România se află de mulţi ani pe ultimul loc în clasamentul ţărilor Uniunii Europene în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor municipale. Cu toate că Uniunea a susţinut cu mai mult de un miliard de euro construirea Sistemelor de Management Integrat al Deşeurilor, la care se adaugă alte sute de milioane de euro plătite UAT-urilor de-a lungul anilor prin Sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor, situaţia a rămas aceeaşi. Iar în timp ce alte ţări europene sunt preocupate de reciclarea avansată şi de circularitatea materialelor, autorităţile locale de la noi nu reuşesc nici măcar să colecteze separat deşeurile de la populaţie. Pentru a afla de ce România nu reuşeşte să depăşească această situaţie, am vorbit cu Dan Ceauşescu, CEO GreenPoint.• ecologic
ecologic: Care sunt obligaţiile legale de reciclare ce vă revin ca Organizaţie de Implementare a Responsabilităţii Producătorului (OIREP)?
Dan Ceauşescu, CEO GreenPoint: În primul rând trebuie spus că ținta este stabilită prin Legea nr. 249 din 2015. Anul acesta obiectivul global de reciclare este de 70%, cu mici diferențe pe materiale: 75% la carton, 50% la plastic, dar global noi, OIREP-urile, trebuie să îndeplinim obiectivul de 70% din cantitatea de ambalaje pusă pe piaţă de producători.
ecologic: Care sunt costurile pe care OIREP-urile le achită primăriilor şi ADI-urilor?
Dan Ceauşescu: Noi achităm ceea ce se numeşte costul net, practic acoperim toate costurile generate de deşeurile de ambalaje care trebuie reciclate. Iar acest cost reiese dintr-o fișă de calcul pe care fiecare ADI ne-o înaintează şi unde intră toate costurile ocazionate de gestionarea deșeurilor de ambalaje: combustibilul consumat, utilajele folosite, energia electrică consumată, salariile, costurile de transport, taxele, licențele, transportul la reciclator și uneori costuri de reciclare la anumite materiale care nu au valoare adăugată, cum ar fi folia murdară. Iar la aceste cheltuieli se mai adaugă şi altele…
Pentru aceasta, în fiecare an, în luna ianuarie, noi, Green Point, încheiem contracte cu absolut toate ADI-urile și UAT-urile care gestionează și care produc printre altele şi deșeuri de ambalaje reciclabile.
Făcând o comparație între țintele legale de reciclare de 70% şi toate cantitățile de ambalaje pe care UAT-urile și ADI-urile îşi propun să colecteze, de 35-37%, vedem că apare o diferență uriaşă. Iar cum acest atribut de colectare îi revine exclusiv municipalității, autorității locale, noi, OIREP-urile, rămânem fără nici o altă cale pentru a acoperi diferenţa dintre ceea ce ne obligă legea şi ceea ce îşi propun ei să facă.
În plus, constatăm cu mare surprindere că de trei ani cantitățile de ambalaje pe care UAT-urile le colectează sunt cam aceleaşi, că nu există nici o creștere, nici o îmbunătățire semnificativă. Cu foarte puţine excepții, cum sunt acele câteva județe care nu au avut o infrastructură de colectare şi care şi-au finalizat anumite investiții, toate celelalte județe nu au înregistrat creșteri de cantităţi de deşeuri de ambalaje colectate.
În concluzie, noi nu putem decât să constatăm că în România există două ţinte: ținta producătorilor, care este direct corelată cu ținta de țară a României, și alta, ţinta celor care se ocupă de colectarea deşeurilor.
ecologic: Care este explicaţia acestei diferenţe?
