Guvernul islandez a anunțat că suspendă vânătoarea de balene până la sfârșitul lunii august din cauza îngrijorărilor cu privire la bunăstarea mamiferelor marine, o decizie care aduce speranţe pentru oprirea definitivă la nivel mondial a acestei practici.● ecologic
„Am luat decizia de a suspenda vânătoarea de balene până pe 31 august“, a declarat ministrul Pescuitului și Agriculturii, Svadis Svavrsdottir, după ce un raport guvernamental a concluzionat că vânătoarea de balene nu a respectat legea islandeză privind bunăstarea animalelor, a transmis The Guardian.
Oamenii de știință și grupurile pentru drepturile animalelor au salutat decizia, Humane Society International numind-o „o piatră de hotar semnificativă pentru protecția balenelor“.
Investigația recentă a Autorității Veterinare și Alimentare din Islanda privind vânătoarea de balene, bazată pe obiectivele legale privind bunăstarea animalelor a constatat că uciderea balenelor „a durat prea mult timp“. În plus, autoritatea a descris drept „extrem de şocant“ un videoclip care a arătat agonia unei balene care a fost urmărită de vânători de balene timp de cinci ore.
Islanda are în prezent o singură companie de vânătoare de balene, Hvalur, a cărei licență de a vâna balene cu cocoașă expiră în acest an. O altă companie islandeză și-a suspendat în 2020 operațiunile pe termen nelimitat invocând profiturile prea scăzute pe care le-a înregistrat în ultimii ani.
Sezonul vânătorii de balene în Islanda începe la jumătatea lunii iunie şi se termină la jumătatea lunii septembrie, de aceea este puţin probabil că Hvalur îşi va mai lansa vapoarele atât de târziu în sezon.
În Islanda cotele anuale permit uciderea a 209 balene cu cocoaşă și a 217 balene mici. Cu toate acestea, capturile au scăzut drastic în ultimii ani din cauza cererii mult mai mici din partea consumatorilor de carne de balenă.
„Balenele se confruntă deja cu atât de multe amenințări serioase în oceane din cauza poluării, schimbărilor climatice, încurcarea în plase, lovirea de nave, încât încetarea vânătorii comerciale brutale de balene este singura soluție etică ce se poate lua“, a declarat Ruud Tombrock, directorul Humane Society International.
Islanda , Norvegia și Japonia sunt în prezent singurele țări din lume în care vânătoarea de balene continuă, în ciuda reacțiilor puternice venite din partea celorlalte ţări, a cetățenilor, experților și organizațiilor de mediu.
Balenele cu cocoaşă
Balena cu cocoaşă este a doua specie ca mărime după balena albastră care este cel mai mare mamifer marin. Pot ajunge la o lungime de până la 18 metri şi o greutate de 48 de tone şi se deplasează mai lent decât alte balene, viteza lor de înot variind în timpul migraţiilor între 8 şi 15 km/oră. În acelaşi timp însă balena cu cocoaşă este una dintre cele mai energice şi „acrobatice“ balene, săriturile sale deasupra apei atrăgând admiraţia turiştilor.
Balenele cu cocoaşă sunt cunoscute şi datorită repertoriului lor vocal neobişnuit de complex care are probabil un rol primordial în perioada de reproducere. Deşi femelele pot scoate diverse sunete, numai masculii pot interpreta „cântece“ de lungă durată. Fiecare cântec este compus din nişte sunete scoase într-un registru jos, care variază în amplitudine şi frecvenţă şi durează 10-20 de minute, iar aceste cântece se pot repeta timp de câteva ore sau chiar zile. S-a observat că masculii care însoţesc femelele cu pui cântă mai des şi mai îndelungat decât ceilalţi.
Cântecele diferă de la o populaţie la alta şi se pot modifica în timpul reproducerii. Bioacusticianul australian Michael Noad a descoperit în 1996 că balenele cu cocoaşă pot prelua cântece de la alte grupuri, atunci când grupurile se amestecă în timpul verii. S-a mai observat că aproape întotdeauna cântecele masculilor se termină cu conflicte. Balenele scot sunete melodioase şi în afara perioadei de reproducere, ceea ce demonstrează rolul lor în comunicarea cotidiană sau în ecolocaţie. Cercetări recente au scos la iveală faptul că aceste cântece au o sintaxă ierarhizată, caracteristică şi vorbirii omului, adică sunetele lor sunt compuse din „cuvinte“ şi silabe identice, unite în propoziţii.
Reproducerea, gestaţia şi naşterea puilor de balenă cu cocoaşă sunt concentrate de obicei în sezonul de iarnă-primăvară, atunci când animalele se află în apele subtropicale sau tropicale. Până la 20 de masculi se luptă pentru a cuceri o singură femelă. Actul sexual are loc într-o atmosferă foarte romantică: masculul şi femela înoată unul lângă altul, îşi ating înotătoarele pectorale, lovesc apa cu coada, după care încep să se ridice lent spre suprafaţă, înotând vertical în spirală, cu abdomenele lipite.
Gestaţia durează în jur de 11 luni, iar embrionul se dezvoltă foarte repede, crescând cu 17-35 cm pe lună. Nou-născuţii au o lungime medie a corpului de 4,5 m şi o greutate între 700 şi 2.000 kg. Mamele îşi alăptează puii până la 10-11 luni, totuşi puiul se poate alimenta de unul singur deja de la vârsta de şase luni. Atunci când puiul este înţărcat, el măsoară 8-9 m în lungime şi cântăreşte aproape 9 tone. Mamele au grijă de urmaşi până când aceştia împlinesc vârsta de un an, mai rar până la doi ani. Masculii nu participă la îngrijirea puilor.
Longevitatea balenelor cu cocoaşă nu este cunoscută în special din cauza campaniilor excesive de vânătoare. Se estimează totuşi că balenele cu cocoaşă pot trăi în jur de 40-50 de ani. Cel mai în vârstă mascul capturat vreodată avea aproximativ 48 de ani şi cea mai în vârstă femelă 38 de ani.
Dintre toate balenele, cele cu cocoaşă au de suferit cel mai mult de pe urma ectoparaziţilor. Acest lucru este legat de viteza scăzută de deplasare a animalului din cauza căreia paraziţii se pot instala uşor pe pielea lui. Imaginile cu balenele care sar cu totul deasupra valurilor în poziţie verticală pentru ca mai apoi să cadă cu un zgomot asurzitor sunt cele ale balenelor cu cocoaşă care astfel încearcă probabil să scape de paraziţi.•
