La alegerile locale din București din luna iunie a acestui an, pentru funcția de primar general candidează nouă persoane. Și pentru că toată atenția marilor trusturi media se concentrează pe lupta dintre un fost bucătar și o fosta jurnalistă, am realizat un interviu cu cel mai educat candidat dintre cei nouă, Alexandru Pânișoară, candidatul Partidului Ecologist Român.● ecologic
ecologic: De ce aţi intrat în această campanie electorală?
Alexandru Pânișoară: Decizia intrării mele în cursa electorală are în spate două motivații. Pe de o parte, nu aveam nicio opțiune de vot, și între a-mi anula votul pe data de 9 iunie și a-i da utilitate am ales a doua variantă, iar pe de altă parte, cu tristețe și frustrare constat direcția greșită în care se îndreaptă Bucureștiul, fără să se întrevadă vreo posibilitate de îmbunătățire. Nu pot rămâne pasiv în fața acestor lucruri care mă privesc și pe mine în mod direct, în calitate de locuitor al acestui oraș, și m-am simțit dator față de mine și restul oamenilor care trăiesc în acest oraș, să îmi pun toată priceperea în slujba rezolvării problemelor sistemice vechi de 34 de ani.
ecologic: Cum vedeţi dumneavoastră Bucureştiul? Cum a fost, cum este acum şi cum ar putea fi?
Alexandru Pânișoară: Bucureștiul a cunoscut și perioade mai bune fiind ajutat de context, orașul era mult mai aerisit în perioada în care nu erau atât de multe mașini. Astăzi, Capitala se confruntă cu probleme noi, dar abordările lor au rămas învechite și desuete, din acest motiv nu răzbim în a le rezolva. Bucureștiul în imaginația mea este un oraș cosmopolit, accesibil tuturor și care oferă oportunități oamenilor, beneficiind de infrastructură în educație și sănătate de înaltă calitate, un transport public eficient și ecologic, cu o calitate a locuirii ridicată, servicii publice de calitate, grad scăzut de poluare cu spații generoase și accesibile pentru agrement, recreere și sport și cu o calitate a vieții ridicată. Bucureștiul ar trebui să se implice în găzduirea unor jocuri olimpice în opinia mea.
ecologic: Cum apreciaţi organizarea administrativă pe sectoare a oraşului?
Alexandru Pânișoară: Dimensiunea Bucureștiului și problema generată de dinamica demografică reclamă o regândire a modului în care este organizată administrativ Capitala. Se impune fără echivoc adoptarea unei legi a Bucureștiului. O astfel de lege trebuie să se aplece asupra definirii organizării și funcționării zonei metropolitane. Cu privire la sectoare, ele sunt necesare din perspectiva administrării eficiente a orașului, fiind mai aproape de cetățeni, eu aș desființa funcția de primar de sector și aș păstra consiliile locale. Iar Consiliul General ar trebui să fie format din reprezentanții delegați ai consiliilor locale ale sectoarelor și ale localităților din zona metropolitană, rolul primarului general rămânând doar cel de planificare a dezvoltării și asigurării respectării și implementării documentelor strategice.
ecologic: De ce s-au degradat clădirile vechi din centrul Bucureştiului? Sunt atât de multe încât nu te poţi gândi decât la o reţea de interese. De fapt, cui aparţin aceste clădiri şi ce a-ţi face ca primar general, le-aţi salva sau le-aţi demola?
Alexandru Pânișoară: Multe dintre clădiri sunt degradate din cauza faptului că problema retrocedărilor nu a fost rezolvată nici după 34 de ani de la Revoluție, iar acest atribut este în sarcina primarului. Situația juridică incertă a multor imobile face imposibilă valorificarea acestora. Trebuie soluționate notificările care stau din anul 2000 și nu se ocupă nimeni de ele. În România mai sunt aproximativ 40.000 de notificări nesoluționate, iar 30.000 dintre acestea se află în București. Trebuie să ținem cont că în ceea ce privește nivelul ridicat de poluare o contribuție importantă o au construcțiile degradate. Pe de altă parte, există și construcții abandonate de proprietari care au părăsit țara și nu s-au mai interesat de ele, dar legea în România, Codul Civil, ne obligă pe fiecare dintre noi să ne îngrijim de proprietățile noastre, iar autoritățile au pârghiile de a sancționa pe aceia care nu se îngrijesc de proprietăți. Autoritățile trebuie să identifice astfel de situații și să ia măsurile corespunzătoare.
ecologic: Vă rog să îmi spuneţi cum apreciaţi că s-a dezvoltat oraşul la periferie. Au apărut ca ciupercile adevărate cartiere, sute de blocuri şi de case fără infrastructura de apă şi canalizare dimensionată cererii. Cum a fost posibil şi ce se poate face acum?
