Relaţia dintre Organizaţiile care Implementează Răspunderea Extinsă a Producătorilor din domeniul ambalajelor şi Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară a fost dintotdeauna destul de complicată. Principalele probleme pe care OIREP-urile le-au reproşat ADI-urilor au fost cantităţile foarte mici de deşeuri şi tarifele mari cerute pentru colectarea acestora şi vânzarea prin intermediari a deşeurilor către reciclatori. În paralel, ADI-urile au reclamat refuzul semnării contractelor de către unele OIREP-uri şi refuzul organizaţiilor de a achita alte costuri suplimentare cum ar fi cele de conştientizare sau de raportare. Pornirea noului Sistem Garanţie-Returnare a dus la escaladarea acestor neînţelegeri care au ajuns cumva în atenţia Ministerului Mediului, instituţie care s-a situat mai mult de partea ADI-urilor, decât a reprezentanţilor producătorilor. Despre toate acestea am vorbit cu Geanin Şerban, preşedintele Asociaţiei OIREP Ambalaje.● ecologic
ecologic: Organizațiile care implementează responsabilitatea extinsă a producătorilor, OIREP-urile, sunt acuzate că nu vor să semneze contractele cu ADI-urile. Este adevărat?
Geanin Șerban: Afirmația că OIREP-urile nu semnează contracte cu ADI-urile este falsă, iar argumentele mele sunt susținute de zecile de mii de tone pe care OIREP-urile le-au finanțat în fiecare an din flux municipal. Este falsă pentru că inclusiv în acest an, 2024, când s-au semnat contracte cu ADI-urile, altele sunt în curs de semnare și da, într-adevăr, sunt anumite, din fericire puține, ADI-uri unde lucrurile sunt împotmolite.
Această afirmație nu ne ajută pe niciunul dintre noi, nici pe noi OIREP-urile, nici pe ADI-urile, nici întregul sistem, pentru că pornind de la o ipoteză falsă, este clar că soluția care s-ar putea genera nu este una benefică pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje.
Totodată, și trebuie să spun acest lucru pentru colegii mei care sunt de bună credință, este nedrept să spui că OIREP-urile nu semnează și este nedrept pentru acele OIREP-uri care au demonstrat, au alocat resurse financiare, personal, timp pentru a alerga peste tot în România în dorința lor de a semna contracte cu ADI-urile. În acelaşi timp este incorect să-i bagi în aceeași oală pe toţi directorii de ADI-uri pentru că sunt unii care fac eforturi, vin la întâlniri, telefonează, fac toate demersurile pentru a obține pentru zona pe care o gestionează cât mai multe contracte, astfel încât toate cantitățile colectate din zonele respective să fie acoperite, așa cum este corect, de către producători prin OIREP-uri.
ecologic: Aceste afirmații sunt făcute de ADI-uri sau de FADI, federația ADI-urilor?
ecologic: Există motive pentru care nu se semnează aceste contracte? Din câte am înţeles sunt unele ADI-uri care au cantități foarte mari de deșeuri depozitate pe platforme, deşeuri de carton, de plastic care se degradează…
Geanin Șerban: Am putea să discutăm punctual și cred că pentru o analiză corectă factorii de decizie trebuie să facă o astfel de analiză. Spuneţi că au cantități foarte mari de deşeuri. Este relativ. Știm foarte bine că în România sunt în jur de 5 milioane tone de deșeu municipal, din care un procent de 25-30% ar fi deșeuri reciclabile și jumătate din acestea de ambalaje, rezultă că în fluxul municipal ajung anual în jur de un milion și ceva de tone de deșeuri de ambalaj.
Geanin Șerban: FADI să spunem că este cea mai vocală din acest punct de vedere. Deci, cred că afirmația că unele OIREP-uri decid să nu semneze și există ADI-uri care nu reușesc să semneze contracte cu OIREP-urile, este mult mai aproape de realitate.
Deci, doar pentru a ne face obiectivele din flux municipal, având în vedere cifrele, ar trebui ca ADI-urile să gestioneze anual peste 650.000 tone de deșeu de ambalaj pe care să-l colecteze şi să-l ducă la reciclare. Din nefericire, în ultimii ani eficiența acestor ADI-uri, cumulată, pentru că, repet, sunt ADI-uri foarte performante, este cea pe care o știm toți și anume că niciodată din flux municipal nu s-au colectat, nu s-au reciclat mai mult de maximum, repet, maximum 100.000 tone de deșeu de ambalaj.
