Traversăm o perioadă extrem de complicată, în care prețul energiei a ajuns o problemă mondială. Toate ramurile economice sunt afectate de criza prin care trecem cu toții și care ne obligă să găsim soluții noi la probleme din ce în ce mai dificil de rezolvat. În contextul crizei energetice și renunțării la motoarele cu ardere internă, dispozitivele de stocare a energiei au devenit un punct spre care toată lumea își concentrează atenția. Despre aceste subiecte am vorbit cu Elena Gaspar-Ion, președintele Asociației Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor.• ecologic
ecologic: Ați participat de curând la Congresul Interna- țional pentru Reciclarea Bateriilor. Când a avut loc și cum apreciați ediția din acest an?
Elena Gaspar-Ion, președintele Asociației Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor: În perioada 14 – 16 septembrie a.c. am participat la cea de-a 27-a ediție a Congresului Internațional pentru Reciclarea Bateriilor (ICBR – International Congress for Battery Recycling) organizată la Salz-burg, în Austria.
A fost o conferință mult mai extinsă decât în alți ani; înainte de pandemie participarea era aproape exclusiv din zona europeană. Anul trecut au fost destul de mulți participanți și din afara Uniunii Europene, iar anul acesta aproximativ 50% au venit din alte zone, din Coreea, China, Japonia, SUA, Canada chiar și America de Sud. Organizatorii au afirmat că la ediția din acest an a fost o participare record: 300 de participanți față de 150-170 anul trecut.
ecologic: Care au fost subiectele principale?
Elena Gaspar-Ion: Marea majoritate a discuțiilor s-au axat pe abordările inovatoare în ceea ce privește procesul de reciclare a bateriilor. O atenție specială a fost acordată conceptului de second life pentru bateriile din vehiculele electrice: un panel întreg care a reunit specialiști din industrie a fost dedicat dezbaterilor privind modul în care se pot acestea repara și reutiliza.
Cele mai inovatoare tehnologii de reciclare a bateriilor sunt cele din Japonia și Coreea – ceea ce din punctul meu de vedere este extrem de interesant, dar ușor utopic, pentru că în acest moment cantitățile de baterii colectate nu sunt suficiente ca să merite expediate către destinații atât de îndepărtate.
Cei din Statele Unite au destul de multe variante pentru partea de second life, de reutilizare a bateriilor din mașinile electrice. Există un proiect realizat de cei de la BMW și IBM în cadrul căruia s-a creat un centru de date unde energia este stocată exclusiv din bateriile de la mașinile electrice.
În ceea ce privește reciclarea, dacă anul trecut lumea părea mai optimistă, anul acesta entuziasmul s-a diminuat din cauza creșterii costurilor la energie. Reciclarea este energofagă nu numai la litiu-ion, ci și la nichel-cadmiu și nichel-metal hibrid. În consecință, unii dintre marii reciclatori au redus capacitățile de reciclare sau au închis unele temporar, cum este Accurec, care și-a închis pentru un an linia de reciclare nichel-cadmiu.
Conferința s-a concentrat și pe aspectul geopolitic al crizei energetice în fața căreia ne aflăm cu toții. Soluțiile prezentate de Coreea și Japonia sunt mai puțin energofage și îmi doresc foarte mult să ajungă și în Europa.
ecologic: Bateriile, dispozitive care acumulează energia, nu pot fi reciclate din cauza crizei energetice?
Elena Gaspar-Ion: Da, poate fi un paradox, dar reciclarea bateriilor este afectată de criza energetică deoarece procesul de reciclare este energofag, extragerea metalelor rare consumă energie, iar aceasta s-a scumpit și ni se cere să o economisim la nivel european.
ecologic: Care este în prezent eficiența reciclării bateriilor?
Elena Gaspar-Ion: Cea mai mare eficiență de reciclare este de 70%. Cu toate că acesta nu este un procentaj oficial, este ceea ce ni se cere prin noul regulament. Dar dacă ne uităm la datele publicate de reciclatorii din Europa vedem că eficiența reciclării ajunge la doar 50-55%.
