Comisia Europeană a publicat în data de 19 mai a.c. un raport detaliat care analizează măsurile luate de statele membre pentru reducerea consumului de recipiente alimentare și pahare pentru băuturi, conform Directivei privind plasticul de unică folosință (SUPD). Documentul evidențiază volumele de ambalaje introduse pe piață și strategiile naționale folosite pentru a descuraja utilizarea acestora.
Potrivit datelor oficiale centralizate pentru anul 2022, la nivelul Uniunii Europene au fost introduse pe piață 17 miliarde de recipiente alimentare de unică folosință din plastic (echivalentul a 524.003 tone) și 111 miliarde de pahare pentru băuturi (152.037 de tone). Raportat la numărul de locuitori, consumul mediu anual a fost de 1,60 kg per capita pentru ambalajele alimentare și 0,46 kg per capita pentru paharele de unică folosință.
Diferențe majore în profilul de consum al statelor membre
Analiza pe țări indică disparități semnificative în ceea ce privește tipul de deșeuri generate, influențate direct de obiceiurile de consum locale și de existența sistemelor de garanție-returnare.
Germania și Polonia înregistrează cele mai mari volume totale. Germania a plasat pe piață 24,7 miliarde de ambalaje alimentare (261.600 tone) și aproximativ 8 miliarde de pahare. Polonia a contribuit cu peste 80.000 tone de ambalaje alimentare și aproape 60.000 tone de pahare.
România prezintă un dezechilibru pronunțat între cele două categorii, raportând introducerea pe piață a 7,3 miliarde de recipiente din plastic pentru alimente, dar sub 2 miliarde de pahare de unică folosință.
Spania urmează o tendință similară, cu aproape 90.000 tone de ambalaje alimentare și mai puțin de 10.000 tone de pahare din plastic.
Lituania înregistrează cea mai mare cantitate per capita la recipientele alimentare, 8,19 kg per locuitor, menținându-se însă sub pragul de 1 kg în privința paharelor.
Instrumente economice și ținte naționale de reducere
Toate statele membre care au răspuns solicitărilor Comisiei Europene au declarat că aplică instrumente economice pentru a limita consumul. Printre acestea se numără obligațiile privind Răspunderea Extinsă a Producătorilor (EPR), taxele speciale sau acordarea de subvenții și reduceri pentru utilizarea alternativelor reutilizabile. De asemenea, 25 de țări au implementat campanii de informare publică pentru promovarea ambalajelor sustenabile, iar 14 state au stabilit ținte cantitative stricte de reducere a pieței. Printre exemplele menționate se numără Grecia, care vizează o reducere de 60% până în 2026, Norvegia (50%) și Țările de Jos (40%).● ecologic