Alexandru Pânișoară: Problema pe care o ridicați are și un termen, se numește „urban sprawl”, adică „împrăștiere urbană”. Acest lucru a fost posibil din cauza lipsei de planificare și de reglementări urbanistice clare și ferme. Bucureștiul se dezvoltă încă pe o viziune din 1996, deși această ar fi trebuit să fi fie actualizată până astăzi de cel puțin 2 ori. Bucureștiul a fost pus în fața următoarelor situații: o reglementare urbanistică făcută în 1996 și aprobată în 2000 (Planul Urbanistic General), proprietatea privată cu tot ce decurge din această și cererea mare de locuințe ca urmare a creșterii populației Bucureștiului (și aici nu ne raportăm la cei cu domiciliu, că din acest punct de vedere populația a scăzut, ci la toți cei care vin în București fără a-și face și formele de ședere, precum domiciliul sau reședința). Pentru că Bucureștiul nu și-a acordat documentele strategice de dezvoltare (PUG) la realitatea economică și socială nici resursele nu au fost alocate în consecință pentru a asigura infrastructura. Cum proprietatea privată este garantată prin Constituție, iar Bucureștiul nu a adoptat documente strategice de planificare pe care să-și fundamenteze bugete și investiții, dezvoltarea haotică a căpătat amploare, iar a rămas în urmă. Acest lucru se poate rezolva adoptând instrumente strategice pentru viitor și reparatorii pe ceea ce avem astăzi (operațiuni urbanistice de resistematizare, reconfigurare, regenerare etc.)
ecologic: Candidaţi din partea unui partid ecologist. Cum vedeţi dvs dezvoltarea oraşului din acest punct de vedere? Care sunt principalele probleme de mediu ale oraşului şi cum ar putea fi ele rezolvate?
Alexandru Pânișoară: Dezvoltarea se face într-un singur mod, planificat, orice altă modalitate nu va funcționa. Spre deosebire de albine care sunt programate genetic să construiască un fagure, noi oamenii trebuie să planificăm, să concepem, să proiectăm. Bineînțeles că dacă planificăm, trebuie să ne asigurăm că implementăm ceea ce am gândit. Problemele majore de mediu pe care le văd la București sunt cele legate de nivelul ridicat, chiar alarmant, de poluare, iar rezolvarea acestora reclamă intervenții pe mai multe direcții, paliere și domenii. Principalii factori de poluare sunt traficul, terenurile virane degradate (indiferent de regimul proprietății), arderile necontrolate, depozitarea necontrolată a deșeurilor și managementul defectuos al deșeurilor. Acestea sunt principalele probleme la care evident, nu mai puțin importante, se adaugă generarea gazelor cu efect de seră de la arderile de hidrocarburi (centralele termice, indiferent că vorbim de CET sau centrale de apartament), șantierele și organizarea lor necorespunzătoare, vegetația spontană cum este ambrozia ș.a. Trebuie să nu uităm că Bucureștiul are infringement pe fonduri de mediu pentru că nu a îndeplinit condițiile impuse de UE.
