Deşeurile aşa-zis nereciclabile din Tulcea sunt transformate în ulei sintetic, parafină şi negru de fum

În Tulcea funcţionează din luna noiembrie 2020 o fabrică de reciclare a deşeurilor din plastic pe care industria de reciclare le refuză fie pentru că sunt foarte murdare, fie din cauza faptului că sunt greu sau chiar imposibil de reciclat în mod tradiţional. Pentru a vedea cum se face reciclarea, care sunt produsele finite dar şi cu ce probleme se confruntă cei care au demarat investiţia, am adresat câteva întrebări administratorului societăţii Madona Impex SRL, Bogdan Gheorghe.● ecologic

ecologic: Cum a apărut ideea unei fabrici de ulei sintetic la Tulcea?

Bogdan Gheorghe, administratorul societăţii Madona Impex SRL: Eu sunt de meserie inginer chimist şi pot să vă spun că încă din facultate m-am gândit la găsirea unei soluţii pentru rezolvarea problemei deşeurilor din plastic, un capitol la care România stă foarte rău. Şi nu mă refer la PET cât la alte tipuri de deşeuri de plastic pe care în general nimeni nu încearcă să le recicleze, cum sunt deşeurile foarte murdare de folie, la LDPE şi la fracțiile din plastic neidentificabile, mixate, la plasticul compozit, la flacoanele de HDPE și LDPE dar şi la anvelopele uzate.

România are facilităţi performante pentru reciclarea PET-urilor, a foliei transparente curate şi cam pentru tot ce înseamnă deşeu curat colectat în special din zona comercială, dar mult mai puţine facilităţi pentru reciclarea plasticului murdar extras în special din deşeurile menajere colectate în amestec sau pe două fracţii, umedă şi uscată. Partenerul nostru J.T. Grup sortează şi valorifică foarte uşor deşeurile curate de ambalaje şi non-ambalaje dar rămâne cu o problemă: marile cantităţi de deşeuri murdare pe care nu le poate valorifica, iar fabrica noastră rezolvă această problemă, fiindcă noi reciclăm deşeul extrem de murdar transformându-l în ulei sintetic, parafină şi negru de fum.

ecologic: Cum v-aţi asigurat finanţarea investiţiei şi ce utilaje aţi achiziţionat?

Bogdan Gheorghe: Finanţarea a venit din fonduri europene. Am depus un proiect şi după un timp am obţinut aprobarea. Nu a fost simplu, dar după cum vedeţi am reuşit.

Toată investiţia în fabrica de ulei sintetic se ridică la aproximativ 900.000 euro şi include laboratorul, utilajele şi celelalte instalaţii. Elementele ceva mai simple sunt fabricate în România, cele electrice şi electronice sunt din Germania de la firma Siemens, cuptorul este adus din China, iar partea lui exterioară din Olanda.

Ce pot să spun este că suntem acum singura fabrică din Estul Europei care produce ulei sintetic din deşeuri reciclabile. Ştiu că mai sunt câteva instalaţii asemănătoare în Germania, în Olanda, cred că şi în Cehia, dar în Europa de Est nu mai sunt astfel de instalaţii.

ecologic: Care este diferenţa dintre instalaţia dumneavoastră şi o instalaţie clasică de piroliză?

Bogdan Gheorghe: Diferenţa este semnificativă, pentru că în acest domeniu este extrem de importantă temperatura la care se lucrează. Spre deosebire de piroliză, la noi flacăra nu atinge materialul, doar încălzeşte cuptorul la o temperatură de maximum 300 de grade Celsius (°C), iar procesul care are loc în reactor este unul de cracare termică.

Nu pot să vă dau toate datele fiindcă avem şi noi secretele noastre de producţie. Pot însă să vă schiţez pe scurt procesul de producţie. În prima fază în reactor are loc transformarea deşeului de plastic sau cauciuc în ulei pirolitic, un ulei care conţine foarte multe impurităţi. Apoi uleiul intră în turnul de distilare unde sunt eliminate impurităţile şi unde are loc o separare pe fracţii. De aici rezultă o bază de ulei care intră în utilajul numărul trei unde au loc o serie de procese de tratare termică, iar produsul rezultat este o bază pură de ulei. Această bază intră apoi în utilajul numărul patru unde are loc o filtrare mecanică prin care obținem o altă bază pură de ulei care este folosită la producerea oricărui tip de ulei sintetic, cum ar fi uleiul de motor sau cel hidraulic. Al cincilea utilaj esteamplasat în afara halei, iar el are rolul de răcire şi de spălare a gazului.

ecologic: Care este produsul final pe care îl obţineţi şi în ce domenii poate fi folosit?

