În plin proces electoral, la final de mandat și la sfârșit de an calendaristic, când toată lumea se gândește la sărbătorile de iarnă, conducerea Ministerului Mediului a lansat în dezbatere publică un proiect de Ordonanță de Urgență (https://www.mmediu.ro/articol/ordonanta-de-urgenta-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-196-2005-privind-fondul-pentru-mediu/7564) care a creat un adevărat cutremur pe piața reciclării.
Unul din subiectele proiectului de OUG este anularea penalităților pe care administratorul Sistemului Garanție-Returnare, compania RetuRO, ar trebui să le achite Administrației Fondului pentru Mediu pentru neîndeplinirea obiectivelor de returnare a ambalajelor SGR stabilite în Hotărârea Guvernului nr. 1074/2021. Al doilea subiect este intrarea RetuRO pe piața reciclării cu banii din garanțiile nerevendicate.
Dacă luăm în calcul datele din luna septembrie a.c., conform HG nr. 1074/2021 și a OUG nr. 96/2023 care modifică OUG nr. 196/2005, RetuRO ar trebui să plătească la Fondul pentru Mediu 676.457.827 lei, aproximativ 135 milioane euro. În același timp, producătorii ar trebui să achite și ei, tot la AFM, (conform acelorași date din septembrie a.c.) penalități de 177.931.580 lei, aproximativ 35,5 milioane euro.
Actualul proiectul de OUG prevede trecerea penalităților de la producători la RetuRO și anularea obligațiilor de plată pe care RetuRO le are către AFM. Cu alte cuvinte administratorul SGR va plăti la AFM cele 35,5 milioane euro ale producătorilor, dar scapă de plata penalităților proprii, de aproximativ 135 milioane euro.
Dacă această propunere a Ministerului Mediului de renunțare la 135 milioane euro care ar fi trebuit să ajungă la Fondul pentru Mediu ridică unele semne de întrebare, o altă prevedere a proiectului aruncă în aer o întreagă ramură economică, industria reciclării. Pentru că ministerul impune administratorului SGR o condiție care seamănă mai mult a favoare decât a obligație, pentru că îi transformă penalitatea în capital de investiții.
Conform proiectului de OUG, RetuRO va „propune, până la data de 31 ianuarie 2025, autorității competente pentru protecția mediului programul prioritar de investiții multianual pentru perioada 2025-2029 cu un buget anual de cel puțin 60 milioane lei, până la concurența valorii investițiilor de 300 milioane lei“.
Această prevedere consfințește de fapt intrarea pe piața reciclării a administratorului SGR. Ceea ce nu ar putea părea tocmai rău în condițiile în care, după cum prea bine știm, România are nevoie de o industrie de reciclare puternică. O industrie puternică nu există însă decât pe o piață concurențială, iar ceea ce se pune acum la cale în România este orice altceva și numai o piață concurențială nu.
Pentru a intra pe piața reciclării RetuRO are nevoie de bani, o problemă care nu există pentru administratorul SGR. Anul acesta RetuRO a colectat aproximativ 3 miliarde de ambalaje din cele 7 miliarde puse pe piață. Rămân 4 miliarde de ambalaje, respectiv 2 miliarde de lei încasați din garanția de 50 de bani pe bucată, ceea ce înseamnă aproximativ 400 milioane euro, bani plătiți la cumpărarea produselor și nerevendicați de cetățeni, fonduri care au intrat legal ca venit la RetuRO. Acești bani, în special a celor din mediul rural care nu au avut unde să își ducă ambalajele pentru a-și recupera garanțiile, sunt milioanele de euro din care RetuRO își va porni noua afacere, reciclarea.
Proiectul de OUG a creat multe nemuțumiri în rândul reciclatorilor din România care au acuzat Ministerul Mediului de crearea prin această ordonanță a unei concurențe neloiale care va îngropa industria de reciclare autohtonă.
În replică, Ministerul Mediului a publicat la data de 9 decembrie a.c. un proiect de Hotărâre de Guvern (https://www.mmediu.ro/articol/hotarare-a-guvernului-pentru-modificarea-si-completarea-hotararii-guvernului-nr-1074-2021-privind-stabilirea-sistemului-de-garantie-returnare-pentru-ambalaje-primare-nereutilizabile/7573) prin care întărește dorința de a lăsa administratorul SGR să cheltuiască fondurile din ambalajele nerevendicate pentru a înființa facilități de reciclare.
Articolul 19, alineatul (60): „Veniturile înregistrate cu orice titlu de către administratorul SGR, precum sumele obținute din vânzarea de material trimis de administratorul SGR către reciclare, tariful de administrare, alte tarife specifice SGR și garanțiile nerevendicate, se folosesc în mod exclusiv pentru susținerea funcționării și creșterea eficienței sistemului de garanție-returnare, inclusiv în ceea ce privește capacitățile de procesare și de reciclare“.
Pentru a înțelege ce înseamnă intrarea RetuRO pe piața reciclării cu fonduri de 400 milioane euro, vă amintim că bugetul programului „Fabrici de reciclare“ finanțat din PNRR, este de „doar“ 220 milioane de euro.• Matei Dumitru
