10 C
Bucharest
Wednesday, September 22, 2021

Peste jumătate din speciile de papagali ai Americii Latine
sunt în pericol

Sursa foto: flickr.com

IUCN (International Union for Conservation of Nature) a actualizat recent Lista Roşie a speciilor ameninţate. Pe baza noilor descoperiri şi a datelor centralizate până în 2019, specialiştii au reevaluat gradele de risc, iar situaţia grupului de papagali neotropicali s-a dovedit extrem de îngrijorătoare.● Irina Tomşa

Încă patru papagali din zonele tropicale ale Lumii Noi au intrat pe Lista Roşie IUCN în categorii cu grad mai ridicat de risc. Ca urmare, peste jumătate dintre speciile de papagalii din Caraibe şi America Latină se află acum în pericol, iar experţii estimează că anul viitor se vor clasifica la grade mai mari de risc şi alte păsări din grup, se precizează într-un articol publicat pe www.birdlife.org. Pentru cele patru specii – două de papagali amazonieni, una de macaw şi una de peruş – cea mai gravă problemă este că sunt capturaţi în număr foarte mare pentru a fi vânduţi ca păsări de colivie. Ameninţările sunt însă la tot pasul: de la schimbările climatice care le împuţinează hrana la despăduririle care le distrug habitatele şi până la speciile invazive care-i ucid.

Înregistrarea celor patru specii în categorii cu risc mai mare se datorează însă şi unor progrese în înţelegerea ecologiei aviare. Potrivit sursei menţionate, ornitologii au recalculat recent durata generaţiilor pentru toate păsările, iar echipele care lucrează la Lista Roşie au avut astfel date mai relevante pentru a evalua rata declinului de-a lungul ultimelor trei generaţii.

Pentru mulţi papagali amazonieni şi macaw durata unei generaţii s-a dovedit mai îndelungată decât se credea, ceea ce agravează pericolul, deoarece declinul unei populaţii care se întinde pe 50 de ani este mai accentuat decât dacă durata a trei generaţii ar fi fost cu un deceniu mai scurtă. Noile date arată şi că populaţiile acestor specii sunt mai puţin numeroase decât indicau estimările.

Coroborate, informaţiile au dus la rezultate alarmante privind ratele de declin. De exemplu, marele macaw verde (Ara ambiguus) a fost încadrat la categoria speciilor grav ameninţate cu dispariţia. Declinul acestor papagali pe o perioadă de trei generaţii a fost de 34% în Ecuador, însă în Nicaragua şi Costa Rica a atins 99%. Şocantă a fost şi descoperirea că în Columbia, considerată marele adăpost al speciei, efectivele reprezintă în realitate doar o zecime din cât se evaluase anterior.

O altă specie intrată în categoria celor grav ameninţate cu dispariţia este Amazona lilacina, originară din Ecuador. Aceşti papagali cu penaj viu colorat au înregistrat de-a lungul a trei generaţii un declin de peste 80%. Frumuseţea penajului duce la pieire: foarte mulţi oameni se mândresc că au sau râvnesc să aibă o astfel de pasăre în colivie.

La fel se întâmplă cu Eupsittula canicularis, răspândită din Mexic până în Costa Rica şi considerată una dintre speciile de papagali neotropicali cu cele mai numeroase efective, care a reuşit să se adapteze la despăduriri şi chiar la mediul urban. Noile calcule arată că în perioada 1994-2019 au fost capturate ilegal 570.000 de exemplare, tot de dragul aspectului lor decorativ. Rata declinului pe trei generaţii s-a ridicat astfel la 41%, iar păsările care nu păreau să aibă probleme au fost clasificate ca specie vulnerabilă.

La papagalul amazonian cu cioc negru (Amazona agilis) braconajul e doar una din cauzele pentru care specia clasificată anterior ca vulnerabilă să fie acum între cele periclitate. Originari din Jamaica, frumoşii papagali verzi se confruntă cu pierderea habitatelor (multe provocate de o exploatare minieră de bauxită), cu speciile invazive care-i vânează (şobolani, şerpi) şi mai ales cu schimbările climatice. De exemplu, perturbarea regimului de precipitaţii afectează evoluţia fructelor, diminuând resursele de hrană ale păsărilor aflate în perioada de reproducere şi forţându-le adesea să se mute în apropierea localităţilor, unde pot fi uşor capturate.

