Ca ţară membră a Uniunii Europene, România are obligaţia de a pune concret în aplicare toate politicile europene în materie de prevenire şi combatere a infracţiunilor împotriva mediului. De-a lungul timpului instituţiile europene au efectuat mai multe evaluări ale stadiului de implementare a acestor politici în ţara noastră. Ultima dintre acestea, cea de-a opta, s-a finalizat cu publicarea pe 14 decembrie 2016 a raportului GENVAL, grupul de lucru pentru afaceri generale din cadrul Consiliului Uniunii Europene, în prezent LEWP – CONEP (Grupul de lucru pentru asigurarea respectării legii – Grupul de lucru pentru cooperare în materie penală). Raportul conţine o serie de recomandări care ar fi trebuit aplicate de statul român până la data de 23 noiembrie 2020.● ecologic
După ce China şi-a închis graniţele pentru deşeurile care îi veneau din întreaga lume, România a devenit o destinaţie predilectă a gunoaielor din Europa. Situaţia în care s-a ajuns este provocată de un cumul de factori generaţi fie de unele lacune legislative, cum este lipsa unei taxe de depozitare similară ca valoare cu taxele din alte state UE, fie din nepăsarea autorităţilor care până acum nu au luat în considerare nici recomandările Comisiei Europene în materie de prevenire şi combatere a infracţiunilor asupra mediului şi nici numeroasele sesizări venite din partea comisarilor Gărzii Naţionale de Mediu (GNM).
Cele mai multe deşeuri care intră în România vin ca mărfuri second-hand sau ca materie primă pentru valorificare prin reciclare sau coincinerare în fabricile de ciment, ceea ce nu contravine în vreun fel legislaţiei naţionale şi europene. Problema este că sub această acoperire se ascund multe gunoaie, deşeuri medicale sau alte deşeuri periculoase. De la începutul pandemiei tot mai multe reţele infracţionale sunt implicate în afaceri cu aceste deşeuri de care toate ţările vor să scape cât mai ieftin şi mai repede. Iar dacă până acum problema importurilor ilegale era una de mediu, acum a devenit o gravă ameninţare sanitară, fiindcă transferurile ilicite de deşeuri spitaliceşti, deşeuri medicale şi alte deşeuri periculoase vor avea efecte grave asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei.
Singura instituţie din România care are în acest moment atribuţii reale în combaterea importurilor ilegale de deşeuri este Garda Naţională de Mediu, o instituţie subfinanţată, care nu dispune nici de aparatura necesară efectuării unor controale eficiente la graniţele ţării, nici de personal suficient şi nici de o reală motivare salarială a angajaţilor.
România nu are instanţe specializate în infracţiuni de mediu
Grupul de lucru pentru afaceri generale, inclusiv de evaluare (GENVAL) a decis la 14 decembrie 2016 ca a opta rundă de evaluări reciproce să fie dedicată punerii concrete în aplicare şi funcţionării politicilor europene de prevenire şi combatere a infracţiunilor împotriva mediului.
Raportul întocmit pe această temă arată că în România au fost concepute programe şi planuri de acţiune menite să introducă o structură pentru gestionarea adecvată a deşeurilor, inclusiv aspecte legate de informare şi educaţie, dar nu au fost elaborate programe strategice privind infracţiunile în materie de deşeuri care să definească rolurile celor mai importanţi actori implicaţi în protecţia mediului. Prin urmare, evaluatorii consideră că ar trebui elaborat un document strategic care să stabilească priorităţile în vederea protejării mediului şi combaterii infracţiunilor împotriva mediului într-un mod mai eficace şi care să definească o abordare multi-instituţională pentru a facilita ajungerea la un acord cu privire la un plan de acţiune operaţional pentru asigurarea punerii în aplicare a strategiei.
Deşi mai multe instituţii din ţară colectează statistici referitoare la infracţiunile de mediu şi încălcările normelor privind mediul, nu există o autoritate centrală care să monitorizeze ciclul complet de acţiuni, inclusiv încălcările raportate, numărul deciziilor de a nu se investiga anumite tipuri de cazuri, numărul de investigaţii efectuate, numărul de urmăriri penale şi de condamnări definitive, precum şi natura infracţiunilor. Organele de poliţie şi autorităţile judiciare furnizează statistici referitoare la investigaţii, urmăriri penale, condamnări etc., dar aceste date nu sunt centralizate într-un mod care să permită o examinare aprofundată a problemelor din România.
