Numărul prădătorilor din Europa este în creștere – putem trăi cu urșii alături?

Numărul de animale vânate cândva ca dăunători este în creștere pe tot continentul. Dar oamenii de știință sunt îngrijoraţi de cum ne vom înțelege în viitor cu acești prădători. Animalele carnivore din Europa au avut o schimbare remarcabilă de noroc. După zeci de mii de ani de persecuție care au distrus tigrii cu dinți- sabie, hienele și leii de peșteră, animalele carnivore încep să revină pe continentul european, a transmis The Guardian.

În Europa continentală, numărul urșilor, jderilor, râșilor, șacalilor și a lupilor a crescut dramatic, deoarece măsurile de conservare introduse cu câteva decenii în urmă au început să aibă efect. Acum există aproximativ 20.500 de urși bruni în Europa, o creștere cu 17% față de 2016, din care 6.700 de urși sunt pe teritoriul României conform WWF-România.

Europa are acum 1.300 de jderi, o creștere de 16%, în timp ce, în mod remarcabil, populația de lupi sălbatici din Europa a crescut cu 35%, ajungând la 23.000. Populația de șacal care este concentrată în sudul Europei – este acum de 150.000, o creștere cu 46% față de 2016. Potrivit Ministerului Mediului, șacalul a ajuns, în 2023, la 28.871 de exemplare pe teritoriul României.

Animalele care au fost vânate odată ca paraziți în timp ce habitatele lor erau transformate în terenuri agricole se întorc. Urletul lupului, mormăitul ursului și țipătul șacalului prin păduri și câmpii se aude din nou în toată Europa.

Cea mai frapantă revenire a carnivorelor continentale din acest secol este cea a râsului Iberic sau Lynx pardinus. Acești prădători feline rămăseseră mai puțin de o sută în urmă cu 25 de ani, în ultimul lor bastion din sudul Spaniei. Lynx pardinus, o rudă mai mică și mai viu colorată a râsului Eurasiatic, a fost pisica cea mai amenințată cu dispariția de pe planetă. Astăzi, statutul său s-a schimbat de la „amenințat critic“ la „vulnerabil“, populația de râs fiind în creștere. Numărul râșilor eurasiatici în Europa a ajuns la 9.400, înregistrând o creștere de 12%.

Cu toate acestea, salvarea râsului a necesitat acțiuni politice și investiții considerabile, care au inclus introducerea unor legi în Andaluzia pentru a opri plasarea fără discriminare a capcanelor de către proprietarii de pământ; o campanie intensă de PR menită să-i convingă pe proprietarii terenurilor de vânătoare să iubească râsul și o cheltuială inițială de 33 de milioane de euro pentru finanțarea conservării. De atunci, aceasta a fost urmată de investiții suplimentare în lucrările de reintroducere a râsului în alte zone din Spania și Portugalia, cea mai mare parte din UE.

Este o poveste izbitoare, încurajatoare, deși ridică și o serie de probleme controversate care au constituit fundalul conferinței ONU privind biodiversitatea de la Roma din luna februarie 2025.

Cum va trăi Europa cu populația ei în creștere de lupi, urși, râși și șacali? Cum pot fi compensați în mod corespunzător localnicii pentru daunele provocate de prădătorii care atacă turmele de animale domestice? Și cine ar trebui să plătească această compensație? Acestea sunt întrebări cheie – pentru că întoarcerea carnivorelor europene poate încânta iubitorii de animale sălbatice, dar amenință și să declanșeze bătălii între ecologiști și localnici.

În urmă cu doi ani, vânătorii au împușcat 54 de lupi într-un proces de sacrificare în Suedia, stârnind furie în tabăra ecologiștilor – și satisfacție în rândul fermierilor locali, care considerau prădătorii o amenințare pentru existența lor. Dar un grup de cercetători a întrebat în perioada premergătoare summitului de la Roma pentru biodiversitate: ce înseamnă să fii localnic?

Grupul, condus de Hanna Pettersson de la Centrul Leverhulme pentru Biodiversitatea Antropocenului de la Universitatea York, susține că există o lipsă îngrijorătoare de claritate cu privire la cine este „local“ în Europa și că acest eșec declanșează „introducerea unor strategii injuste și ineficiente pentru a face față carnivorelor“.

Este o problemă deosebit de europeană. În alte părți ale lumii, indigenilor li se oferă drepturi și protecții speciale. Cu toate acestea, Europa are un singur popor indigen: Samii, care trăiesc într-o zonă care se întinde în Suedia, Norvegia, Finlanda și Rusia.

„Pentru restul continentului, «localnicii» ar putea include aproape pe oricine, ceea ce face dificilă înțelegerea cu cine să lucreze pentru a dezvolta mecanisme de coexistență“, au scris Pettersson și colegii lor în lucrarea lor, care a fost publicată în revista People and Nature.

Problema animalelor carnivore mari includ răspândirea urșilor în Pirinei, a lupilor în Italia și a jderilor în Scandinavia. „Punctul crucial este că în curând vom avea de-a face cu carnivore într-un mod fără precedent“, a adăugat Pettersson. „În trecut, trăiam cu un număr mare, dar atunci s-a acceptat că îi poți ține la distanță cu violență și frică. Acum nu putem face asta. Nu poți pur și simplu să ieși și să împuști un urs sau un lup că s-ar putea să fii amendat sau închis. Va trebui să dezvoltăm strategii mult mai flexibile, care să implice localnicii care ne pot ghida către cele mai bune politici despre cum putem trata cu carnivorele în anumite locuri, dacă vrem să ne asigurăm că întoarcerea lor în Europa se face într-o manieră durabilă și echitabilă.“

Un sistem care exagerează daunele cauzate de un prădător va duce la sacrificări inutile și controversate, în timp ce unul care subestimează problema va provoca dificultăți nedrepte populației locale prin blocarea despăgubirilor pentru daunele cauzate de prădători. „Trebuie să găsim modalități de a combina cunoștințele locale autentice cu cunoștințele științifice. Momentan nu facem asta“, a spus Pettersson, citată de The Guardian.