Pentru speciile periclitate de criza climatică este greu de stabilit ce acţiuni de conservare sunt mai potrivite. Măsurile propuse pentru salvarea papagalului amazonian cu cioc negru includ protecţia pădurilor, programe de educare a populaţiei din zonă şi înmulţirea exemplarelor în captivitate. Pentru celelalte trei specii, organizaţiile de mediu desfăşoară acţiuni de protejare a habitatelor, de implicare a comunităţilor şi de reinserţie, dar este nevoie de proiecte mai intens susţinute şi la scară mai mare.

Potrivit birdlife.org, la Eupsittula canicularis, peruşii cu pată portocalie pe frunte, se pare că aplicarea interzicerii la comercializare instituită în Mexic scade capturările. Peste câţiva ani se va vedea însă dacă măsura este suficientă pentru încadrarea speciei la o categorie cu risc mai mic.

Pentru salvarea speciei Amazona lilacina este nevoie de programe care să-i convingă pe oameni să-şi transforme afecţiunea faţă de pasărea din colivie în dorinţa de o lăsa să trăiască în libertate şi de a o proteja.

Situaţia papagalilor neotropicali este gravă şi necesită măsuri urgente de remediere, mai ales schimbarea mentalităţii oamenilor şi politicilor guvernamentale. Dar ca să încheiem subiectul într-o notă optimistă vă relatez şi o veste bună, tot din articolul de pe birdlife.org. Papagalul cu urechi galbene (Ognorhynchus icterotis) este eroul unei poveşti de succes: la recenta actualizare a Listei Roşii a trecut de la categoria specii grav ameninţate cu dispariţia la cea a speciilor vulnerabile. Cu 20 de ani în urmă mai trăiau doar 81 de exemplare, toate în Columbia. Fundación ProAves (care are chiar un astfel de papagal ca logo) şi Loro Parque Foundation au reuşit prin muncă susţinută să obţină rezultate extraordinare: în 2019 numărul păsărilor a ajuns la 2.601 şi specia a putut fi încadrată la categoria celor vulnerabile.●

Încă patru papagali din zonele tropicale ale Lumii Noi au intrat pe Lista Roşie IUCN în categorii cu grad mai ridicat de risc. Ca urmare, peste jumătate dintre speciile de papagalii din Caraibe şi America Latină se află acum în pericol, iar experţii estimează că anul viitor se vor clasifica la grade mai mari de risc şi alte păsări din grup, se precizează într-un articol publicat pe www.birdlife.org. Pentru cele patru specii – două de papagali amazonieni, una de macaw şi una de peruş – cea mai gravă problemă este că sunt capturaţi în număr foarte mare pentru a fi vânduţi ca păsări de colivie. Ameninţările sunt însă la tot pasul: de la schimbările climatice care le împuţinează hrana la despăduririle care le distrug habitatele şi până la speciile invazive care-i ucid.

Înregistrarea celor patru specii în categorii cu risc mai mare se datorează însă şi unor progrese în înţelegerea ecologiei aviare. Potrivit sursei menţionate, ornitologii au recalculat recent durata generaţiilor pentru toate păsările, iar echipele care lucrează la Lista Roşie au avut astfel date mai relevante pentru a evalua rata declinului de-a lungul ultimelor trei generaţii.

Pentru mulţi papagali amazonieni şi macaw durata unei generaţii s-a dovedit mai îndelungată decât se credea, ceea ce agravează pericolul, deoarece declinul unei populaţii care se întinde pe 50 de ani este mai accentuat decât dacă durata a trei generaţii ar fi fost cu un deceniu mai scurtă. Noile date arată şi că populaţiile acestor specii sunt mai puţin numeroase decât indicau estimările.

Coroborate, informaţiile au dus la rezultate alarmante privind ratele de declin. De exemplu, marele macaw verde (Ara ambiguus) a fost încadrat la categoria speciilor grav ameninţate cu dispariţia. Declinul acestor papagali pe o perioadă de trei generaţii a fost de 34% în Ecuador, însă în Nicaragua şi Costa Rica a atins 99%. Şocantă a fost şi descoperirea că în Columbia, considerată marele adăpost al speciei, efectivele reprezintă în realitate doar o zecime din cât se evaluase anterior.