Evaluatorii au apreciat în mod deosebit rolul Gărzii Naţionale de Mediu în combaterea criminalităţii din domeniu, dar nu au găsit autoritatea competentă care să aibă capacitatea şi cunoştinţele necesare pentru a-şi asuma rolul de lider în iniţierea investigării unei infracţiuni de mediu.
În plus, oficialii europeni au constatat că în România nu există instanţe sau magistraţi specializaţi în judecarea infracţiunilor în materie de deşeuri, ceea ce explică şi numărul extrem de redus al cazurilor de acest fel care au ajuns în instanţă.
Cu câteva excepţii, România nu are procurori specializaţi în domeniul mediului. Una dintre excepţii este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, unde activează procurorul Teodor Niţă, membru al ENPE (Reţeaua europeană a procurorilor de mediu). În acest parchet au fost create grupuri informale de lucru conduse de procurori care, împreună cu lucrători ai poliţiei judiciare şi comisari ai Gărzii Naţionale de Mediu, investighează cazuri care au ca obiect transferuri masive de deşeuri. Aici organele judiciare acordă o atenţie deosebită investigării infracţiunilor de mediu, având în vedere interesul crescut pentru afacerile cu deşeuri manifestat de unii operatori economici încurajaţi de diferenţele substanţiale de preţuri între ţările Uniunii Europene.
Garda de Mediu are competenţe limitate
Garda Naţională de Mediu joacă rolul cel mai important în depistarea contravenţiilor şi infracţiunilor în domeniul criminalităţii în materie de mediu. Instituţia este principala autoritate în lupta împotriva nerespectării Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Cei 621 de inspectori (câţi erau în 2017, n.r.) realizează un număr impresionant de controale la instalaţiile industriale şi la operatorii care se ocupă de gestionarea deşeurilor (peste 38.000 în 2017). GNM are capacitatea de a acţiona în orice moment (are o echipă disponibilă non-stop), iar personalul are în general un nivel ridicat de educaţie şi un grad înalt de angajament faţă de sarcinile care îi revin.
Cu toate acestea, inspectorii GNM au numai atribuţii administrative şi nu deţin competenţe de aplicare a legislaţiei penale. În cazurile care implică activităţi infracţionale în materie de deşeuri, GNM trebuie să se bazeze pe Poliţia Română, Poliţia de frontieră, Paza de coastă sau autorităţile vamale. Întrucât atribuţiile de investigare revin exclusiv poliţiei, competenţele profesionale şi cunoştinţele de care dispune personalul GNM – de exemplu despre legislaţia UE referitoare la deşeuri – nu sunt utilizate optim în eforturile de combatere a infracţiunilor împotriva mediului. Prin urmare, evaluatorii sunt de părere că învestirea Gărzii Naţionale de Mediu cu competenţe (limitate) de cercetare penală ar trebui să ducă la sporirea eficienţei investigaţiilor referitoare la infracţiunile împotriva mediului din România.
O altă preocupare exprimată în raportul GENVAL se referă la posibilităţile reduse de dezvoltare profesională a angajaţilor GNM. În plus, de la comisari până la personalul de conducere de nivel superior, salariile sunt mai puţin atractive în comparaţie cu cele oferite de alte autorităţi de aplicare a legii. Pentru instituţie este aşadar dificil să găsească şi să păstreze personal adecvat într-o ţară a cărei dezvoltare economică oferă absolvenţilor de studii universitare numeroase alte oportunităţi de angajare mai avantajoase.
Legislaţia de mediu este multă şi dispersată
În România nu există un act unic care să reglementeze aspectele legate de protecţia mediului şi chestiunile referitoare la deşeuri; aceste subiecte sunt abordate prin mai multe acte distincte. Reglementările se găsesc în Codul Penal şi în alte peste 10 legi şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Complexitatea lor poate duce la suprapuneri, iar unele detalii diferă. De exemplu, dispoziţii privind infracţiunile în materie de deşeuri pot figura în legi diferite şi pot exista chiar niveluri diferite de pedeapsă pentru aceeaşi infracţiune.
Inaccesibilitatea legislaţiei nu numai că poate necesita mult timp din partea practicienilor, ci şi în unele situaţii poate chiar să-i descurajeze în aplicarea întregii game de dispoziţii în materie de mediu, determinându-i să se limiteze la urmărirea penală a altor aspecte ale unui caz, cum ar fi evaziunea fiscală. Evaluatorii consideră aşadar că pentru a se evita inconsecvenţele şi a permite practicienilor să aplice cu mai multă uşurinţă normele privind infracţiunile împotriva mediului este necesară o revizuire a legislaţiei naţionale din domeniu.
