37.8 C
București
joi, iunie 20, 2024
Mai mult

    A început mascarada premiilor plătite

    Se apropie sărbătorile de iarnă. Şi odată cu ele festivităţile, premierile, galele, diplomele, copăceii, trofeele, statuetele şi sumedenia de alte prostii pentru care fericiţii câştigători vor scoate şi anul acesta bani din buzunare pentru a-şi atârna pe pereţi dovada aprecierii şi prieteniei cu câte o publicaţie sau o organizaţie mai mult sau mai puţin cunoscută.

    Premii se dau în România acum pentru orice. Cea mai responsabilă firmă, cea mai sustenabilă companie, cel mai bun prieten al naturii, poveşti de succes, top-uri de tot felul, excelenţă în orice, omul verde, primăria verde, omul zilei, cel mai bun politician, cel mai green primar, toate prostiile posibile sunt lansate pe piaţă la fiecare sfârşit de an în țara asta prăpădită.

    Şi ca într-un film prost, vezi persoane, serioase dealtminteri, cum se îmbracă la patru ace şi mimează surprinderea atunci când primesc în cadru festiv premiul pe care l-au plătit dealtfel cu doar câteva zile înainte. Suntem de râsul lumii…

    Am văzut de-a lungul anilor cum a fost premiată pentru excelenţă în protecţia pădurii o celebră firmă austriacă ce s-a îmbogăţit din tăierea pădurilor, cum un premiu pentru reciclare a fost acordat unui uriaș depozit de deşeuri care a desființat chiar ideea de colectare separată în București. Am văzut și cum premiul pentru cel mai curajos proiect de mediu a fost primit de o firmă care în aceeaşi zi cerea amânarea proiectului cu pricina. Sau cum după o descindere a procurorilor DIICOT la sediul unei mari organizații acuzată de fals în declaraţii şi evaziune fiscală de câteva milioane de euro, în aceeaşi zi, aceeaşi firmă primea în aplauzele unei săli pline o diplomă de excelenţă în afaceri. Că mai sunt şi excepții, este adevărat. Dar ele sunt atât de puține, încât nu fac nu fac altceva decât să confirme regula, atât.

    Nu contează, vine sfârşitul unui alt an şi odată cu el circul festivităţilor de premiere. Spectacolul este atât grotesc, atât de caraghios şi de penibil, încât nu poţi să nu te întrebi de ce oare sunt dispuşi unii directori de firme să intre în acest joc. De ce au ei nevoie de o asemenea falsă recunoaştere? Le scade impozitul, le creşte dorinţa de viaţă, au probleme în familie, foaia aia de hârtie îi face să se simtă mai puternici, mai frumoşi, mai tineri, mai importanţi? De ce sunt ei dispuşi să plătească pentru a primi un premiu în loc de a susţine anonim din banii ăia o cauză, un caz social, un angajat bolnav, o familie săracă sau orice altceva, nu aceeași mascaradă de sfârșit de an? • Matei Dumitru

    Newsletter Ecologic

    Se apropie sărbătorile de iarnă. Şi odată cu ele festivităţile, premierile, galele, diplomele, copăceii, trofeele, statuetele şi sumedenia de alte prostii pentru care fericiţii câştigători vor scoate şi anul acesta bani din buzunare pentru a-şi atârna pe pereţi dovada aprecierii şi prieteniei cu câte o publicaţie sau o organizaţie mai mult sau mai puţin cunoscută.

    Premii se dau în România acum pentru orice. Cea mai responsabilă firmă, cea mai sustenabilă companie, cel mai bun prieten al naturii, poveşti de succes, top-uri de tot felul, excelenţă în orice, omul verde, primăria verde, omul zilei, cel mai bun politician, cel mai green primar, toate prostiile posibile sunt lansate pe piaţă la fiecare sfârşit de an în țara asta prăpădită.

    Şi ca într-un film prost, vezi persoane, serioase dealtminteri, cum se îmbracă la patru ace şi mimează surprinderea atunci când primesc în cadru festiv premiul pe care l-au plătit dealtfel cu doar câteva zile înainte. Suntem de râsul lumii…

    Am văzut de-a lungul anilor cum a fost premiată pentru excelenţă în protecţia pădurii o celebră firmă austriacă ce s-a îmbogăţit din tăierea pădurilor, cum un premiu pentru reciclare a fost acordat unui uriaș depozit de deşeuri care a desființat chiar ideea de colectare separată în București. Am văzut și cum premiul pentru cel mai curajos proiect de mediu a fost primit de o firmă care în aceeaşi zi cerea amânarea proiectului cu pricina. Sau cum după o descindere a procurorilor DIICOT la sediul unei mari organizații acuzată de fals în declaraţii şi evaziune fiscală de câteva milioane de euro, în aceeaşi zi, aceeaşi firmă primea în aplauzele unei săli pline o diplomă de excelenţă în afaceri. Că mai sunt şi excepții, este adevărat. Dar ele sunt atât de puține, încât nu fac nu fac altceva decât să confirme regula, atât.

    Nu contează, vine sfârşitul unui alt an şi odată cu el circul festivităţilor de premiere. Spectacolul este atât grotesc, atât de caraghios şi de penibil, încât nu poţi să nu te întrebi de ce oare sunt dispuşi unii directori de firme să intre în acest joc. De ce au ei nevoie de o asemenea falsă recunoaştere? Le scade impozitul, le creşte dorinţa de viaţă, au probleme în familie, foaia aia de hârtie îi face să se simtă mai puternici, mai frumoşi, mai tineri, mai importanţi? De ce sunt ei dispuşi să plătească pentru a primi un premiu în loc de a susţine anonim din banii ăia o cauză, un caz social, un angajat bolnav, o familie săracă sau orice altceva, nu aceeași mascaradă de sfârșit de an? • Matei Dumitru