Foto: Susanne Nilsson/flickr.com

O altă specie intrată în categoria celor grav ameninţate cu dispariţia este Amazona lilacina, originară din Ecuador. Aceşti papagali cu penaj viu colorat au înregistrat de-a lungul a trei generaţii un declin de peste 80%. Frumuseţea penajului duce la pieire: foarte mulţi oameni se mândresc că au sau râvnesc să aibă o astfel de pasăre în colivie.

La fel se întâmplă cu Eupsittula canicularis, răspândită din Mexic până în Costa Rica şi considerată una dintre speciile de papagali neotropicali cu cele mai numeroase efective, care a reuşit să se adapteze la despăduriri şi chiar la mediul urban. Noile calcule arată că în perioada 1994-2019 au fost capturate ilegal 570.000 de exemplare, tot de dragul aspectului lor decorativ. Rata declinului pe trei generaţii s-a ridicat astfel la 41%, iar păsările care nu păreau să aibă probleme au fost clasificate ca specie vulnerabilă.

La papagalul amazonian cu cioc negru (Amazona agilis) braconajul e doar una din cauzele pentru care specia clasificată anterior ca vulnerabilă să fie acum între cele periclitate. Originari din Jamaica, frumoşii papagali verzi se confruntă cu pierderea habitatelor (multe provocate de o exploatare minieră de bauxită), cu speciile invazive care-i vânează (şobolani, şerpi) şi mai ales cu schimbările climatice. De exemplu, perturbarea regimului de precipitaţii afectează evoluţia fructelor, diminuând resursele de hrană ale păsărilor aflate în perioada de reproducere şi forţându-le adesea să se mute în apropierea localităţilor, unde pot fi uşor capturate.

Pentru speciile periclitate de criza climatică este greu de stabilit ce acţiuni de conservare sunt mai potrivite. Măsurile propuse pentru salvarea papagalului amazonian cu cioc negru includ protecţia pădurilor, programe de educare a populaţiei din zonă şi înmulţirea exemplarelor în captivitate. Pentru celelalte trei specii, organizaţiile de mediu desfăşoară acţiuni de protejare a habitatelor, de implicare a comunităţilor şi de reinserţie, dar este nevoie de proiecte mai intens susţinute şi la scară mai mare.

Potrivit birdlife.org, la Eupsittula canicularis, peruşii cu pată portocalie pe frunte, se pare că aplicarea interzicerii la comercializare instituită în Mexic scade capturările. Peste câţiva ani se va vedea însă dacă măsura este suficientă pentru încadrarea speciei la o categorie cu risc mai mic.

Pentru salvarea speciei Amazona lilacina este nevoie de programe care să-i convingă pe oameni să-şi transforme afecţiunea faţă de pasărea din colivie în dorinţa de o lăsa să trăiască în libertate şi de a o proteja.

Situaţia papagalilor neotropicali este gravă şi necesită măsuri urgente de remediere, mai ales schimbarea mentalităţii oamenilor şi politicilor guvernamentale. Dar ca să încheiem subiectul într-o notă optimistă vă relatez şi o veste bună, tot din articolul de pe birdlife.org. Papagalul cu urechi galbene (Ognorhynchus icterotis) este eroul unei poveşti de succes: la recenta actualizare a Listei Roşii a trecut de la categoria specii grav ameninţate cu dispariţia la cea a speciilor vulnerabile. Cu 20 de ani în urmă mai trăiau doar 81 de exemplare, toate în Columbia. Fundación ProAves (care are chiar un astfel de papagal ca logo) şi Loro Parque Foundation au reuşit prin muncă susţinută să obţină rezultate extraordinare: în 2019 numărul păsărilor a ajuns la 2.601 şi specia a putut fi încadrată la categoria celor vulnerabile.●

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Publicitate

Cele mai recente articole

Publicitate

Alte articole

Mai multe articole

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acord, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Setările de confidențialitate

Când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlează-ți aici serviciile personale de cookie-uri.

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanțele site-ului nostru.

  • _ga
  • _gat
  • _gid

Decline all Services
Accept all Services