Ştiu că în această perioadă se încearcă a se crea o presiune asupra Ministerului Mediului prin scrisori venite individual de la ADI-uri. Acum, eu sper că factorii de decizie vor citi cu atenție aceste informații, în care înțeleg că ADI-urile vor spune că la sfârșitul anului 2023 au avut pe stoc o anumită cantitate de deșeu de ambalaj și vezi doamne n-au fost duse la reciclare pentru că nu au existat contracte cu OIREP-urile.
Noi, care colaborăm și lucrăm foarte bine cu marea majoritate a ADI-urilor, am învățat și să citim aceste informații. Este important, în primul rând, să se înțeleagă că în orice activitate economică există un stoc. În orice zi a fiecărui an, pe platforma oricărei stații de sortare există cantități de deșeu de ambalaj care urmează să meargă către reciclare. Deci, din cantitățile despre care se afirmă că au fost pe stoc la sfârșitul anului 2023, trebuie date deoparte acele cantități pe care le vom regăsi și în ianuarie și în februarie pentru că ele fac parte dintr-o activitate firească, cursivă, a unei stații de sortare. Pe de altă parte, știţi foarte bine că în fiecare an reciclatorii închid mult mai devreme, practic în luna decembrie se lucrează doar în primele 10-12 zile.
Ştim foarte clar că stocul la sfârșitul lunii decembrie, în mod firesc, este cu 50-60% mai mare decât stocul normal. Pe de altă parte, trebuie să ne uităm și în structura deşeurilor. Și sper că ADI-urile sunt corecte și vor face publică și această structură și o să constatăm că o mare parte din cantități afirmate ca fiind pe stoc sunt reprezentate de deșeul de plastic. Acesta este un aspect pe care trebuie să-l dezbatem împreună și să punem umărul pentru a găsi soluții, pentru că în România nu există foarte multe posibilități pentru a recicla deșeurile de plastic infestat. Și dând toate aceste lucruri deoparte, putem să ajungem într-adevăr, dacă suntem de bună credință, la problemele reale și să vedem cât din aceste cantități se datorează acelor OIREP-uri care, din nefericire, au decis să nu finanţeze fluxul municipal și ne creează și nouă probleme.
ecologic: Valoarea contribuției pe care o solicită ADI-urile de la OIREP-uri contează în discuțiile astea? Înțelegem că unele ADI-uri cer niște tarife exagerate, pe niște materiale de proastă calitate…
Geanin Șerban: Acum, depinde cum folosim termenii. Exagerate înseamnă că cineva ar putea să considere că anumite tarife sunt prea mari sau unele sunt prea mici. Noi, întotdeauna, pentru că Ordonanța nr. 74 din punctul nostru de vedere reglementează corect obligațiile noastre, dar și ale ADI-urilor, am folosit termenul de tarife solicitate care sunt corecte sau nu. Și de ce spun că nu m-aș referi neapărat la valoarea nominală? Pentru că OIREP-urile au contracte semnate cu ADI-uri care au tarife și de 1200 lei și cu ADI-uri care au valoarea tarifelor de 400 lei. Este o diferență foarte mare.
ecologic : De unde apare diferența aceasta? Deşeurile sunt aceleaşi…
Geanin Șerban: Bine, cu siguranță există pentru fiecare județ anumite caracteristici. Și nu poți să pleci de la premisa că peste tot în România condițiile de colectare, inclusiv dacă ne referim la lucrurile simple, la condiţii geografice, un județ cum este Tulcea, care trebuie să care 10 tone cu barja, nu poți să-l tratezi la fel cu un județ de la șes sau cu un municipiu. Acesta este motivul pentru care noi acceptăm că aceste costuri nete pe care ADI-ul le solicită pot să fie diferite.
