavrele a aproximativ 3.500 de pești mici din diferite specii.
Cetățenii și firmele din zonă intentează procese companiei Norfolk Southern, căreia îi cer să deconteze analizele medicale și eventualele tratamente pentru locuitorii de pe o rază de 48 kilometri în jurul locului accidentului.
Compania oferă localnicilor câte 1.000 USD pentru a „acoperi costurile evacuării“. Unii refuză de teamă că dacă acceptă suma nu vor putea solicita alte eventuale despăgubiri; nu știu ce îi așteaptă după ce se vor întoarce acasă.
9 februarie. Ordinul de evacuare este revocat. Autoritățile îi anunță pe cetățeni că se pot întoarce cu toții la casele lor, unde aerul și apa sunt în parametrii normali.
14 februarie. Norfolk Southern oferă un milion de dolari ca ajutor pentru comunitate, inclusiv pentru testarea calității aerului, apei și solului din gospodării, sumă pe care o va crește pe 16 februarie la 2,5 milioane USD.
Cauza accidentului: siguranța feroviară este negociabilă
Ancheta cu privire la accident este în curs de desfășurare, dar una dintre probe este filmarea obținută de la camerele de supraveghere ale unei firme din Salem, Ohio, la 32 de kilometri de locul deraierii, în care se vede că sub unul dintre vagoane ardea ceva. Înregistrări similare din alte puncte de pe traseu confirmă prezența focului. Potrivit unor mărturii, osia unui vagon scotea scântei cu o oră înainte de producerea accidentului. Cu toate acestea, alarma trenului s-a declanșat cu puțin timp înainte de deraiere și de-abia atunci echipajul a activat sistemul de frânare.
Sistemul de frânare a avut un rol major. Frânele pneumatice cu control electronic (ECP) pot reduce cu până la 60% distanța de stopare comparativ cu frânele convenționale. La un tren cu lungimea de 2,8 kilometri astfel de frâne ar fi redus mult gravitatea impactului sau poate chiar ar fi prevenit producerea accidentului. În 2014 administrația Obama a adoptat Actul FAST, care prevedea obligativitatea dotării cu frâne pneumatice cu control electronic a tuturor trenurilor care transportă materiale periculoase și inflamabile, însă industria feroviară s-a opus printr-un lobby puternic. Administrația pentru Siguranța Conductelor și Materialelor Periculoase din Departamentul pentru Transporturi al SUA a declarat că Actul FAST nu se justifică întrucât potrivit unui raport de impact „costurile estimate ale frânelor ECP sunt mai mari decât beneficiile așteptate“. În perioada 2017-2018 administrația Trump a relaxat normele de siguranță feroviară și a retras cerința referitoare la dotarea cu astfel de frâne a trenurilor cu încărcătură foarte periculoasă și inflamabilă, deși Comisia pentru siguranța națională în transporturi recomanda ca sistemele ECP să devină obligatorii la toate trenurile. Administrația Biden nu a reintrodus obligativitatea, dar după accidentul din East Palestine secretarul pentru transporturi Pete Buttigieg a scris pe Twitter că tehnologia ECP ar fi putut preveni deraierea.
Și dacă nu ar fi fost abrogat, Actul FAST tot nu ar fi impus dotarea trenului Southern Norfolk 32N cu frâne ECP deoarece legea definește ca tren cu încărcătură foarte periculoasă și inflamabilă o garnitură cu cel puțin 20 de vagoane încărcate cu lichid inflamabil de clasa a treia, iar trenul care a deraiat în Ohio avea doar trei astfel de vagoane: cele două cu benzen și cel cu acrilat de butil.
Legislația americană permite circulația unor trenuri foarte lungi cu puțin personal de operare, ceea ce pentru operatori înseamnă economii enorme. Trenul Southern Norfolk 32N era format din 150 de vagoane și trei locomotive, iar de deplasarea lui s-a ocupat un echipaj format din numai trei oameni. Companiile feroviare sunt frecvent acuzate că nu investesc suficient în mentenanța trenurilor și preferă să distribuie acționarilor cât mai mult din profit.