Dacă vorbim despre partea de reutilizare, acolo potențialul este mult mai mare decât ne-am aștepta. În Olanda există o firmă, Novos, care a fost înființată de unul dintre foștii președinți ai unei organizații de transfer de responsabilitate în domeniul bateriilor și care are ca obiect de activitate strict repararea bateriilor din vehiculele electrice ușoare, trotinete și biciclete. Afacerea funcționează foarte bine deoarece în Olanda aceste mijloace de transport sunt mult mai utilizate decât în România. Cei care produc și închiriază astfel de vehicule duc bateriile spre reparare la Novos, apoi le montează din nou pe biciclete sau trotinete. Astfel businessul devine eficient pentru că mijlocul de transport nu va fi aruncat, ci va câștiga o nouă viață fără mari cheltuieli, pentru că banii alocați reparării și reutilizării sunt mult mai puțini decât investiția într-un vehicul nou.
Este adevărat că trotineta stricată ajunge deșeu, dar până atunci i se poate prelungi viața reală. Vorbim despre durata de viață normală, care conform normelor este de 8-10 ani, și despre durata de viață reală, care nu este aceeași. Ca să nu mai vorbim despre ce au făcut cei de la BMW și de la IBM cu acel centru de date. Sigur că totul este la început de drum, dar până la urmă omenirea evoluează în special atunci când nu mai are de ales și exact în acest punct suntem acum.
ecologic: Cât de importante sunt bateriile în această criză energetică?
Elena Gaspar-Ion: Putem spune că avantajul bateriilor este imens. În această perioadă de criză vedem că bateriile sunt ca o monedă cu două fețe. Pe de o parte ele pot stoca energia din surse regenerabile, dar pe de altă parte trebuie găsită şi soluția optimă pentru reciclare, pentru reutilizarea elementelor rare, cum este litiul, care acum nu pot fi exploatate pentru că minele respective sunt fie în China, fie în zone de război.
Bateriile nu erau atât de importante în trecut, dar acum au devenit aproape indispensabile. Toată lumea vrea să stocheze curentul și să găsească noi variante de a produce energie. Până la urmă situația geopolitică actuală ne duce mult mai rapid spre energie verde și spre o continuă inovare.
ecologic: S-a discutat și despre o eventuală revoluție în domeniul bateriilor?
Elena Gaspar-Ion: A fost o prezentare despre bateriile cu hidrogen, dar extrem de relaxată. Dezbaterea s-a axat tot pe insuficiența capacităților de reciclare și pe faptul că așa puține cum sunt, mai sunt și afectate de binecunoscutele probleme cu energia.
ecologic: Ce vi s-a mai părut interesant?
Elena Gaspar-Ion: Mi s-a părut interesantă prezentarea venită din partea unei țări foarte puternice, respectiv Belgia. Este vorba despre modul în care belgienii au abordat provocările referitoare la colectarea și stocarea bateriilor uzate. Sistemul de colectare pe care l-au dezvoltat este extrem de interesant pentru că folosește IoT (Internet of Things) și se concentrează extraordinar de mult asupra siguranței pe tot lanțul, din momentul în care cineva aruncă o baterie până în momentul în care ea este transportată la reciclare, iar acesta este un lucru la care trebuie să ne uităm cu atenție.
Bateriile clasice pe care le știm cu toții sunt în continuare pe piață, iar în România vor mai fi mult timp de acum înainte. Dar deja cantitățile de baterii litiu, litiu-polimer, nichel- cadmiu și nichel-metal hibrid în mixul de baterii colectate au început să crească și la noi. De aceea trebuie să acordăm o atenție deosebită problemei siguranței, de la siguranța locului de unde se colectează la siguranța transportului, depozitării, sortării și în cele din urmă a reciclării.
Părerea mea este că în următorii ani zona de siguranță va aduce niște provocări mari pe acest lanț. Este foarte important să ne uităm la țările în care toate acestea se fac de treizeci de ani, acolo lucrurile s-au dezvoltat în timp, pentru că nimeni nu a inventat nici apa caldă și nici roata. Avantajul de a merge la un astfel de congres și de a face parte din organizații ca ECOBAT este că putem folosi acest know-how și să îl adaptăm la situația noastră, pentru că lucrurile nu sunt identice și modul în care percepem noi anumite lucruri este mult diferit față de cum le percep alții.
ecologic: România este mult în urmă?
