Coaliţia pentru Economie Circulară a organizat în data de 28 octombrie a.c. conferinţa „Plasticul între Criză și Oportunitate: România și Europa la Răscruce”, ocazie cu care participanţii la dezbatere au încercat să găsească soluţii la criza fără precedent prin care trece industria europeană a reciclării plasticului.
Sectorul european al materialelor plastice se confruntă cu unul dintre cele mai critice momente ale sale – scăderea producției, diminuarea capacității de reciclare și creșterea presiunilor economice și de reglementare. Întrucât Europa riscă să piardă aproape un milion de tone de capacitate de reciclare până la sfârșitul anului 2025, sunt necesare măsuri politice urgente pentru a proteja competitivitatea, circularitatea și locurile de muncă verzi.
Emilia Tarlowska, Public Affairs & Communication Director al „Plastic Recyclers Europe“ a fost cea care a deschis dezbaterile, prezentând organizaţia şi problemele cu care se confruntă membrii ei. „Plastic Recyclers Europe reuneşte 850 de reciclatori, care au o capacitate totală de reciclare de 13,5 milioane de tone, o cifră de afaceri de 8,6 miliarde euro şi 30.000 de angajaţi. Această industrie se află acum la o răscruce“, a spus Emilia Tarlowska. „Între 2018 şi 2023 industria noastră a înregistrat o creştere rapidă de la 6 milioane la 12 milioane de tone, timp în care reciclatorii au investit în tehnologii şi capacităţi noi aproximativ 7-8 miliarde euro. În acelaşi timp industria de reciclare a plasticului contribuie decisiv la reducerea emisiilor de CO2 şi la rezolvarea problemei deşeurilor. În prezent însă situaţia este total diferită. Auzim lunar, dacă nu chiar săptămânal, cum unii reciclatori îşi închid fabricile în toată Europa. Dar nu numai ei au probleme, ci şi producătorii de plastic virgin care părăsesc Europa.
Totul este în scădere. Materialul reciclat a scăzut cu aproximativ 5% la toate fluxurile, iar la unele chiar cu 10%. Cifrele de afaceri au scăzut şi ele cu mai mult de 5%. În acelaşi timp se înregistrează o falimentare fără precedent a infrastructurii existente. Cu toate că intră pe piață noi instalaţii, proiecțiile de creștere netă maschează o criză mai profundă – accelerarea închiderilor. Cele mai multe închideri de facilităţi se înregistrează în Olanda (32%), Germania (19%) și Regatul Unit (18%). Şi în Franța piaţa reciclării plasticului s-a deteriorat rapid în acest an“, a spus Tarlowska, subliniind că la ora actuală industria de reciclare a plasticului este în pragul colapsului. La această situaţie au contribuit după părerea sa mai multe elemente: lipsa unor condiții de concurență echitabile; importurile neverificate; costurile energetice și operaționale mari; scăderea cererii de materiale reciclate; lipsa implementării și a respectării legislației existente. Din cauza acestor probleme Europa a pierdut locul de lider în circularitatea plasticului, locul ei fiind luat de China.
Pentru salvarea industriei europene de reciclare a plasticului „Plastic Recyclers Europe“ cere luarea următoarelor măsuri: abordare armonizată și robustă a proiectării pentru reciclare; obiective privind conținutul reciclat în diferite grupe de produse pentru a crea condiții de concurență echitabile între materialele reciclate și materialele plastice virgine; reformarea sistemelor EPR; simplificarea sarcinilor administrative; punerea pe primul plan al reciclării regionale, prioritizarea economiei circulare și promovarea conceptului „Fabricat în Europa“.
Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a menţionat în luarea sa de cuvânt colectarea separată a deşeurilor dar şi procedurile de infringement cu care se confruntă România. „Din păcate nu am văzut în ultimii cinci ani o creştere semnificativă a performanţei în colectarea separată la sursă. Mă bucur că avem aici colegi de la Ministerul Finanţelor şi de la Ministerul Economiei, pentru că perspectivele trebuie să fie complementare.
