Puțini știu că în Popești-Leordeni funcționează al doilea cel mai mare producător de damigene și borcane de capacitate mare din Europa, Vetreria Romena. În doar trei ani de la înființare, cifra de afaceri a companiei a ajuns de la 800.000 la 5.000.000 euro, iar gama de produse a fost mult extinsă. Despre ce înseamnă acum Vetreria Romena pe piața mondială am vorbit cu Harry Ariton, directorul general al companiei. ecologic
ecologic: În primul rând vă rugăm să ne spuneți din ce produceți recipientele.
Harry Ariton, directorul general al companiei Vetreria Romena: Tot ce facem noi la Vetreria Romena este reciclare. Pot spune chiar că în România suntem printre cei mai mari utilizatori de sticlă reciclată. Fiecare damigeană, fiecare borcan făcut la Vetreria Romena conține sticlă și/sau plastic 100% reciclate. Cât despre deșeurile pe care le reciclăm pot să vă spun că ele provin din România, preponderent de la persoane fizice.
ecologic: De ce investiții este nevoie într-o astfel de fabrică?
Harry Ariton: Totul este foarte scump în domeniul nostru. O bandă de temperare costă cam 200.000 euro, un robot cam 250.000 și un cuptor din cărămidă mai mult de 2.000.000 euro. În plus ai nevoie de un teren de cel puțin 25.000 mp, de spaţii acoperite, de hale de minimum 10.000 mp și de racordarea la utilități, la gaze și electricitate. Pentru noi începutul nu a fost unul uşor.
Eu nu am avut bani. Mama a lucrat la o librărie și tata a fost strungar. Mătuși, unchi sau alte rubedenii cu bani nu am avut. Tot ce am produs a fost cu capul și cu mâinile mele, cu trudă, cu nesomn, cu sâmbete și duminici petrecute la serviciu. Dacă lucrezi ca angajat, după opt ore pleci acasă, dar dacă ești angajator și ai grijă de peste 100 de salariați lucrurile se schimbă, fiindcă pe lângă ei ai şi responsabilitatea familiilor lor. Există însă și satisfacții, mai ales faptul că în ciuda tuturor greutăților, întotdeauna le-am achitat oamenilor noștri salariile la zi. Pentru mine au fost multe nopți nedormite și multe griji, dar am mers mai departe.
Am achiziționat în leasing câteva instalații, în mare parte defecte. Ce au aruncat alții noi am cumpărat de bun, dar am învățat, le-am reparat aici cu oamenii noștri și ne-am făcut treaba cu ele. Am fost primii din țară care am cumpărat roboți pentru sticlă și am creat niște automatizări la care alții nu s-au gândit, iar rezultatele au venit de la sine. Dacă acum cinci ani făceam un produs cu opt oameni, acum facem trei produse cu patru oameni și în viitor vom face cinci produse cu doar doi oameni. Iar dacă acum șase ani aveam un singur robot, acum avem patru.
ecologic: Ați accesat fonduri europene, ați primit ajutor de stat sau fonduri de la AFM?
Harry Ariton: Nu! În toți acești ani ne-au trecut pragul doar cei care au fost trimiși în controale. Și nu au fost puțini… Fonduri europene nu putem accesa pentru că suntem localizați în județul Ilfov, credite nu am putut lua pentru că unele persoane au spus că nu existăm și au avut grijă să ne blocheze la toate nivelurile. În România acestor ani morala din „Miorița“ este mai actuală ca oricând: dacă produci ceva se găsesc cel puțin doi care să îți dea în cap. Dar noi deja ne-am obișnuit.
Ceea ce mă bucură şi mă încurajează să merg mai departe este că după atâţia ani nu avem nici măcar un euro datorie și atâta timp cât pot primi oricând de la clienți un milion de euro plăți în avans înseamnă că cuvântul meu valorează mult mai mult decât vorbele aruncate pe la colțuri de unii sau alții.