Sunt trei teme care sunt mereu în discuție în colaborarea noastră cu ADI-urile. Una este legată de aceste cantități la care se împart cheltuielile pentru gestionarea deșeurilor de ambalaj și acolo unde ADI-urile au înțeles că trebuie să respecte legea și că aceste cantități sunt cele rezultate matematic din cantitățile date de indicele de generare, înmulțit cu indicatorul de colectare, 70% ori 75% cât trebuie să scoată stația de sortare. Dacă accepţi că acesta este standardul și operatorul de salubritate își împarte cantitățile corect, tariful nu ți-l poate contesta nimeni. Acele câteva de ADI-uri, noi spunem că sunt 3 sau 4, cu care se repetă de fiecare dată discuțiile în fiecare an, au tendința de a împărți întreaga cheltuială la un rezultat, din nefericire foarte slab. Şi atunci este normal că dacă împarți o sumă de bani la niște cantități pe care tu astăzi le realizezi, tariful pe care îl soliciți, pe de o parte este incorect și este foarte mare față de realitate, dar mult mai important este că dacă tu îți acoperi costurile de fiecare dată nefăcând performanță, trebuie să fii tâmpit să faci eforturi suplimentare pentru a crește cantitățile.
ecologic: Care sunt aceste ADI-uri?
Geanin Șerban: Se știu în piață, le știm şi noi toţi cei care lucrăm în domeniu şi sunt convins că și Ministerul, pentru că așa cum am spus, cei care fac gălăgie sunt mereu aceiași. Un alt aspect care generează întotdeauna discuții este legat de valoarea pe care ADI-urile o obțin din vânzarea deșeului colectat. Noi, OIREP-urile, trebuie să plătim costul net, ceea ce reprezintă cheltuiala pe care operatorul de salubritate o face pentru colectarea și respectiv sortarea deșeurilor, din care se scade valoarea pe care o obține de la reciclator. Există o majoritate a ADI-urilor care în mod corect vând pe un traseu firesc în relație directă cu reciclatorii și au o medie undeva în jur de 600 de lei pe tona gestionată ca și valoare obținută și la extrema cealaltă sunt ADI-uri care vând către intermediari la un preț derizoriu de 200 de lei şi, culmea, acești intermediari vând la aceiași reciclatori la care vând celelalte ADI-uri, obținând un preț corect.
ecologic: Poate că ADI-urile de care vorbim nu au o capacitate de negociere şi de aceea recurg la intermediari…
Geanin Șerban: Nu cred că această afirmaţie stă în picioare, pentru că exact cei care au cantități mari merg pe această variantă de intermediari și, dacă înmulțiți această diferență între 200 și 600, 400 de lei cu sute de tone gestionate lunar vedeți cât din banii pe care producătorii îi dau OIREP-urilor se duc la operatori economici care nu fac altceva decât să scoată din sistem anumite sume.
ecologic: Acest lucru se întâmplă de mult timp sau de anul acesta?
Geanin Șerban: Aceasta a fost dintotdeauna și gândiți-vă că exact sau și acest aspect influențează tariful pe care respectivele ADI-uri îl solicită OIREP-ului, pentru că dacă ar veni de la valoarea corectă, așa cum demonstrează marea majoritate a ADI-urilor, tariful ar fi diminuat cu minim 200-300 de lei.
Vreau să termin cu cele trei puncte care sunt întotdeauna în discuție și anume ponderea deșeului de ambalaj în deșeul reciclabil. Și anume faptul că în România, ca peste tot în lume, niciodată nu se colectează separat doar deșeu de ambalaj. Se colectează deșeu reciclabil, adică o cutie de pantofi se colectează în același recipient cu maculatura. Producătorii sunt obligați să finanţeze doar partea lor de ambalaj, nu întreaga cantitate de deşeu reciclabil. În actele normative se pleacă de la premisa că în deșeul municipal există 33% deșeu reciclabil și în jur de 17%, deșeu de ambalaj.
Nu pot să tratez toate judelețele la fel, dar prin determinări se poate stabili procentul corect sau unul cât mai aproape de realitatea fiecărei zone. Inclusiv acest procent, dacă este de 15% sau 30%, influențează în mod major costul pe care OIREP-ul trebuie să-l susțină și, din nefericire, după cinci ani de când lucrăm în baza Ordonanței nr. 74/2018 sunt încă ADI-uri care încearcă să-și acopere costul de gestionare a întregii cantități de deșeu reciclabil doar din banii OIREP-ului, care ar trebui să acopere doar partea de ambalaj.
ecologic: Mă gândesc că ADI-urile au făcut unele presiuni la nivel de ministere pentru a rezolva problema încasărilor. Din câte am înțeles aţi avut o întâlnire la Ministerul Mediului pe această temă. Cine a inițiat întâlnirea și cine a participat la ea?