Dan Ceauşescu: Am încercat să aflu unde se pierd aceste cantități, de ce nu le regăsim în raportări şi am constatat că, de fapt, cantitatea propusă spre colectare de autoritățile publice locale, fie ele ADI-uri sau UAT-uri, vine dintr-un proces de determinare a compoziției deşeurilor, informații incluse în Planurile Județene de Gestionare a Deșeurilor. Şi astfel reiese că între ceea ce pun producătorii pe piață la nivel național şi ceea ce își propune fiecare autoritate locală să colecteze, apare o mare prăpastie. Prăpastie în care dispare aproape jumătate din cantitățile de deşeuri de ambalaje. Şi dacă mare parte dintre aceste deşeuri reciclabile ajung în gropile de gunoi, aceasta se întâmplă şi pentru că în România nu există obligaţia colectorului de a verifica pubela de deşeuri reziduale în care nu trebuie să ajungă deșeuri reciclabile, inclusiv deşeuri de ambalaje.
ecologic: Se poate face o legătură între datele raportate de Sistemul Garanţie-Returnare şi datele raportate de primării?
Dan Ceauşescu: Sigur că da, iar acesta este un aspect foarte important. Dacă până la operaționalizarea SGR-ului producătorii știau ce pun pe piață, dar nu aveau o distribuție a colectării la nivel județean, acum ei pot să face o analogie extrem de precisă între ceea ce colectează sistemul SGR şi ceea ce s-ar putea colecta şi în sistemul EPR.
În sistemul SGR producătorii pun ambalajele pe piață la nivel național, dar colectarea o au la nivel local, prin acele RVM-uri. Ori consumul produselor se face local, iar gestionarea deşeurilor se face tot local, pentru că este puțin probabil să credem că cineva consumă băuturi în Tulcea și duce ambalajele la RVM-urile din București.
După apariţia SGR s-a constatat că într-o proporţie uriaşă consumatorii cumpără produsele din magazinele din apropierea casei şi duc ambalajele SGR la RVM-urile amplasate tot în apropierea casei. Când ei merg la supermarket, este evident că în coşul de cumpărături au produse SGR, dar şi produse non-SGR. Cumpără băutură și nu cumpără mâncare, nu cumpără borcane, conserve, biscuiţi?
Din analizele făcute a rezultat că din punct de vedere al greutăţii aproximativ 45% sunt ambalaje SGR și 55% în sistem OIREP. Şi aceasta pentru că sticla, care este un ambalaj greu, intră în mare parte în sistemul SGR. Or uitându-ne la rata de recuperare a SGR pe județe, unde există date foarte precise, găsim nişte proporţii pe care putem să extrapolăm și pe partea de OIREP.
Dar ceea ce își propun să colecteze ADI-urile și UAT-urile nu are nici o legătură cu cantitatea de ambalaje pusă pe piață sau cu rezultatele raportate de SGR. Cel mai îngrijorător este însă faptul că nu există nici o perspectivă de îmbunătățire a acestei situaţii.
ecologic: Ce s-ar putea face pentru creşterea cantităţilor de deşeuri reciclabile?
Dan Ceauşescu: Cu investițiile actuale, cu infrastructura actuală, cu programele de conștientizare pe care le desfășurăm acum împreună cu ADI-urile, nu cred că se pot face diferențe majore. Pentru a ne putea îndeplini obiectivele de reciclare avem nevoie urgentă de o altă strategie, de o altă abordare. Obligatoriu! În primul rând ar trebui să existe o țintă comună, pe care ar trebui să o urmărim cu toții, ținta de ţară, nu alta. Iar acest obiectiv ar trebui să fie asumat în aceeași măsură și de producători și de UAT-uri şi de ADI-uri. Nu putem avea producătorii într-o parte cu o țintă mare şi ADI-urile în altă parte, cu ținte mici stabilite la nivel local care nu au nicio legătură cu ţinta de țară.
ecologic: Vă ajută sau nu investițiile în insule ecologice?
Dan Ceauşescu: Insulele ecologice sunt un plus, arată bine, aduc o modernizare în cartiere și în zona urbană, dar din punct de vedere al rezultatului la colectare separată deocamdată nu se simte nimic. Adică pe această parte care pe noi ne arde cel mai tare, colectarea separată a deşeurilor de ambalaje, nu am simţit până acum niciun fel de impact, ceea ce este foarte ciudat.
ecologic: Dar sistemele clasice de colectare sunt capabile să asigure o colectare separată eficientă?