Când am preluat fabrica am avut un robot și doar o matriță de 54 litri. Acum avem peste 35 de forme pentru sticlă și peste 80 pentru plastic. Dacă luăm în considerare un preț mediu de 30.000 euro, avem active de cel puțin 3.500.000 euro. La început am închiriat un depozit de 2.000 mp cu un teren de 10.000 mp și acum avem în proprietate peste 14.000 mp depozite și 24.000 mp teren.
În 2019 împreună cu partenerul nostru SC MINI ACS GRUP SRL am semnat un parteneriat unic în România: am adus un echipament complet automatizat de producție a sticlei. A fost semnat un contract de asistență cu o firmă din Italia pentru implementarea automatizărilor și producția de piese unice pentru apă plată îmbuteliată care vor fi vândute în afara ţării. Costul mașinii a fost de aproximativ 1.000.000 euro și a fost plătit integral de partenerul nostru MINI ACS GRUP. Odată cu robotul (rotativ automat) au fost achiziționate și alte bunuri pentru dezvoltarea activității. Toate acestea au dus la o eficiență mărită și o calitate superioară a produselor finite cu care ne mândrim și pe care le vindem în toată lumea. În Europa vindem în Polonia, Cehia, Slovenia, Austria, Ungaria, Germania, Italia, Serbia, Bosnia, Albania, Kosovo, Bulgaria, Grecia, Georgia, Ucraina, Moldova şi Turcia, iar în afara Europei în Noua Zeelandă și suntem în negocieri cu Qatar, Bahrain și Arabia Saudită.
ecologic: Ce concurență directă aveți?
Harry Ariton: În România există trei concurenți cu produse similare, dar cota noastră de piață este de aproximativ 80% și crește continuu. Pe plan extern lupta este foarte strânsă. Cel mai mare producător de damigene din Uniunea Europeană este Vetreria Palmese din zona Napoli, Italia, care are o experiență de peste 50 de ani. În doar doi ani, împreună cu producătorul și partenerul nostru MINI ACS GRUP am reușit să egalăm numărul de produse vândute de compania italiană. Sunt țări în care cota noastră de piață este mai mare și țări ca Italia, Spania și Portugalia în care Vetreria Palmese are o cotă mai mare. Aceasta se întâmplă și din cauza costului transportului, care pentru noi este mai mare. Încercăm însă să compensăm vânzând în zone apropiate. De aceea în perioada următoare vrem să semnăm parteneriate prin care să vindem în est, în zone cu mare cerere și pe care le putem acoperi mult mai ușor decât italienii.
ecologic: Cum găsiți personal specializat?
Harry Ariton: În această industrie meseria se transmite din tată în fiu. Acum meseriașii adevărați au în jur de 60 de ani, iar copiii lor preferă să fie muncitori necalificați în Occident. Noi încercăm să îi specializăm la locul de muncă pe cei care doresc să facă ceva atât pentru ei, cât și pentru noi.
Am încercat şi am angajat 12 oameni din Bangladesh, dar după ce le-am scos permisele de muncă au fugit toți într-o noapte. Rămân la convingerea că angajații buni ți-i creezi, după care îi faci să se simtă ca într-o familie. Când are unul o problemă o avem cu toții, când ne bucurăm o facem împreună, duminica ieșim la fotbal, la un grătar, un mititel, o bere…
ecologic: Ce v-ați dori să faceți în viitor?
Harry Ariton: În viitor aș vrea să construiesc de la zero o fabrică prin picurare. Ar fi prima fabrică de acest nivel construită în ultimii 50-60 de ani în România. Efortul financiar va fi foarte mare. Dar voi încerca. Am înţeles că vor fi nişte bani la Administraţia Fondului pentru Mediu destinaţi susţinerii reciclării. Le arunc mănuşa, vom aplica şi noi. Dacă vom fi refuzaţi nu e atât de important fiindcă eu voi face mai devreme sau mai târziu această fabrică, cu sau fără ajutorul lor.
