15.9 C
Bucharest
Wednesday, September 22, 2021

Bucureştiul intră încet dar sigur în zodia gunoaielor

Un oraş mizerabil, Bucureştiul este în prezent imaginea perfectă a corupţiei instituţionalizate din ultimii 20 de ani. Salubrizarea se face ca acum 100 de ani, gunoaiele sunt strânse la grămadă şi duse la gropile de gunoi, colectarea selectivă este doar la nivel de intenţie, iar incinerarea deşeurilor este singura soluţie pe care autorităţile o agreează.● Matei Dumitru

Din când în când subiectul deşeurilor municipale intră în dezbaterea autorităţilor de mediu şi a primăriilor. În data de 15 ianuarie 2020 la Ministerul Mediului s-a întrunit Comitetul Naţional pentru Deşeuri, o structură care a fost înfiinţată pe 5 septembrie 2018 pentru evitarea suspendării plăţilor aferente sectorului deşeuri din POIM, sume de aproximativ 375 milioane de euro.

Înainte de începerea lucrărilor primului Comitet Naţional pentru Deşeuri din acest an, ministrul Mediului, Costel Alexe, a declarat că „tema principală este procedura de infringement pe care o are România pentru închiderea depozitelor vechi de deşeuri, dar şi pericolul de a intra cu gropile de gunoi din Bucureşti în procedură de infringement“.

„La nivelul Capitalei se produce o cantitate foarte mare de deşeuri şi în viitorul nu foarte îndepărtat vom avea cu adevărat o problemă. În prezent avem trei deponee: la Glina, la Chiajna şi la Vidra. Depozitul de la Glina este deocamdată închis pentru că operatorul nu are încă autorizaţie de mediu valabilă. Depozitul de la Chiajna se apropie de 90% din capacitatea de depozitare, iar cel de la Vidra se află în procedură de reautorizare pentru că acolo operatorul a solicitat extinderea capacităţii de depozitare“, a spus Alexe în faţa jurnaliştilor înainte de intrarea în şedinţă cu primarul general al Capitalei şi primarii de sectoare.

România avea obligaţia de a închide 68 de depozite neconforme, respectiv 28 depozite de deşeuri municipale, 26 depozite de deşeuri industriale periculoase şi 14 depozite de deşeuri industriale nepericuloase.

Din totalul de 68 de depozite, România a închis 20, iar dintre acestea 16 erau de deşeuri municipale, două pentru deşeuri periculoase şi două pentru deşeuri industriale nepericuloase. Au mai rămas de închis 48, din care 12 de deşeuri municipale, 24 pentru deşeuri industriale periculoase şi 12 pentru deşeuri nepericuloase.

Depozitele, în atenţia Comisiei Europene

Pentru Bucureşti nu se poate vorbi deocamdată de o procedură de infringement. Există însă o procedură de pre-infringement – EU Pilot EUP (2016) 9026 – pentru depozite posibil neconforme în Bucureşti, respectiv pentru depozitele Rudeni-Chiajna, Glina şi Vidra care deşi sunt depozite conforme, se află sub investigare pentru clarificarea unor sesizări venite din partea cetăţenilor din zonă şi a unor ONG-uri de mediu referitoare la mirosurile de acolo.

Cert este că reprezentanţii Comisiei Europene, împreună cu cei câţiva consultanţi externi care fac de fapt politica deşeurilor în România, susţin acerb închiderea depozitelor de deşeuri şi punerea în funcţiune în zona Bucureştiului a unei mari instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale.

De aceea o anchetă declanşată de Comisia Europeană pentru trei depozite conforme din Bucureşti, în situaţia în care România are nu mai puţin de 48 de depozite neconforme, ridică unele semne de întrebare cu privire la amploarea intereselor care gravitează în jurul incineratorului de 200 milioane euro.

În ceea ce priveşte deponeele din Bucureşti şi din judeţul Ilfov, Comisia Europeană a trimis autorităţilor române în data de 29 noiembrie 2016 mai multe întrebări care fac parte dintr-un dosar pilot, nr. 2016/9026, cerând informaţii cu privire la aplicarea Directivei privind depozitarea deşeurilor 1999/31 şi a Directivei 2008/98 în ceea ce priveşte depozitele Rudeni, Vidra şi Glina.

Acest dosar este unul premergător procedurii de infringement, prin care Comisia cere informaţii şi clarificări. Ministerul Mediului a transmis datele cerute, iar Comisia a revenit cu solicitări de informaţii în iulie şi în noiembrie 2017. În iulie 2019 Comisia a cerut detalii privind închiderea depozitului Rudeni-Chiajna, confirmări ale faptului că nu există depăşiri ale emisiilor de hidrogen sulfurat şi a cerut precizări referitoare la alternativele de depozitare care se au în vedere în cazul în care se epuizează capacitatea de depozitare a deponeului.