Geanin Șerban: Această întâlnire am solicitat-o noi, Asociația OIREP Ambalaje, direct domnului ministru Mircea Fechet și am cerut ca la această întâlnire să participe, în mod firesc, partenerii noștri de la ADI-uri și totodată am solicitat și prezența ANRSC-ului.
Da, a avut loc această întâlnire, a participat domnul ministru Fechet, doamna Mihaela Frăsineanu de la Cancelaria Primului Ministru, domnul director Cosmin Teodoru, în dubla calitate a dânsului cea de director al direcției deșeuri din minister, dar și de președinte al Comisiei de Licențiere și Supraveghere. A participat din partea ANRSC-ului domnul președinte Tescaru și domnul director Băndoiu, iar din partea FADI domnul președinte Gabi Moiceanu și doamna Liliana Nichita în calitate de director. De la noi, Asociația OIREP Ambalaje au participat alături de mine cinci colegi membri ai asociației noastre de la Green Point, Eco-Rom Ambalaje, Clean Recycling şi Ecosinergy.
Întâlnirea a fost solicitată de către noi, tocmai încercând în mod proactiv să găsim soluții pentru ca sistemul să funcționeze cât mai cursiv. Federația ADI-urilor a venit și a prezentat oficial propunerea pe care piața o știa de foarte mult timp. În mod concret, FADI și-ar dori ca toate cantitățile pe care ei le gestionează să fie împărțite către OIREP-uri proporțional cu cota de piață prin sistemul SIATD al Administraţiei Fondului pentru Mediu (AFM). OIREP-urile sunt obligate să plătească costurile nete. Ce trebuie să se înțeleagă este că legea nu spune, nici nu are cum să spună, că OIREP-urile sunt obligate să plătească în orice condiții. Noi avem responsabilitatea de a ne asigura că banii producătorilor sunt gestionați corect. Este incorect și față de ADI-uri. Unora să le plătești 1500 lei, doar pentru că ei vând materialul cu 200 de lei pentru că tot am pomenit de intermediari, sau altora să le plătești 700 pentru că vând materialul cu 600 pentru că respectivele ADI-uri solicită operatorului de salubritate performanță. Pentru că trebuie să înțelegem că dacă nu vom solicita creșterea cantităților din fluxul municipal, în continuare primăriile, probabil sunt multe în această situaţie, vor plăti această ineficiență a colectării separate.
Spun și astăzi și am spus și la Minister, noi ca asociație, vorbesc în numele celor nouă membri ai noștri, nu suntem de acord cu această propunere din câteva motive evidente. Indiferent cum o îmbracă, indiferent ce argumente aduc și dădeam exemplu acelor scrisori pe care se agită să le semneze acum, scopul adevărat al acestei propuneri, asumat de o parte dintre ei, este ca nimeni să nu se uite la modul în care se cheltuie banii.
Au și o idee, care văd că se vehiculează acum, că aceștia sunt bani publici. Ori aceștia sunt bani privați, chiar dacă putem să discutăm că ei trebuie cheltuiți în interes public. Dorința unor ADI-uri este ca nimeni să nu se uite la modul în care cheltuie banii și nu pot să înțeleg, dacă este adevărat, de ce inclusiv funcționari publici ar fi de acord cu o astfel de soluție prin care susțin sifonarea banilor pe care producătorii îi duc către ADI-uri. Atâta timp cât noi plătim, este absolut firesc să ne asigurăm că banii se duc conform legii. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că cel care dă banii trebuie să pună anumite condiții și să asigure că cei care îi cer aceşti bani îi şi folosesc în mod corect, dar nu uita, noi avem obligația de a asigura trasabilitatea. Noi, OIREP-urile, trebuie să fim convinși că acele cantități pe care ADI-urile ni le raportează provin de unde trebuie, să nu ne trezim cu cine știe ce surprize, că apar inclusiv cantități din zona industrial-comercial.
Trebuie să ne asigurăm că aceste cantități ajung la reciclatori agreeați de agențiile pentru protecția mediului și că aceștia își fac treaba. Iar această abordare de a nu ne lăsa să ne uităm pe ce cheltuiesc banii este demonstrată inclusiv de faptul că aceleași câteva ADI-uri care fac scandal, sunt cele care nu vor să vedem nici măcar cum cheltuie banii pe care noi, OIREP-urile, îi dăm pentru campaniile de informare-conștientizare.