Rezolvarea problemei poluării se face abordând fiecare dintre domeniile care contribuie la aceasta într-o manieră ecologică. Cum poluarea reprezintă o problemă publică, se impune elaborarea unei politici publice care să traseze direcțiile pe care domeniile generatoare de poluare să le urmeze pentru atingerea dezideratului urmărit, respectiv scăderea poluării. Traficul trebuie diminuat prin asigurarea transportului public eficient, accesibil și ecologic și trebuie instituite măsuri de prevenție și sancționare a arderilor necontrolate și a depozitării deșeurilor necontrolat (ordine publică, video supraveghere, controale etc.). Pe lângă măsuri punitive și de reglementare, trebuie realizate lucrări de creștere a calității și suprafeței spațiilor verzi.
ecologic: Credeţi că gestionarea deşeurilor municipale mai poate continua ca până acum, cu un uriaş depozit de deşeuri şi fără alternative cum ar fi colectarea separată, reciclarea şi valorificarea energetică a deşeurilor nereciclabile?
Alexandru Pânișoară: Gestionarea deșeurilor trebuie să se facă în mod coordonat și centralizat. În prezent activitatea de gestionare a deșeurilor se face pe contracte vechi de peste 20 de ani în unele situații. Trebuie regândit din punct de vedere operațional sistemul de gestionare a deșeurilor în sensul în care Bucureștiul să preia coordonarea la nivelul orașului în cooperare cu județul Ilfov. Trebuie adoptate reglementări și sancțiuni pentru cei care nu sortează deșeurile și în egală măsură pentru ce responsabili cu colectarea și reciclarea.
În ceea ce privește valorificarea energetică a deșeurilor nereciclabile, dacă vorbim de cele de proveniență menajeră arderea lor sau obținerea de gaz din acestea pentru o centrală cu biomasă este dificil de făcut și conform studiilor de specialitate, o centrală cu biomasă este mai poluantă decât una care arde gaz natural, iar în București nu există loc unde să se poată amplasa. Gestionarea deșeurilor trebuie să se facă urmând modelul țărilor campioane la reciclare, cum ar fi Germania, Belgia sau Letonia, care deși nu sunt cu nimic mai deosebite decât noi, au înțeles că reciclarea se face la nivel de individ, iar omul reacționează la bani. Țările campioane la reciclare au adoptat taxe mari pentru gropile de gunoi, fapt ceea ce a forțat cetățeanul să recicleze pentru a nu fi nevoit să plătească scump gunoiul.
ecologic: Aveţi maşină, bicicletă, motocicletă, trotinetă, cum circulaţi în oraş?
Alexandru Pânișoară: Am un scuter cu care merg zilnic, în zilele cu ploaie sau iarna folosesc preponderent transportul public, dacă există la destinație stații, în unele situații folosesc servicii de tip ridesharing sau le mixez, transport public și ridesharing. Nu am trotinetă, dar le folosesc uneori pe cele din stradă, dacă trebuie să ajung repede pe o distanță scurtă. Utilizez scuterul pentru că economisesc enorm de mult timp în trafic și nu am problema parcării, însă reversul medaliei este riscul foarte mare la care mă expun. Sunt motociclist și am avut multe accidente, de două ori am fost preluat de SMURD. Mobilitatea pe două roți este periculoasă în București din cauza lipsei de infrastructură, a faptului că între șoferii de autoturisme și de moto nu există respect, precum și pentru faptul că nu se respectă regulile rutiere. Ce să ne mire? Compania Municipală de Parking București a amenajat parcări sub podurile din București pe care încasează bani, asta în condițiile în care Codul Rutier interzice staționarea sub pasaje…
ecologic: Ce aţi face pentru rezolvarea problemei traficului? Aţi introduce taxe, zone pietonale, zone de emisii reduse?
Alexandru Pânișoară: Traficul se rezolvă adoptând o politică publică. Eu unul sunt adeptul transportului public, modelele mele sunt Bogota (Columbia) și Viena (Austria). Dacă avem transport public de calitate, accesibil și bine conectat sunt convins că oamenii vor renunța la mașini. Da, cu o infrastructură de transport public pusă la punct care să reprezinte o alternativă de transport reală, atunci se pot introduce măsuri punitive, precum ZTL-uri (zonele cu transport limitat) în centru, restricționarea în unele zone din centru a accesului auto, eliminarea parcărilor din centru, reglementarea programului de colectare a deșeurilor, de igienizare a străzilor și aprovizionare magazine/restaurante, controlul în trafic pentru a preveni blocarea stațiilor și a traseelor mijloacelor de transport public sau parcare neregulamentară.