La sfârşitul lunii decembrie 2019 CE a transmis o scrisoare pe adresa Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) prin care solicita informaţii privind cele trei depozite: prezentarea situaţiei contractelor pentru depozitarea deşeurilor, precizări despre gestionarea gazelor rezultate, epurarea levigatului şi calitatea aerului în perimetrul fiecărui depozit, calendarul închiderii fiecărui depozit şi data finală a închiderii, existenţa unui proiect de închidere şi măsurile avute în vedere de PMB pentru gestionarea deşeurilor după expirarea celor două contracte cu Iridex şi Eco Sud. Data limită pentru trimiterea răspunsurilor a fost 27 ianuarie 2020.

Primăria Municipiului Bucureşti are două contracte semnate în baza unor licitaţii care au avut loc acum 20 de ani şi la care s-au făcut acte adiţionale. Este vorba de cele pentru depozitele Chiajna şi Eco Sud. Referitor la contractul de prestări servicii pe care PMB îl are cu societatea Iridex, Primăria – care nu este nici deţinătorul terenului, nici administrator şi nici proprietar al depozitului – a avut obligativitatea de a aduce anual 225.000 tone de deşeuri.

După scurgerea celor 20 de ani de funcţionare a depozitului această obligativitate a dispărut, dar municipalitatea s-a obligat să asigure costurile monitorizării şi cerinţele impuse pe perioada post-închidere.

La depozitul Vidra administrat de Eco Sud situaţia este oarecum asemănătoare. Primăria nu este nici proprietar, nici administrator şi nici deţinător al terenului. S-au încheiat cei 20 de ani de funcţionare şi a fost prelungit cu un an contractul care prevede obligativitatea municipalităţii de a asigura 225.000 tone deşeuri şi plata costurilor aferente monitorizării post-închidere.

Alternativa este una singură

Marea problemă pe care şi Ministerul Mediului şi Comisia Europeană o semnalează autorităţilor locale este lipsa alternativei la cele două depozite de deşeuri. În prezent depozitul Chiajna mai are o capacitate de depozitare de aproximativ 14%, iar la Eco Sud extinderea pe un teren privat a depozitului creează unele probleme de autorizare.

Există o singură alternativă viabilă la cele două depozite de deşeuri ale Bucureştiului: depozitul Glina, cel mai mare deponeu din România, care mai are o capacitate de depozitare de aproximativ 11 milioane tone şi care deţine şi cea mai mare staţie de sortare a deşeurilor municipale din ţară. Glina ar putea asigura depozitarea gunoaielor din Bucureşti pe o perioadă de aproape 20 de ani, fără a se lua în calcul cantităţile deviate de la depozitare prin selectarea deşeurilor în staţia de sortare cu capacitatea de 70 tone pe oră.

Nimeni nu vrea să vorbească pe această temă. Depozitul Glina nu a fost nici măcar inclus în strategia de salubritate a Bucureştiului de acum 20 de ani şi în prezent este de aproape un an în curs de autorizare la Agenţia de Protecţia Mediului Ilfov.

Un uriaş val de reclamaţii, minciuni şi şantaje se abate de un an atât asupra societăţii Ecorec, cât şi a Agenţiei de Protecţia Mediului Ilfov. Articole de presă mincinoase, ştiri care de care mai false, ameninţări, sesizări, contestaţii, toate au reuşit să blocheze până acum autorizarea celui mai mare depozit de deşeuri din România.

Nici măcar acum, în al doisprezecelea ceas, autorităţile nu vor să introducă în strategia de salubritate a Bucureştiului depozitul Glina care este şi singura alternativă la cele două mici depozite care ar putea fi închise în scurt timp.

În România interesele din zona deşeurilor sunt atât de mari încât infringementul, obligaţiile europene sau viaţa cetăţenilor nu sunt importante pentru nişte oameni care nu vor decât să aibă acces direct la sumele imense de bani care gravitează în jurul gunoaielor bucureştenilor. De aceea nici nu se face colectare selectivă în Bucureşti. Fiindcă orice cantitate deviată de la depozitare este o pierdere pentru sistemul păcătos care ne-a aruncat în coada listei ţărilor europene în privinţa reciclării. Construcţia unei mari instalaţii de incinerare este deocamdată doar o utopie. Nimeni, nici un cetăţean din Bucureşti sau din Ilfov nu îşi doreşte să aibă în apropierea casei o asemenea instalaţie, oricât de inofensivă ar fi ea. Primăria a şi renunţat acum la găsirea unui amplasament în Bucureşti, aruncând pisica peste gard în Ilfov. Unde nu se va construi nimic decât dacă în urma unui referendum cetăţenii îşi vor manifesta majoritar dorinţa de a avea lângă casele lor un incinerator care să ardă deşeurile din Bucureşti.

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Publicitate

Cele mai recente articole

Publicitate

Alte articole

Mai multe articole

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acord, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Setările de confidențialitate

Când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlează-ți aici serviciile personale de cookie-uri.

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanțele site-ului nostru.

  • _ga
  • _gat
  • _gid

Decline all Services
Accept all Services