Raportul precizează de asemenea că programele de formare nu se axează suficient pe judecători şi procurori şi nu există o ofertă reală pentru instruirea personalului vamal sau a ofiţerilor de poliţie.
Concluziile evaluării GENVAL
Concluziile raportului relevă o serie de carenţe sistemice majore în combaterea infracţiunilor de mediu din România. Ţara noastră nu dispune de o strategie naţională pentru combaterea criminalităţii de mediu în întreaga sa amploare. Nu există o strategie specifică pentru substanţele periculoase. Clasificarea deşeurilor periculoase se aplică în temeiul acordurilor relevante la nivel european. Având în vedere problemele legate de analizarea şi identificarea fluxurilor de deşeuri în general, care derivă din dificultatea cu care GNM poate face distincţia între deşeuri şi non-deşeuri, colectarea probelor nu trebuie să fie efectuată de comisarii GNM. Aceasta se realizează de laboratoare acreditate pentru prelevarea de probe de deşeuri şi analizarea lor, dar la nivel naţional există numai câteva astfel de entităţi, care nu sunt întotdeauna disponibile, ceea ce duce la o pierdere suplimentară de timp în cadrul investigaţiilor preliminare.
În plus, nu există nici o imagine de ansamblu a informaţiilor privind criminalitatea de mediu şi nici cu privire la subiectul specific al deşeurilor şi substanţelor periculoase. În consecinţă, nu există o vedere de ansamblu asupra celor mai importante tendinţe în domeniul criminalităţii în materie de deşeuri, chiar dacă se păstrează evidenţa numărului de inspecţii, respectiv de contravenţii şi infracţiuni constatate.
Recomandările adresate României
În raportul echipei de evaluare a Consiliului Uniunii Europene, un document de 169 de pagini, sunt precizate 12 recomandări pe care România ar fi trebuit să le pună în practică până în luna noiembrie a acestui an.
Experţii au recomandat ţării noastre să acorde prioritate combaterii criminalităţii de mediu şi să aibă o strategie în acest sens. Cu privire la combaterea infracţionalităţii în materie de deşeuri, evaluatorii au recomandat României să dezvolte metode pentru colectarea de statistici, să creeze o unitate specializată în cadrul poliţiei şi să desemneze procurori specializaţi la nivel regional şi/sau naţional, să ia în considerare introducerea unor taxe la depozitare pentru a descuraja importurile ilegale, să elaboreze măsuri şi instrumente pentru menţinerea în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu a personalului specializat şi să analizeze posibilitatea de a încredinţa Gărzii Naţionale de Mediu competenţe (limitate) de cercetare penală în ceea ce priveşte legislaţia UE referitoare la transferurile ilegale de deşeuri.
Ţara noastră ar trebui să ofere mai multe posibilităţi de formare poliţiştilor, autorităţilor vamale, procurorilor şi judecătorilor implicaţi în depistarea şi/sau combaterea infracţiunilor împotriva mediului. Nivelul sancţiunilor aplicabile pentru încălcările normelor referitoare la deşeuri săvârşite de societăţi ar trebui revizuite astfel încât să fie eficace, proporţionale şi disuasive. Legislaţia naţională ar trebui revizuită pentru a evita inconsecvenţele şi a permite practicienilor să aplice normele privind criminalitatea de mediu. Ar trebui să se aibă în vedere elaborarea unor modalităţi eficace de colectare şi prelevare de probe astfel încât acestea să aibă mai multe şanse de a fi admise în instanţă. România ar trebui să îşi îmbunătăţească de asemenea capacitatea de depistare, inclusiv de a efectua controale fizice ale transferurilor ilegale de deşeuri şi inspecţii la sediile societăţilor.
Din păcate, niciuna din recomandările raportului GENVAL nu a fost aplicată până acum de autorităţile din ţara noastră.
