În contextul presiunii tot mai mari pentru atingerea obiectivelor climatice, propunerea de a excepta investițiile ecologice de la regulile stricte ale deficitului bugetar din Uniunea Europeană naște dezbateri intense. Deși măsura promite să deblocheze miliardele necesare tranziției energetice, chiar și state mari precum Franța avertizează asupra unor riscuri majore: o datorie publică scăpată de sub control și adâncirea faliilor economice dintre țările membre.
Regulile fiscale ale Uniunii Europene impun limite stricte statelor membre privind cheltuielile publice, în special plafoanele istorice de 3% din PIB pentru deficitul bugetar și 60% din PIB pentru datoria publică. Conceptul de „scutire a investițiilor verzi“ (green waiver sau green golden rule) se referă la propunerea de a exclude cheltuielile destinate tranziției ecologice (precum energia regenerabilă, izolarea termică a clădirilor sau rețelele de transport curat) din calculul acestor deficite oficiale.
Scopul acestei măsuri este de a permite guvernelor să împrumute și să investească masiv în combaterea schimbărilor climatice, fără teama de a declanșa sancțiuni de la Bruxelles sau de a fi forțate să aplice măsuri de austeritate.
Totuși, implementarea unei astfel de derogări stârnește îngrijorări profunde chiar și în rândul unor state considerate tradițional favorabile investițiilor publice, precum Franța. Principala temere este legată de riscul de sustenabilitate fiscală. Piețele financiare evaluează datoria totală a unei țări, indiferent dacă banii au fost cheltuiți pe proiecte ecologice sau pe alte priorități. O acumulare excesivă de datorie „verde“ poate fragiliza economia și poate crește costurile de împrumut.
De asemenea, există un risc major de fragmentare economică în cadrul pieței unice. Statele cu finanțe solide, cum este Germania, își pot permite investiții masive sub umbrela acestei scutiri, în timp ce țările deja supraîndatorate riscă să fie penalizate de investitori dacă își măresc deficitele. În consecință, dezbaterea europeană rămâne blocată între urgența climatică de a finanța tranziția și nevoia de a menține stabilitatea macroecnomică a blocului comunitar.• ecologic