Legea are o logică, pentru a crește cantitățile de la an la an venim și cu o sumă care nu este mică, sunt 40 de lei pe tonă pentru a face campanii de educaţie. Noi vrem să ne asigurăm că aceste campanii sunt eficiente, că aceste sume sunt cheltuite pentru mesaje corecte transmise cetățeanului pentru colectarea separată și nu pentru cultul personalității diferiților directori. Au aceeași abordare: Nu vă uitați cum ne-am făcut tarifele, dați-ne toți banii pe care îi cerem.
ecologic: Care a fost reacția ministrului, a reprezentanţilor ANRSC la aceste discuții?
Geanin Şerban: La această întâlnire s-a desprins o singură acțiune concretă pe care trebuie să o realizăm în următoarea perioadă și anume să avem o întâlnire noi, OIREP-urile, ADI-urile şi ANRSC-ul. Domnul Tescaru a fost extrem de amabil şi și-a arătat disponibilitatea de a organiza această întâlnire. Pentru toată această situație, care se repetă la fiecare început de an și, insist, este absolut punctuală, deoarece sistemul funcționează: se colectează, se finanțează și așa mai departe, noi, ca și industrie a Răspunderii Extinse a Producătorului, am lansat acel concept de Clearing House.
În acest proiect, astăzi, avem un protocol semnat de către 13 OIREP-uri care și-au asumat și s-au angajat că se vor întâlni de câte ori este nevoie pentru a ajunge la o soluție care să răspundă la trei obiective majore. Primul este creșterea cantităților și calității deșeului de ambalaj din fluxul municipal. Este obiectivul major pe care orice primar responsabil și care este interesat de sănătatea și de curățenia din zona pe care o gestionează ar trebui să fie alături de noi şi să-l accepte. Este nevoie de creșterea cantităților și de creșterea calității deșeului pentru ca sistemul să fie sustenabil.
Ne dorim și ne-am propus ca prin acest Clearing House să asigurăm finanțarea tuturor acestor cantități din flux municipal la nivel național pe întreg parcursul anului. Acesta este al doilea obiectiv major. Dar, bineînțeles, toate aceste finanțări, toate aceste acoperiri de costuri trebuie să se facă în baza unei eficiențe economice. Repet, niciodată membrii organizației noastre nu au zis că sunt tarife mari sau mici. Noi le vrem corecte , dar solicităm transparența totală a tuturor datelor pe care le gestionăm. Mă refer aici la cantități, la sume, la modul în care se cheltuie și așa mai departe.
Am venit cu câteva propuneri concrete ca în cele 3-4 zone unde durează prea mult discuțiile între noi și ADI-uri, să existe o autoritate, o terță parte și am identificat ANRSC-ul ca fiind cea mai potrivită, care să analizeze atât fișele de fundamentare ale tarifelor, cât și argumentele noastre şi să spună ce este corect. Nu înțelegem de ce aceste ADI-uri nu acceptă acest lucru dacă au convingerea că sumele pe care le solicită sunt cele conform legii, de ce nu vor să le punem pe masă în fața unei autorități care să spună dacă este corect sau nu, pentru că există o capcană și pentru noi.
S-ar putea argumentele noastre să nu fie cele corecte sau să nu avem capacitatea să le exprimăm în mod cât mai clar și decizia acestei autorități terțe să fie diferită de ceea ce noi considerăm că este corect. Dar niciunul dintre noi n-ar mai avea niciun argument să nu semneze. Este necesar un tarif de referinţă şi, culmea, legea face referire la acest lucru și este obligația Ministerului de a stabili acest tarif de referință. De la Ordonanța nr. 74, în niciun an acest tarif de referință nu a fost stabilit. El are o logică, ca dovadă că la vremea respectivă Ministerul Mediului s-a gândit la acest tarif de referinţă. Haideți să vedem care este costul necesar și suficient pentru acoperirea costurilor serviciului de salubritate în condiții corecte, pe de o parte, pentru a putea să-și continuă activitatea, dar pe de altă parte, nici să apară eventuale abuzuri. Da, producătorul are obligația de a asigura costurile, dar nici nu poți să finanţezi exagerări.