Trebuie să muncim împreună şi aici nu am stat prea bine în ultimii 10-15 ani. Unele dintre principalele mele obiective este să facem publice cât mai multe date, să arătăm exemplele de bună practică, dar şi unde avem cele mai mari provocări. Există şi alte probleme poate mai strategice decât colectarea separată. Avem proceduri de infringement, amenzi care sunt plătite de la bugetul de stat şi care nu ajung în cascadă la cei care au generat aceste proceduri. Avem taxa pe plastic, care este plătită de fiecare dintre noi şi nu de cei care ar putea face ceva ca să reducem această taxă“, a spus Raul Pop.
Viorel Băltăreţu, secretar de stat în Ministerul Economiei a cerut mediului de afaceri să vină în sprijinul factorului politic semnalând problemele cu care se confruntă. „Am fost surprins să aflu astăzi că mai mulţi reciclatori au intrat în faliment în Germania şi în alte ţări spre care noi ne uităm cu admiraţie şi cred că ar trebui să învăţăm ceva din această situaţie. De aceea voi încerca să aflu mai mult despre această situaţie pentru a vedea ce putem face noi, ca reprezentanţi ai mediului politic, pentru a evita situaţii asemănătoare la noi în ţară. Vă rugăm pe dumneavoastră, cei din industrie, să veniţi în sprijinul nostru semnalându-ne problemele cu care vă confruntaţi pentru a încerca să găsim împreună soluţii la aceste probleme,“ a declarat Băltăreţu.
Despre responsabilitate a vorbit reprezentantul Ministerului Finanţelor, secretarul de stat Mircea Diaconu. „Responsabilitatea este a noastră a tuturor, de la simplul cetăţean care trebuie să recicleze toate tipurile de materiale, până la noi reprezentanţii guvernului, ai instituţiilor publice şi a celor care au atribuţii de implementare. Şi am să vă spun şi de ce, prezentându-vă o sumă care şi pentru noi este şocantă. Doar în perioada 2021 – 2024 România a plătit ca urmare a neîndeplinirii ţintelor de reciclare, şi nu mă refer numai la plastic, 4,33 miliarde lei, cam cât ar costa două spitale regionale. Ce am putea face ca să evităm aceste amenzi? Răspunsul este simplu. Acum doi ani am inaugurat o facilitate de reciclare a ambalajelor din plastic. Atunci am înţeles că investiţiile de acest fel aduc profit atât pentru stat cât şi pentru companii. Acesta este secretul, să investim pentru a ne atinge aceste obiective şi de aceea veţi avea în noi întotdeauna un partener,“ a spus Mihai Diaconu.
Despre circularitate şi despre noul concept de economie circulară a vorbit preşedintele CERC, Constantin Damov. „Niciodată nu am avut pe scenă trei miniștri. Miniştri care trebuie să colaboreze în domeniul nostru, pentru că circularitatea este despre cooperare. Vorbim despre plastic, este bun, este rău, este în oceane, este în buzunarele noastre? Care este viitorul, care este provocarea şi de ce plătim fiecare dintre noi, fiecare român, 15 euro fără să ştie de ce? Am aflat ceva săptămâna aceasta la Bruxelles şi anume că economia circulară a murit. S-a născut însă economia circulară competitivă. DG Environment se numeşte acum Digi Environment and Competitive Circular Economy ceea ce înseamnă că şi noi trebuie să transformăm economia circulară în ceva care produce bani. Vedem un copil care ia un ambalaj, îl pune într-un RVM îşi ia garanţia. Şi? Ce se întâmplă cu acel ambalaj? El intră pe o piaţă.
Şi dacă acum unele firme îşi închid porţile asta nu se întâmplă pentru că nu am avea plastic în Europa, ci pentru că nu avem o piaţă pentru plasticul reciclat. Dacă toţi reciclatorii şi-ar face treaba şi am avea o mare cantitate de plastic reciclat, în concordanţă cu criteriile end of waste, şi dacă acel material nu va fi vândut, ce va fi el? Va rămâne deşeu. Plasticul reciclat nevândut rămâne deşeu! De ce nu putem vinde acest plastic reciclat este o întrebare căreia trebuie să-i găsim un răspuns. Uniunea Europeană va veni cu o nouă reglementare referitoare la economia circulară abia spre sfârșitul anului viitor şi asta dacă lucrurile merg bine. Cred că România poate face mai mult decât Uniunea Europeană şi cred că putem să adoptăm o legislaţie secundară mai ambiţioasă aşa cum a făcut Franţa care a introdus o lege anti-waste,“ a spus Constantin Damov.