Șacalii în România

Deoarece lupii au fost aproape exterminați in România, în vidul lăsat de aceștia s-a instalat cu mare succes șacalul (Canis aureus). Conform Ministerului Mediului, șacalul a ajuns, în 2023, la 28.871 de exemplare pe teritoriul României.

„Șacalul nu este nici specie alohtonă și nici invazivă, având în vedere că specia nu a fost introdusă de om, ci a colonizat treptat coastele Mării Negre și ale Mediteranei înainte de secolul al XX-lea, după care s-a extins și în alte zone din Europa.

În momentul de față, se consideră că șacalul are cea mai spectaculoasă expansiune dintre toate speciile de mamifere din Europa, lucru favorizat de schimbările în ceea ce privește utilizarea terenurilor (apar tot mai multe terenuri abandonate, care devin habitate ideale pentru specie), dispariția lupului din mai multe zone, expansiunea urbană (care vine la pachet cu disponibilitatea hranei de natură antropogenă), precum și schimbările climatice“, a explicat Cristian Papp, activist de mediu la WWF-România, citat de PRESShub.

În Delta Dunării, locuitorii au mari probleme cu șacalii, în special in zonele sălbatice. Șacalii nu atacă omul, dar vânează iezi, viței, păsări de curte, câini sau pisici. În zonele agricole aceștia se hrănesc mai mult cu rozătoare.

Șacalul consumă cadavrele altor animale, astfel neutralizează virușii gripei porcine sau aviare consumând cadavre de mistreți sau păsări sălbatice, iar în cazul Deltei, aceștia consumă cadavrele celor câteva sute de cai sălbatici care mor anual.

Pentru că mulți oameni au sesizat autoritățile cu privire la pagube, Ministerul Mediului a aprobat, în sezonul de vânătoare 2024, eliminarea a 400 de exemplare din această specie. Potrivit estimărilor specialiștilor, doar în Delta Dunării sunt peste 3000 de șacali.

Disperați, locuitorii din Pardina aleg să-și facă singuri „dreptate“. Atenție: imagine cu conținut șocant, click pentru a o deschide.

În cadrul rezervației Deltei Dunării, urletul șacalilor poate fi auzit în fiecare seară:

Sursa audio: Alexandru Mărgineanu

Limitarea pagubelor

ARBDD – Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a emis un comunicat în care recomandă populației locale o serie de măsuri pentru limitarea pagubelor comise de șacali:

1. Însoțirea turmelor, cirezilor și ciurdelor de către una sau mai multe persoane cu ajutorul câinilor cu jujeu;
2. În zonele cu reclamații de atacuri frecvente și unde există suprafețe de izlaz comunal, construirea de oboare pentru ocrotirea animalelor pe perioada nopții sau a fătărilor, precum și în alte perioade când atacurile șacalilor se întețesc;
3. În perioada fătărilor, femelele gestante (vite, oi, capre, etc.) să fie oprite în zone împrejmuite ori păzite;
4. Luarea de măsuri suplimentare de protecție a vitelor la prima și a doua fătare;
5. Luarea de măsuri suplimentare de protecție a vițeilor nesupravegheați și neînsoțiți de vite adulte;
6. Sub nicio formă localnicii să nu arunce animalele domestice (care mor în interiorul localităților) la marginea localităților ori în sălbăticie;
7. Sub nicio formă prestatorii din turism și alimentație (restaurante) să nu arunce resturile alimentare (rezultate în urma prelucrării ori a hranei neconsumate) la marginea localităților ori în sălbăticie;
8. Crescătorii de animale să își procure câini de talie mare (obligatoriu cu jujeu în afara localităților);
9. Crescătorii de animale (cu precădere la ovine) să procure măgari ori alte specii (permise) care natural au caracter de apărare a turmelor etc;
10. Realizarea de împrejmuiri cu gard electric (sub care șacalii nu pot săpa) reglementat de ARBDD;
11. În cazul animalelor domestice împrejmuite cu garduri mici (care nu pot împiedica șacalii ori alte animale domestice ori sălbatice să pătrundă) să se folosească diferite dispozitive luminoase (atacurile șacalilor sunt mult mai rare în această situație);
12. Crescătorii de păsări domestice să construiască adăposturi care în timpul nopții să nu permită accesul șacalilor sau altor animale (precum dihori, vulpi, câini etc.);
13. Închiderea în fiecare seară a animalelor domestice în adăposturi;
14. Limitarea numărului de șacali se face prin limitarea accesului la hrană (animale domestice moarte, bolnave, rănite ori vii);
15. În cazul unei pagube, să se solicite urgent ARBDD și Primăriei să constatate, să consemneze, să recolteze probe și să fie evaluate pagubele;
16. Conlucrarea mai eficientă cu medicii veterinari și învățarea tratării animalelor ori solicitarea pentru tratament; organizarea de cursuri și sesiuni de instruire;
17. Conștientizarea faptului că lipsa prădătorilor carnivori conduce la creșterea pierderilor pentru crescătorii de animale (proliferarea erbivorelor, deci scăderea cantitativă și calitativă a zonelor de hrănire pentru animalele domestice);
18. Necesitatea obținerii actelor de reglementare pentru creșterea animalelor pe teritoriul RBDD și respectarea legislației în vigoare.● Alexandru Mărgineanu