Un tarif de referinţă va ajuta pe toată lumea. Noi nu vom mai avea motiv să nu plătim anumite costuri, ADI-urile nu vor mai avea argumente să o ia pe miriște și să tripleze în anumite zone aceste costuri. La rândul nostru vom avea argumente pentru producători, prezentându-le aceste costuri medii la nivel național pentru că altfel ei ne vor întreba de fiecare dată dacă ne-am zbătut suficient și dacă ne-am asigurat că ceea ce plătesc ei este conform legii, dar nu mai mult decât atât.
Este o solicitare absolut corectă. Vom solicita în continuare această terță instituție, noi spunem ANRSC-ul, vrem tariful de referință și tocmai pentru transparența pe care noi ne-am asumat-o, vrem ca aceasta să fie în oglindă. Legea stabilește că ADI-urile sunt obligate ca la fiecare început de na, pentru anul anterior, să posteze pe pagina lor de site informații cu privire la tarif, cantități, valoarea de vânzare.
Dacă aceste ADI-uri ar vrea ca lucrurile să fie transparente și să funcționeze în mod corect, ar trebui să-și îndeplinească această obligație legală. Nu au făcut-o niciodată. Pentru că doar având informații vom putea să identificăm problema, să găsim soluții. Vânzarea materialului la un preț diminuat, poate să aibă două cauze. Fie campaniile să nu fie eficiente, deci colectarea separată să nu se facă corect, și atunci trebuie să vedem ce mesaje trebuie date în zona respectivă pentru a crește calitatea acestor materiale, fie materialele se vând incorect, în loc să ajungă direct la reciclatori, ajung prin intermediari.
Pe termen mediu și lung, soluția într-adevăr reală pentru colaborarea eficientă între noi și ADI-uri trebuie să fie această entitate sau mecanism, Clearing House, cu cele trei obiective declarate, creșterea cantităților, acoperirea națională şi eficiența economică. Aceasta este soluția spre care tindem, o entitate care să dea confort fiecărei dintre părți că prețul pe care îl plătește respectiv îl încasează este cel legal, care unuia să-i acopere costurile, iar celuilalt să-i poată justifica această cheltuială şi să avem acest tarif de referință.
Dar, repet, noi nu vom fi de acord cu o soluție de împărțire a unor cantități mici, deaorece astăzi fluxul municipal este ineficient, o propunere care duce doar la o împărțire pe cotă de piață, fără posibilitatea de a conlucra cu ADI-urile pentru creșterea cantităţilor. Iar eu cred că nici primarii nu trebuie să fie de acord. Pentru că dacă se acoperă niște costuri fără solicitarea de performanță, la fiecare sfârșit de an primăria va plăti penalitatea către AFM. Eu sper că cei care pot să facă o legislație corectă în direcția de a pune presiune pe noi toți pentru a crește cantitățile colectate din fluxul municipal, să o facă fără părtinire în beneficiul întregului sistem.
ecologic: Nu pot să nu observ că tot acest mare scandal al nemulțumirilor ADI-urilor, a apărut în momentul în care a pornit Sistemul de Garanție-Returnare. Sunt voci din cadrul ADI-urilor care spun că acest sistem i-a lăsat fără materialele de valoare, fără PET-uri şi fără dozele de aluminiu. Vedeţi cumva o legătură între SGR şi supărarea ADI-urilor?
Geanin Şerban: Da, este interesantă raportarea ADI-urilor la SGR, pentru că noi n-o să mai fim singurii de vină în relația cu ADI-urile. SGR-ul ne impactează pe toți, dar el este o pârghie a producătorilor pe care și-au asumat-o pentru a-și îndeplini obiectivele viitoare.
Expresia „ne dispar materialele de valoare“ este exact ca un autodenunţ, o autodivulgare a unor practici incorecte. Legea spune că ADI-ul trebuie să încaseze costul minus valoarea materialului. Pe tine de ce te interesează cât e valoarea materialului? Dacă e mică sau mare, la aluminiu, la PET, unde sunt valori considerabile, sau un leu pe tona de sticlă, n-are de ce să constituie pentru tine un motiv de panică, pentru că diferența, dacă se respectă legea, este acoperită de OIREP-uri.