Dan Ceauşescu: Nu! În primul rând pentru că aceste sisteme de colectare sunt foarte diferite. De multe ori cetăţeanul nu are la dispoziţie decât o singură pubelă, ceea ce înseamnă că nu poate face colectare separată, chiar dacă ar vrea. Alte ori are două pubele: una pentru fracție uscată, alta pentru fracţie umedă. Unii fac colectarea pe trei fracţii, alţii colectează separat şi biodegradabilul. Fiecare primărie, fiecare ADI face după cum crede de cuviinţă şi în aceste condiţii este imposibil să ai performanţă la nivel naţional.
De ce s-a ajuns aici? Greşeala cred că a pornit din 2007, atunci când Guvernul a decis să lase autorităţile locale de la nivel judeţean să se ocupe din toate punctele de vedere de Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor, de SMID-uri.
Iar la nivel judeţean nu au existat persoane suficient de pregătite tehnic și profesional pentru a gestiona asemenea proiecte cum sunt SMID-urile, care, după cum se vede, nu au nici acum, după atâţia ani, randamentul așteptat.
Bine, cum-necum s-au cheltuit banii, s-au construit SMID-urile. Mare parte dintre ele nici nu au apucat să funcționeze bine şi au devenit deja depăşite, pentru că tehnologia s-a schimbat mult în ultimii ani, faţă de anii 2008-2009 când au fost ele concepute.
Bine ar fi fost ca întregul sistem să fi fost gestionat atunci de o echipă la nivel central şi doar implementarea lor, cu licitații, achiziții de echipamente, să se fi derulat la nivel local. Necesarul de stații de transfer, amplasarea lor, stațiile de sortare, tehnologiile folosite, capacitatea lor şi multe altele trebuiau gândite la nivel central, nu la nivel local.
Acum am ajuns să vedem că în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor există un procent de deșeuri reciclabile municipale de 30%, iar în Planurile Judeţene de Gestionare a Deşeurilor apar cu totul alte cifre, la unele 17%, la altele 26%, şi, dacă facem o medie pe ţară, rezultă un procent de 20%, mai mic decât cel din PNGD – de 30%.
ecologic: Din câte ştiu eu, OIREP-urile plătesc de mulţi ani sume importante de bani pentru educare, informare şi conştientizare. Au fost eficiente aceste campanii?
Dan Ceauşescu: Da, OIREP-urile plătesc primăriilor sau ADI-urilor 40 de lei pe tona de deşeuri de ambalaje colectată. Numai noi, Green Point, am depăşit un milion de lei plătit ADI-urilor pentru conştientizare, iar la nivel de OIREP-uri cred că suma este de 5 ori mai mare, noi având mai mult de 20 la sută din piață.
Acțiuni sunt, se fac. La fiecare început de an noi solicităm primăriilor şi ADI-urilor un plan de campanie. Da, sunt postări pe Facebook, sunt acțiuni la școli, sunt materiale informative în presa locală, la radiourile locale, la televiziunea locală, diverse…
Dar sunt acțiuni mici, punctuale, iar efectul lor dispare foarte repede. De aceea, eu cred că este nevoie de o acțiune la nivel național, de o campanie de conştientizare derulată pe cele mai importante reţele media. Uitați-vă ce impact a avut campania făcută de SGR! Şi să știți că nu este o problemă de fonduri. Și în sistemul OIREP sunt fonduri similare, dacă nu chiar mai mari.
Dar una este să ai o diseminare la nivel naţional, să mergi cu un mesaj unitar și continuu şi alta este să faci campanii diferite, local şi cu mesaje diferite de la o primărie la alta. Avem nevoie de o campanie continuă, pe o perioadă lungă, nu de doar două-trei săptămâni. Pentru că nici colectarea separată nu se oprește, ea se face zi de zi.
Nici în vestul Europei cetățenii nu au învățat să depună deşeurile separat în două luni sau trei luni, după o singură campanie. Au fost mesaje continue și permanente, dar în primul rând a existat un grup de lucru comun, cu un obiectiv comun, cu acțiuni şi cu responsabilităţi clare. Un grup de lucru unde fiecare actor implicat, minister, cetăţean, producător, OIREP, UAT şi ADI, să ştie clar ce răspundere are, dar şi ce riscă dacă nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii.• ecologic
