Habitatul potrivit pentru leopardul de Java s-a micșorat cu mai mult de 1.300 de kilometri pătrați în perioada 2000-2020, arată un studiu recent publicat care a cartografiat spațiul în care felina mai poate supraviețui pe insula indoneziană Java.
Cercetătorii au analizat un set de variabile care pot afecta prezența leoparzilor, cum ar fi întinderea pădurilor primare și secundare, prezența plantațiilor și distanța față de râuri și așezările umane. De asemenea, au analizat datele de monitorizare anterioare pentru a-şi construi modelul de adecvare a habitatului. În total au evaluat aproximativ 12.900 kmp ceea ce reprezintă aproximativ o zecime din suprafaţa insulei Java. Ei au constatat că în 2000 aproximativ 2.481 kmp de teren au fost clasificate drept „foarte potrivite“ pentru leoparzii javaieni, însă până în 2020 suprafaţa s-a micșorat cu peste 40% ajungând la 1.430 kmp. Habitatul „adecvat“ a scăzut cu 251 kmp, în timp ce habitatul considerat nepotrivit a crescut cu aproximativ 1.300 kmp. Majoritatea scăderilor au fost înregistrate în pădurile primare, potrivit cercetătorilor.
Leopardul de Java (Panthera pardus melas) este singurul prădător mare rămas pe insulă; braconajul, pierderea prăzii și pierderea și fragmentarea habitatului se numără printre factorii declinului acestuia. Se crede că subspecia are doar 350 de indivizi, fiind pe cale de dispariție. Leoparzii rămași trăiesc în fragmente de pădure izolate de-a lungul insulei.
Hariyo „Beebach“ Wibisono, directorul ONG-ului SINTAS Indonesia, a salutat descoperirile din noul studiu ca fiind încă o dovadă a situației periculoase de conservare cu care se confruntă felina. Aceste descoperiri întăresc rezultatele cercetărilor realizate de el în 2018, care au indicat că habitatul potrivit pentru leopard acoperea mai puțin de 9% din insulă, jumătate din acesta fiind în zone neprotejate.
„Această lucrare arată de fapt aceleași lucruri: leopardul de Java este pe cale de dispariție din cauza degradării habitatului și a fragmentării acestuia care o dus la izolarea populaţiilor“, a declarat Wibisono pentru Mongabay. Cercetarea subliniază că starea de conservare a leopardului din Java „este mult mai critică decât am crezut“, a spus el.
Erwin Wilianto, fondatorul SINTAS și Javan Leopard Focus Group, a spus că studiul arată că habitatul felinelor continuă să „se micșoreze fără conectivitate“. El a împărtășit, de asemenea, îngrijorarea lui Wibisono că ecologia speciei este vitală în estimarea habitatului potrivit. „Această lucrare indică doar o zonă adecvată pe baza termenilor statistici, nu a termenilor ecologici“, a scris Wilianto, adăugând că, pentru a fi viabilă, este nevoie de mai mult de 10 indivizi de reproducere într-o zonă. Prin urmare, o zonă cu mai puțin de 230 kmp ar trebui scoasă din zonele cu statut „adecvat“.
Având în vedere concluziile propriului său studiu și ale acestei lucrări recente, Wibisono a spus că există trei pași cheie pentru conservarea speciei: menținerea populațiilor sănătoase de leoparzi, consolidarea acestora în zone cu densitate scăzută și apoi repopularea pădurilor unde specia nu mai este prezentă. Înainte de aceasta, a spus el, eforturile de conservare trebuie să fie susținute de o evaluare amănunțită a populației, ceva care până acum lipsește pentru subspecie.
„Ceea ce ne-am dori să facem este să știm ce păduri au cea mai mare densitate de leoparzi din Java“, a adăugat Hariyo „Beebach“ Wibisono.• ecologic