Această afirmație că le dispar materiale de valoare arată că de fapt că unele ADI-uri fac din valoarea materialului o sursă de venit pe care legea nu o permite. Deoarece, repet, valoarea materialului pe tine ca ADI nu te impactează. Dacă ai un cost de 10 lei și vinzi un material de 2 lei, încasezi de la OIREP 8 lei. Dacă ai costul de 10 lei și vinzi un material cu 8 lei, încasezi 2 lei. Deci, tu oricum îți acoperi costurile și profitul. Deci, partea asta de materiale cu valoare pe de-o parte arată o practică incorectă a unor ADI-uri, dar, într-adevăr, faptul că sunt cantități care dispar din sistem, poate avea un impact asupra cheltuielilor de gestionare a celorlalte materiale.
Din punctul de vedere al OIREP-urilor, în acest moment, apariția SGR-ului ne impactează mai ales prin lipsa de informații. Astăzi, încă nu știm ce cantități ne vor mai raporta producătorii în relația cu noi pentru materialele sticlă, PET. S-ar putea să fie o scurtă perioadă până în martie, când într-adevăr o parte din ei încă să ne mai raporteze cantități importante, dar pe măsură ce stocurile se termină, bineînțeles că aceste materiale vor migra mod corect către Sistemul Garanție-Returnare.
Deci noi, astăzi, neavând această predictibilitate asupra cantităților pe care urmează să le contractăm cu producătorii, la rândul nostru nu putem să ne angajăm în relația cu ADI-ul și, de ce nu, și cu ceilalți parteneri ai noștri, colectorii. Și da, putem accepta că SGR-ul va avea un impact, dar repet, trebuie să venim cu informații corecte.
Chiar la întâlnirea de la Minister, ADI-urile au depus un studiu pe care l-au făcut în anumite stații de sortare din care a rezultat că le dispar 50%, sper să nu greșesc, din cantitățile pe care le gestionează. Acest studiu nu ne-a fost pus la dispoziție şi nouă, ca dovadă a dorinței de bună colaborare cu noi.
Acum, mi se pare firesc să fim corecţi și să spunem: SGR-ul ne impactează raportat la cantitățile pe care am demonstrat că le colectăm. Să venim acum să găsim un alt motiv de a ne plânge, vezi doamne că ne dispar nu știu câte zeci de mii de tone de PET, zeci de mii de tone de sticlă pe care noi niciodată nu le-am strâns, e totuși un nonsens.
ecologic: Și ce veți face în perioada următoare?
Geanin Şerban: Perioada următoare se anunță destul de agitată. Așteptăm această întâlnire împreună cu partenerii noștri din FADI la ANRSC pentru a discuta punctual acele fișe de fundamentare care din punctul nostru de vedere trebuiesc corectate. Dacă această întâlnire se va finaliza nu doar recomandări ci și cu reglementări, cu siguranță că, inclusiv în aceste zone care astăzi par blocate, lucrurile vor intra pe un făgaș normal și fiecare dintre noi va avea certitudinea că și-a deplinit în mod corect obligațiile pe care legea le impune.
Pe de altă parte, este o perioadă în care toți cei care activăm în acest sistem: OIREP-uri, ADI-urile, colectori trebuie să fim uniţi. A fost pusă în dezbatere publică o propunere de ordin de modificare a metodologiei de aplicare a Ordonanței nr. 196/2005, care va avea un impact major asupra sistemului și am să fac referire acum la modificarea care se dorește ca de la 1 iulie a.c. să fie luate în calcul cantitățile care intră în instalația de reciclare, cu aceeași suprapunere între cantități care trebuiesc într-adevăr calculate astfel încât materialul care se ia în considerare să fie cel vizat, după cum spune Comisia Europeană, dar suplimentar în România, prin cantitățile care intră în instalație, cineva, AFM-ul, își dorește să se înțeleagă că ele trebuie să fie și efectiv reciclate.
Comisia Europeană face referire la cantități, AFM-ul și legislația română vrea să se facă referire și la moment. Cred că de data aceasta noi toți ar trebui să realizăm pericolul ca fiecare să înțeleagă altceva şi astfel totul să se regăsească în penalități pentru nerealizarea obiectivelor. Avem nevoie de unitate, de transparență și de bună credință din partea Ministerului Mediului.•