ecologic: Pe de altă parte Bucureştiul a avut şi o zonă industrială, care între timp a cam dispărut. Au apărut blocuri, case şi odată cu ele reclamaţiile noilor proprietari care sunt deranjaţi de zgomot, de TIR-uri sau de emisii. Un exemplu este zona IMGB. Credeţi că Bucureştiul ar trebui să aibă o zonă industrială unde locuitorii să aibă locuri de muncă în zona de producţie? Sau ar trebui să fie un oraş în care locuitorii să lucreze doar în zona de servicii, birouri etc…
Alexandru Pânișoară: Zonificarea funcțională este o componentă esențială în planificarea dezvoltării unui oraș, fiind cea care determină mobilitatea, rețelele tehnico-edilitare și dotările aferente etc. Cel mai bun exemplu este situația Berceni – Pipera, având o segregare în Sud – locuire și în Nord – birouri, iar acest lucru generează o fluxuri consistente pe ruta Nord-Sud. În cazul zonelor de producție lângă locuire avem de-a face cu o disfuncție zonală, fiind două funcțiuni incompatibile. Așa cum am spus, lipsa planificării a permis nașterea acestor situații. Din punctul meu de vedere producția poluantă nu mai are ce să caute în București, iar patrimoniul industrial, acolo unde are o valoare arhitecturală, urbanistică sau istorică să fie valorificat prin operațiuni urbanistice de regenerare, un exemplu de bună practică fiind Parcul Citroen din Paris (Franța).
ecologic: Cum vedeți dumneavoastră rezolvarea problemei sistemului de termoficare a Bucureștiului?
Alexandru Pânișoară: În privința sistemului de termoficare trebuie să adoptăm o schimbare de paradigmă. El trebuie descentralizat. Actualul sistem, al doilea cel mai mare din lume după cel din Moscova, nu poate fi înlocuit, nu este sustenabil. În prezent, avem 4.000 km de conducte din care 1.000 sunt magistrale principale. 80% dintre locuințele din București (peste 500.000) sunt dependente de sistemul public de termoficare.
Ritmul lent de înlocuire a conductelor, condiționat de costuri și de șantiere face imposibil să răzbim în această problemă. Schimbăm 50 km/an cu niște conducte care au o durată de viață de 25 de ani. 1.000 km îi vom schimba în 20 de ani, adică o vom lua de la capăt. Costul este de aproape 1,5 milioane euro/km, adică un cost total de 1,5 miliarde euro la care trebuie să adăugăm aproximativ 500 milioane euro retehnologizarea celor patru CET-uri. De asemenea, randamentul termic al unui CET este de 1 la 1,24. Așadar, în 20 de ani vom investi 2 miliarde euro și va trebui să o luăm de la capăt, iar în tot acest timp Bucureștiul va fi un șantier nesfârșit.
Soluția pe care o propun este transformarea celor 1.024 de puncte termice în centrale termice cu pompe de căldură. Pompele de căldură destinate infrastructurii publice de termoficare au un randament mult mai mare, fiind de 1 la 5, față de 1 la 1,24 în cazul CET-ului. În acest fel agentul termic și apa caldă se prepară în cele 1.024 de puncte termice care se află între blocurile din București, care oricum în prezent le deservesc folosind conducte din rețeaua secundară. Conductele din această rețea nu necesită înlocuire, ci se reabilitează utilizând tehnologia CIPP (cured in place pipe) care au o durată de viață de 60 de ani și rezistă inclusiv la temperaturi de până la 90 grade Celsius, în unele situații putând fi transportat și abur. Costul unei asemenea investiții se ridică la aproximativ 1,6 miliarde euro, nu sunt necesare săpături și fiind soluții verzi, pompele de căldură sunt eligibile pe fonduri europene. Cu tehnologia CIPP se pot reabilita țevi în termeni de luni de zile, nu în ani cât durează schimbarea țevilor. Un alt avantaj este acela că atunci când are loc o avarie nu sunt afectate decât blocurile legate la centrală respectivă, iar intervenția este imediată. Un alt lucru bun este că distanțele mici pentru transportarea agentului termic scade semnificativ pierderile care astăzi se ridică la 80 spre 85%.●