Bogdan Gheorghe: Vă rog să nu uitaţi că noi suntem abia la început deoarece am pornit instalaţia abia în luna noiembrie a anului trecut. Până acum am obținut doar un ulei de slabă calitate, un produs finit care se numește „Decofrant+“ şi are o mare căutare în construcţii.

În laboratorul nostru noi cercetăm, încercăm să găsim soluţii de creştere a calităţii produsului finit şi pentru diversificarea gamei de produse. Iar acest lucru îl putem face în primul rând printr-o selectare atentă a deşeurilor care intră în cuptor şi în al doilea rând prin aditivare.

Este adevărat că acum avem o piaţă chiar foarte bună pentru „Decofrant+“, care este căutat în special de cei care lucrează în construcţii pentru tratarea cofrajelor înainte de betonare. Un alt domeniu unde este folosit este cel al utilajelor grele unde elementele care intră în contact cu betonul sunt tratate cu acest ulei pentru a elimina aderenţa şi frecarea.

Pentru „Decofrant+“ avem clienţi fiindcă produsul este pe de o parte unul foarte bun şi în acelaşi timp este şi mult mai ieftin decât uleiurile tradiţionale care sunt obţinute din petrol. Am fost plăcut impresionat să constat că pe lângă acestea, un al aspect care contează acum din ce în ce mai mult în alegerea produsului nostru este ideea de sustenabilitate care îi face pe oameni să cumpere un produs rezultat din reciclare în locul altuia obţinut din petrol.

Un alt produs pe care îl putem obţine în instalaţia noastră din anumite combinaţii de plastic este parafina şi de aceea în prezent căutăm cumpărători pentru această materie primă care se folosește la fabricarea lumânărilor, a cremelor pentru pantofi, în industria medicală şi în multe alte domenii.

Suntem de asemenea în proces de certificare pentru un alt produs, uleiul pentru radiatoare, tot un ulei neaditivat de slabă calitate care este folosit în special în caloriferele electrice. Avem în studiu şi un sistem de utilizare a apei calde rezultate din procesul de producţie în fazele de sortare şi de uscare a deşeurilor care intră în reactor. Ce să vă spun, mai avem multe de făcut, dar suntem optimişti fiindcă toate semnalele pe care le avem până acum ne motivează şi ne dau încredere.

ecologic: Care este capacitatea fabricii şi de unde vă procuraţi materia primă?

Bogdan Gheorghe: Capacitatea maximă a fabricii este de 900 de tone/lună, dar deocamdată suntem limitaţi de capacitatea partenerului nostru, J.T. Grup, de a ne asigura deşeurile necesare. De la J.T. Grup primim lunar între 150 şi 200 tone de deşeuri, cantitate care va creşte probabil în timpul verii. În dorinţa de a mări cantitatea de deşeuri procesate am demarat un program de cercetare pentru a găsi o soluţie de reciclare şi a „refuzului de bandă“, un deşeu pe care nu numai J.T. Grup, ci şi multe alte societăţi care se ocupă de gestionarea deşeurilor îl duc de obicei la incinerare.

Am constatat că „refuzul de bandă“ conţine aproximativ 50% deşeuri de plastic şi dacă vom reuşi ca prin instalaţia noastră să scoatem un produs finit care poate fi folosit în industrie atunci vorbim tot de reciclare, ceea ce e minunat. Iar dacă cererea va depăşi capacitatea noastră de producţie, ceea ce este foarte posibil fiindcă am luat deja legătura cu mai multe Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară, ne gândim să punem în funcţiune o altă fabrică mai mare de reciclare a deşeurilor de plastic pentru că după părerea noastră această soluţie este acum singura rezolvare a problemei plasticului aşa-zis nereciclabil.●