Cristinel Dobrotă directorul general al companiei Romcarbon, unul dintre cei mai mari reciclatori de plastic din România, a confirmat cele spuse de Emilia Tarlowska, reprezentanta Plastic Recyclers Europe. „Este adevărat, industria europeană de reciclare a plasticului este în pragul colapsului. Să luăm ca exemplu un reciclator european, unul mic, nu mediu, cu o investiţie de aproximativ 5 milioane euro. Aflându-se în Uniunea Europeană, din cele 5 milioane el trebuie să cheltuiască 25-30% pentru sistemul de purificare a apei. Se întâmplă asta şi în afara Uniunii Europene? Vă garantez că nu! Nu am văzut asta în Turcia, nu am văzut-o nicăieri în altă parte. Şi după investiţie, costul purificării apei reprezintă şi el 5%, poate chiar 10% din costurile totale.
Apoi avem acele raportări ESG. Eu lucrez la o companie care face acest lucru şi îl face bine, dar vă rog să mă credeţi, eu nu văd beneficiile acestei măsuri care după părerea mea este absolut inutilă. Singurul «beneficiu» al ESG este creşterea amprentei de carbon cu tot acest lanţ dedicat acestor raportări. În plus ESG-ul vine şi cu nişte costuri deloc mici, de 30.000 euro pentru o companie mică şi de peste 100.000 euro dacă companie este una mare. Ca să nu mai vorbim de electricitate. În Turcia, în China reciclatorii beneficiază de facilităţi şi de alt preţ la energie dacă fac exporturi. Diferenţa de preţ între noi şi ei la energie este uriaşă, nu de o cifră ci de două. În aceste condiţii pot să spun că noi, europenii, am pierdut deja competiţia cu celelalte ţări, de aceea singura noastră speranţă stă în autorităţi, în special în cele europene“, a declarat Cristinel Dobrotă.
O imagine mai optimistă a fost prezentată de Ionuţ Georgescu, fondator şi CEO Fepra care a subliniat importanţa pe care o au parteneriatele pentru depăşirea crizei actuale. „Cred că România poate să devină chiar un hub regional pentru reciclarea plasticului, avem capacităţi dar trebuie să înţelegem mai bine conexiunile financiare dintre schemele EPR şi conţinutul minim de material reciclat din noile ambalaje. Deschiderea pieţei către Asia sau către ţările nord africane cu siguranţă că ne va omorî, pentru că aceste ţări nu respectă cerinţele Uniunii. De aceea eu mi-aș dori să construim o piaţă a Uniunii Europene care trebuie să fie puternică, cinstită şi transparentă. Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult pentru digitalizarea EPR şi pentru transparenţa trasabilităţii.
Cred că este timpul ca România să se implice mai mult în elaborarea bugetului Uniunii Europene 2028-2034, unde nu am găsit nici un punct de vedere din partea industriei noastre. Trebuie să fim cât mai uniţi, trebuie să ne implicăm mai mult în ceea ce priveşte legislaţia UE şi să includem interesele noastre în viitorul buget al Uniunii Europene. Altfel vom fi tot mai dependenţi de legislaţie şi de politicieni. De aceea vă propun să construim parteneriate mai bune între noi“, a spus Georgescu.
Tema colectării separate a deșeurilor menajere a revenit în dezbaterea celor prezenţi. Robert Uzună, preşedintele Asociaţiei Române pentru Ambalaje a explicat cum Italia a făcut un mare pas înainte în colectarea separată numai prin impunerea unor amenzi foarte mari consumatorilor finali, a cetăţenilor care nu îşi separă deşeurile dar şi a societăţilor de salubritate care nu ridică separat aceste deşeuri. Conferința Internațională „Plasticul între Criză și Oportunitate: România și Europa la Răscruce” s-a încheiat cu un angajament al organizatorilor de a continua schimburile de experienţă şi de opinii pentru depăşirea cu succes al acestui moment dificil prin care trece industria europeană a reciclării plasticului.● ecologic
