Cristian Pocol: Vom vedea schimbări mari pe piața echipamentelor electrice și electronice

Vremurile în care un frigider, o mașină de spălat sau un alt echipament electric puteau fi folosite timp îndelungat au apus de mult. În prezent atunci când se strică nu se mai repară, ci se schimbă cu altele noi: o nebunie care a adus omenirea în situația de a nu mai avea resurse pentru a acoperi cererile din ce în ce mai mari de asemenea produse. Despre reparabilitate, resurse și tendințele din piața echipamentelor electrice și electronice am vorbit cu Cristian Pocol, președintele Asociației Respo DEEE.• ecologic

ecologic: A reapărut ideea de durabilitate a echipamentelor electrice și electronice. De ce abia acum?

Cristian Pocol, președintele Asociației Respo DEEE: Dacă facem o analiză a evoluției industriei și a tehnologiei de producție, vom observa că la un interval de a­pro­ximativ 30 de ani apare o criză a resurselor. Ultima criză documentată a fost prin anii 1970, când au avut loc și o serie de revoluții tehnologice care au condus so­cie­tatea către o economie de consum. Astfel că s-a pro­dus mai mult, mai ieftin și mai accesibil, ceea ce nu a mai justificat operațiunile de re­parare. Practic, așa am ajuns în situația în care dacă un produs se strică este mai ief­tin să cumperi altul nou decât să îl repari pe cel vechi, fapt care a dus la dispariția întregii in­dustrii de reparații: de la specialiști la industria pieselor de schimb și până la manualele specifice și educația în această direcție.
Acum toată lumea încearcă să reînvie industria reparațiilor, în condițiile în care de la branduri auto renumite până la mari producători de electronice și electrocasnice scot produse cu o durată de viață dată de producător din ce în ce mai scurtă, fără a mai vorbi de rezultatul utilizării produselor.

ecologic: Există la ora actuală o legislație care să susțină repararea acestor echipamente?

Cristian Pocol: Da, de câțiva ani au fost introduse în directiva europeană niște obligații care apoi au fost trans­puse în legislația na­țională pentru pro­ducătorii care vor să dez­volte această activitate. Este adevărat că la început nu prea au fost luate în seamă de pro­ducători, dar în ultima perioadă sunt din ce în ce mai multe inițiative în această direcție.
Aici putem vorbi despre proiectul pilot din Franța care lansează ideea indicelui de reparabilitate, dar și despre inițiativa producătorilor de a pune la dispoziție piese de schimb, de a cons­trui echipamentele prin a­sam­blare mecanică și nu prin lipire, ceea ce per­mite înlocuirea unor componente. Totodată am văzut că sunt organizate traininguri de specialiști pentru a îi învăța cum se repară diferite echipamente electrice și electronice. Deci ceea ce până acum producătorii considerau că este un secret propriu de producție acum devine o poartă deschisă către spe­cialiști și sperăm ca toată industria să meargă în direcția reparabilității și dezvoltării durabile.

ecologic: Industria IT evoluează foarte mult. La un laptop sau la un calculator pot fi refolosite piese mai vechi?

Cristian Pocol: Da, se poate și sunt sigur că unele branduri fac acest lucru deoarece resursele pentru producerea acestor componente sunt limitate și câteodată chiar indisponibile. Unii producători au făcut acest lucru dar nu au declarat, fiindcă nu era tocmai ok să spui cumpărătorului că refolosești a­nu­mite piese. Dovadă a faptului că există un interes pentru recuperarea unei mari părți din echipamente este că sunt branduri care au anunțat că își recuperează propriile aparate, cum ar fi telefoanele mobile, care odată colectate ajung în centrele lor de producție. Este o dovadă că fabricanții au înțeles valoarea pro­duselor aflate la final de viață.

ecologic: Acest subiect intră în cadrul instrumentului economic denumit Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor?