Neîncredere și teamă stropite cu „apă Trump“
Deși ordinul de evacuare a fost revocat pe 9 februarie, sătenii din East Palestine s-au temut să se întoarcă la casele lor, chiar dacă autoritățile au declarat că aerul, apa și solul nu prezintă niciun pericol. Chiar și astăzi, la trei săptămâni după accident, unii preferă să plătească în continuare cazare în alte localităţi fiindcă se tem să-și aducă copiii și persoanele vulnerabile din familie acasă, unde nu sunt convinși că sunt condiții sigure pentru sănătatea tuturor. Există un număr de telefon unde orice cetățean poate solicita testare gratuită, dar oamenii nu prea mai au încredere în autorități.
Numeroși locuitori din East Palestine și din satele învecinate au semnat o petiție cerând declararea stării de urgență pentru a obține sprijinul autorităților de la centru și deși președintele SUA Joe Biden a oferit ajutor federal, guvernatorul statului Ohio Mike DeWine a spus pe 14 februarie că „nu vede“ o astfel de necesitate.
Pe 15 februarie autoritățile locale au organizat o ședință a comunității, la care sătenii au venit în număr mare, supărați și pregătiți să pună multe întrebări care-i frământau. „E bine să rămânem aici? Copiii sunt în siguranță? Viitorul comunității noastre este în siguranță?“. La întâlnire erau așteptați și reprezentanții Norfolk Southern, însă cu câteva ore înainte compania a anunțat că nu își va trimite oameni la ședință din cauza „creșterii amenințărilor fizice la adresa angajaților (…) în preajma acestui eveniment“. Absența principalului vinovat a crescut și mai mult enervarea localnicilor. Întrunirea a fost un fel de dialog al surzilor în care cetățenii și-au declarat neîncrederea în rezultatele testelor, iar autoritățile le repetau că mostrele arată că apa analizată este bună de băut. Oamenii au reclamat că mai există locuri cu sol contaminat, unii s-au plâns de probleme de sănătate, iar alții au spus că animalele lor au avut de suferit.
Pe 16 februarie guvernatorul DeWine și-a schimbat poziția și a început să „vadă“ nevoia de ajutor federal. Oficialul a dat o declarație în care a afirmat că a vorbit cu Casa Albă, cu Departamentul de Sănătate Publică al SUA, cu Serviciul de răspuns în cazuri de urgență pe probleme de sănătate, cu Centrele de prevenirea și controlul bolilor și cu Agenția federală de management al situațiilor de urgență (FEMA), precizând că această ultimă instituție i-a comunicat că situația din East Palestine nu se califică drept dezastru și nu este eligibilă pentru sprijinul FEMA. A doua zi un purtător de cuvânt al președintelui Biden a explicat că FEMA se ocupă într-adevăr de dezastre, însă coordonează și alte agenții mai mici, responsabile de cazuri ca acela din East Palestine. Ca urmare, localnicii și toată presa l-au acuzat pe De-Wine că a reacționat nepotrivit, slab și tardiv.
Pe 17 februarie, sesizând sămânță de scandal și deci potențial de capital politic, Donald Trump l-a acuzat pe Joe Biden că nu face nimic pentru bieții săteni și a anunțat pe Twitter că va vizita East Palestine pe 22 februarie. Într-adevăr, pe 22 februarie Donald Trump a fost acolo și a ținut o cuvântare virulentă la adresa actualului președinte al Statelor Unite (pe nedrept și fără argumente) și le-a oferit locuitorilor apă. Nu orice apă, ci „Trump Water“, în ambalaje inscripționate cu numele lui. Întrebat despre rolul său în respingerea Actului FAST al lui Obama, Trump a declarat sec: „n-am avut nimic de-a face cu asta“.