Elena Gaspar-Ion: Noi nu am început toate aceste lucruri acum 30 de ani și evident că suntem în urmă. Pe de altă parte, noi ca popor nu avem cultura economiei, pornind de la lucrurile banale, cumpărăturile săptămânale în care ne umplem coșurile ca mesele să fie pline, fiindcă la noi există doar mult sau foarte mult. România are norocul de a avea pământ fertil, producem și reușim să mai dăm și altora, însă nu avem cultul economiei, iar aceasta este o lecție pe care acum trebuie să o învățăm și noi. Acest lucru implică foarte mult efort și în zona de comunicare, dar și în cea de coerciție – acolo cred eu că este problema.
Nimeni în nicio țară nu s-a născut convins că trebuie să colecte-ze separat, dar există metode de coerciție. Nu ai pus gunoiul separat, nu ți-l iau de la ușă; ai gunoi la ușă, îți dau amendă. Dar toate aceste lucruri trebuie să fie combinate pentru că nu poți să faci doar coerciție sau doar comunicare, informare și educare. De exemplu în Danemarca colectarea se face exclusiv prin punctele de colectare municipală unde oamenii merg benevol. În prezent există și în România posibilitatea de a finanța prin PNRR puncte de colectare cu aport voluntar. Dar aportul nu se face dacă omul nu știe de ce, nu vrea, nu este constrâns și are alternative mai comode. Dacă omul poate să arunce totul la grămadă nu se va duce la punctele speciale de colectare. Vor fi niște centre frumoase, gata de pozat, în care vor fi investiți niște bani europeni și eforturi atât din partea autorităților publice, cât și din zona privată, dar vor fi goale, inutile.
Este clar că lucrurile trebuie duse la nivelul următor și din ce am văzut în alte țări progresele se fac prin dialog, nu prin a arunca pisica de la organizațiile de transfer de responsabilitate către autorități și invers. Trebuie ca toate părțile implicate să lucreze împreună. Acesta a fost și mesajul autorităților austriece care au deschis congresul. Nu există vreo țară unde lucrurile funcționează ideal, dar în multe țări lucrurile merg mai bine, iar noi putem să învățăm de la ele și să ne aliniem lor.
ecologic: Care este părerea Comisiei Europene despre aceste probleme?
Elena Gaspar-Ion: Tehnologiile de producție au evoluat mult mai bine decât cele de reciclare, iar în viziunea Comisiei Europene producția și reciclarea bateriilor sunt imperative din punct de vedere strategic pentru Europa în contextul tranziției către o energie curată. Comisia pune bateriile în centrul strategiei de tranziție către o energie verde. La nivel european producătorii investesc în cercetare, deja au început să se coalizeze pentru a găsi soluții. Există Reneos, care reunește cele mari organizații de transfer de responsabilitate și producătorii de vehicule electrice, iar noi suntem singurul reprezentant din România.
În cadrul Reneos se găsesc soluții globale la probleme locale, iar acest aspect contează foarte mult deoarece producătorul este ținut responsabil până la capăt: chiar dacă a produs mașina în Germania și a exportat-o în România, el trebuie să știe ce se întâmplă pe tot acest circuit.
S-a discutat și despre noul regulament, mai ales despre capitolul doi, care are legătură cu cerințele de sustenabilitate și de siguranță în producerea și reciclarea bateriilor, dar și despre capitolul șapte, care este cel mai disputat în acest moment și are legătură cu managementul deșeurilor de baterii, obligațiile organizațiilor pentru producători, modul de colectare și stabilirea unor ținte de colectare pentru bateriile vehiculelor electrice ușoare.
S-a vorbit de asemenea despre țintele de eficiență în reciclare, de recuperarea materialelor, despre modul în care pot fi transferate deșeurile de baterii în afara Uniunii Europene și despre obligațiile de raportare. Toate aceste lucruri vor fi schimbate și îmbunătățite, iar noul regulament pentru baterii va fi doar începutul creării de alte regulamente pentru toate celelalte tipuri de deșeuri.