Cristian Pocol: Teoretic, da. Până acum orice producător era in­teresat doar până în momentul în care el vindea produsul res­pec­tiv. Încasa banii și apoi nu îl mai interesa nimic altceva. Aceasta este o economie liniară, în care un producător cumpără ma­teria primă și vinde produsul finit utilizatorului.
Răspunderea extinsă a producătorului vine acum să modifice acest circuit dintr-o linie într-un cerc, pentru că pro­du­că­to­rul tre­buie să aibă grijă de produs și după ce l-a vândut. Trebuie să fie interesat să își recupereze echipamentul pentru că acesta con­ține materii prime pe care le poate refolosi în procesul de fabri­cație al altor produse. Totodată emisiile de CO2 sunt mai mici, materiile prime nu se mai extrag din natură ci din aceste de­șeuri, iar producătorii dobândesc și o formă de proprietate asupra acestor produse.
Și de aici mergem spre conceptul de utilizare pentru închiriere, similar cu leasingul auto, în care mulți producători au preferat să conceapă tot felul de sisteme astfel încât echipamentul să fie tot timpul în proprietatea lor sau tot timpul să aibă un con­trol asupra lui. Un exemplu sunt mașinile de spălat la care plă­tești doar o taxă pentru o utilizare sau o sumă fixă pe lună iar la trei ani producătorul vine și îți înlocuiește echipamentul, îl ia înapoi, îl repară, eventual îl și upgradează. De aceea sunt sigur că în următorii ani vom vedea schimbări mari pe piața echipamentelor electrice și electronice.

ecologic: Credeți în acest sistem, produsul ca serviciu?

Cristian Pocol: Este clar că viitorul este al serviciilor, iar acum fiecare industrie își dezvoltă propriile servicii. Producătorii de echipamente electrice și electronice au făcut deja proiecte pilot în țările din vest, unde au înregistrat niște rezultate foarte bune pe care vor să le extindă și în alte state europene. Este clar că această formă de utilizare a produsului aduce multe avantaje. Și în România sunt câteva inițiative pentru calculatoare pe care le putem cumpăra pentru niște sume fixe și după un anumit număr de ani le putem înlocui cu unele noi. Cred că cel mai dez­voltat serviciu este cel al imprimantelor, unde plătești pentru câte pagini ai printat și firma care se ocupă de această formă de închiriere poate să le refolosească, să le mute dintr-o locație în alta, să le repare mai ușor, fiindcă are toate informațiile și mijloacele disponibile. Noi avem o imprimantă de cel puțin zece ani sau chiar mai mult. La început am cumpărat o imprimantă foarte scumpă care a funcționat un timp, dar când perioada de garanție s-a încheiat au început să apară problemele. Când am făcut un calcul de rentabilitate mi-am dat seama că este mai ieftin să plătesc pentru câte pagini printez decât să blochez o sumă mare pentru care s-a făcut un efort financiar considerabil în condițiile în care eu nu aveam nevoie de imprimantă în următoarele șase sau nouă luni. De aceea am preferat să plătesc pentru cât consum, pe principiul deșeurilor menajere, „Pay-As-You-Throw“. Așa este și în utilizarea echipamentelor electrice și electronice, îmi convine să plătesc pentru cât consum.

ecologic: În acest moment producătorul are obligații sau are doar preocupări în această direcție?

Cristian Pocol: Are obligații, legislația pentru echipamentele electrice și electronice îi pune în vedere mai multe obligații producătorului, dar noi vorbim doar despre obligația de colectare, pentru care există și o penalitate. Dar producătorul are o obligație și pentru pregătirea pentru reutilizare, are un procent pentru fiecare categorie de echipament, are și o obligație de tratare și valorificare a elementelor componente din acele produse, care din nou sunt diferite în funcție de tip. Dar din păcate, la ora actuală singura obligație pentru care există o penalitate este cea dată de activitatea de colectare.

ecologic: Credeți că ar fi nevoie de aplicarea unor noi penalități?

Cristian Pocol: Trebuie să fim conștienți de faptul că nimeni nu poate să schimbe un mod de lucru cu penalități și cu amenzi. Este adevărat că în această si­tua­ție cadrul legal trebuie să ia anumite forme, dar în același timp putem să modificăm câte legi vrem noi, important este ca fabricanții să înțeleagă însemnătatea reparabilității produselor lor și să ia atitudine. Cel mai bun exemplu este acesta când un organism european a impus pentru toți producătorii de telefoane mobile același tip de încărcător cu aceleași mufe. Este o decizie simplă, care va scădea volumul de echipamente de încărcare, deci astfel de mecanisme pot duce la modificarea modului de utilizare și reparare a produselor.
Se pot adăuga câte penalități dorim noi, dar dacă avem mulți producători din toate colțurile lumii, a­ceștia nu își vor modifica procesul de fabricație sau modul de exploatare a produselor în funcție de legislația din fiecare stat. Trebuie să existe o legislație unitară și cred că această legislație trebuie să înceapă cu obligații mici care apoi să se dezvolte, dar important este ca și producătorii și cetățenii să înțeleagă și să își dorească această schimbare.