Incertitudini pe termen lung
EPA a somat compania feroviară să detecteze și să ecologizeze toate zonele cu apă și sol contaminate și să-i deconteze toate operațiunile de curățare. Norfolk Southern a angajat o altă firmă care să se ocupe de ecologizarea zonei și de readucerea ei la faza inițială. EPA i-a cerut furnizorului de servicii o declarație oficială cu privire la lucrările contractate, dar îndepărtarea solului contaminat nu figura pe listă. Experții spun că îndepărtarea pământului care a intrat în contact cu substanțele periculoase este o acțiune esențială care trebuie făcută cât mai repede. Richard Peltier, expert în sănătatea mediului la Universitatea din Massa-chusetts, a explicat că „de fiecare dată când plouă un nou flux de contaminanți intră în ecosistem“. Compania feroviară a comunicat apoi că se ocupă de remediere, inclusiv prin înlăturarea solului poluat.
Pe de altă parte, nu se va afla prea curând ce anume a provocat accidentul. Consiliul Național pentru Siguranța Transporturilor a anunțat că de-abia în prima parte a lunii martie va putea da publicității un raport, care va fi însă unul preliminar.
Nelămuriri au și experții în probleme de mediu. Substanțele periculoase din vagoanele-cisternă s-au scurs, s-au evaporat, s-au amestecat între ele și au ars în combinații și cantități necunoscute. „Există substanțe formate prin combustie, dar nimeni nu știe de care“, a spus dr. Edward Boyer, profesor de medicină de urgență la Ohio State University. Într-o logică firească, dacă specialiștii nu știu ce alte substanțe să caute în afară de cele conținute inițial în cisterne, rezultatele testelor sunt irelevante. Nu se știe și nu se va afla prea curând în ce măsură și cu ce sunt contaminate apa, aerul și solul, iar ploile, excavările și numeroase fenomene naturale sau intervenții umane vor schimba situația de la un loc la altul, de la un moment la altul, în bine sau în rău.
Dreptate pentru East Palestine, cândva orășel înfloritor, azi un sătuc pe marginea căii ferate
East Palestine a fost cândva un orășel, însă în 2011 localitatea a fost declarată sat din cauza populației în continuă scădere, pe fondul schimbării profilului economic al zonei. În zilele noastre aici mai locuiesc aproximativ 4.700 de cetățeni, dintre care mulți își câștigă pâinea lucrând în industria grea care s-a dezvoltat de-a lungul căii ferate Norfolk Southern.
Localnicii simt că sunt considerați prea mărunți pentru ca problemele lor să fie luate în seamă. Se plâng că autoritățile sunt nepăsătoare și corupte și că marile firme ca Norfolk Southern preferă să plătească lobby pentru a relaxa măsurile de siguranță în loc să folosească banii pentru mentenanța trenurilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață din micul lor sat.
Chiar dacă au semănat vrând sau nevrând cam multe exagerări și informaţii neadevărate pe rețelele sociale, locuitorii din East Palestine s-au făcut până la urmă auziți și văzuți la scara lor reală. Toată presa internațională continuă să dezbată subiectul și iată că am făcut-o și eu.
Să sperăm că autoritățile federale americane vor adopta măsuri mult mai stricte care să oblige dotarea cu sisteme de frânare și alertare performante a trenurilor cu încărcătură de substanțe periculoase și/sau inflamabile de toate tipurile, să nu mai permită deplasarea garniturilor de aproape trei kilometri lungime cu un echipaj format din doar trei oameni și în general să adopte reglementări în sprijinul cetățenilor, nu al grupurilor de lobby. Mai sper și ca Norfolk Southern să plătească toate despăgubirile pe care le datorează, să finanțeze programe de identificare și remediere a daunelor care mai pot apărea în lunile următoare și să învețe o lecție de business din toată această poveste.
Informație de ultimă oră: Pe 22 februarie EPA a anunțat că va amenda Norfolk Southern cu 70.000 USD pe zi de întârziere dacă mai amână sau nu execută corespunzător lucrările de ecologizare și dacă nu achită la timp despăgubirile pentru daunele produse. În ultimele zile compania s-a eschivat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor cu privire la dezastrul pe care l-a provocat, dar nu poate spune că nu are de unde să plătească: anul trecut a obținut un profit record, de 4,8 miliarde USD din operațiunile feroviare.