Traficul de deşeuri în pandemie, o ameninţare naţională
În luna aprilie a acestui an Garda Naţională de Mediu a solicitat emiterea unei ordonanţe militare pentru contracararea pericolului pe care îl prezintă traficul cu deşeuri în perioada pandemiei de COVID-19. Toate ţările caută acum soluţii urgente şi ieftine de eliminare a deşeurilor din sistemele sanitare, a măştilor de unică folosinţă, a combinezoanelor, medicamentelor, hainelor, a cantităţilor mari de substanţe chimice folosite la dezinfecţie şi a deşeurilor rezultate din carantinarea persoanelor bolnave, iar România poate deveni o destinaţie favorită pentru aceste gunoaie dacă nu se iau măsuri imediate. Acţiunile comisarilor GNM din ultimii ani confirmă că pericolul este unul real, nu imaginar. Toate aceste aspecte sunt consemnate într-o scrisoare adresată de GNM ministrului Mediului în data de 8 aprilie 2020.
Una dintre cele mai urgente măsuri pe care România ar trebui să le ia în considerare în perioada imediat următoare, conform scrisorii GNM, este desemnarea unor birouri vamale unice de intrare şi de ieşire din ţară pentru transferurile de deşeuri şi interzicerea folosirii altor puncte de trecere a frontierei naţionale pentru transporturile de deşeuri. Acest lucru ar permite Gărzii Naţionale de Mediu organizarea şi dotarea cu aparatură performantă a unor grupuri operative de comisari care ar putea controla eficient toate transporturile de deşeuri care intră în ţară. Măsura ar viza nu numai graniţele cu Serbia, Ucraina, Republica Moldova, ci şi cele cu Ungaria şi Bulgaria, precum şi frontiera de la Marea Neagră.
Toate aceste măsuri sunt acum analizate de autorităţi şi ar putea intra în vigoare în următoarele luni.
Singuri într-un domeniu imens
Garda Naţională de Mediu este singura instituţie din România care are atribuţii specifice protecţiei mediului, un domeniu extrem de vast, care cuprinde cam tot ce înseamnă poluarea aerului, apei şi solului, gestionarea deşeurilor, a substanţelor şi amestecurilor periculoase, supravegherea biodiversităţii şi a ariilor protejate ş.a.m.d.
Comisarii GNM au obligaţia de a controla modul în care sunt respectate prevederile actelor de reglementare privind protecţia mediului, inclusiv măsurile stabilite prin programele de conformare pentru activităţile economico-sociale şi respectarea procedurilor legale în emiterea actelor de reglementare. GNM desfăşoară acţiuni ample de prevenire a riscurilor şi limitare a ameninţărilor de ordin ecologic, respectiv poluarea apelor, a aerului, diminuarea fertilităţii solului, poluarea transfrontalieră şi altele. Verificarea achitării obligaţiilor financiare la Administraţia Fondului de Mediu şi punerea la dispoziţia publicului a datelor privind starea mediului sunt alte obligaţii ale comisarilor Gărzii de Mediu. Numeroasele atribuţii ale instituţiei includ de asemenea controlul exportului şi tranzitului de deşeuri periculoase, precum şi verificarea la intrarea în ţară a unor categorii de deşeuri permise la import conform legii.
În toată activitatea lor angajaţii GNM ar trebui să aibă alături poliţişti, procurori specializaţi în instrumentarea infracţiunilor de mediu şi judecători care să cunoască legislaţia de mediu şi care să înţeleagă că în acest domeniu prejudiciul nu se calculează ca la o simplă infracţiune de drept comun. Distrugerea faunei, poluarea aerului, a apei freatice cu substanţe chimice extrem periculoase sunt fapte care în afară de eventualele pagube materiale provoacă îmbolnăvirea multor cetăţeni şi chiar pierderi de vieţi omeneşti.
O meserie nerăsplătită corespunzător
Garda Naţională de Mediu are la ora actuală două probleme mari: personalul insuficient şi salariile mult prea mici pentru a atrage tineri dornici să devină comisari de mediu.
În toată ţara, în comisariatele teritoriale, la Comisariatul Bucureşti şi la Comisariatul General sunt angajaţi în total 517 comisari de mediu, cam unul la 40.000 de locuitori. Numărul variază între 5 comisari în judeţul Covasna şi 20 în municipiul Bucureşti. La Comisariatul General lucrează 45 de comisari în două departamente: poluare şi biodiversitate.
Salariul unui comisar al Gărzii Naţionale de Mediu – care include şi un spor de condiţii vătămătoare – începe de la 4.001 lei brut (2.341 lei net) şi ajunge la 7.745 lei brut (4.531 lei net), sumă în care intră eventual şi „indemnizaţia pentru titlul ştiinţific“, dar numărul comisarilor care deţin doctorate în ştiinţele naturii, într-un domeniu tehnic, în economie sau drept este relativ mic. La aceste sume se adaugă o indemnizaţie pentru hrană de 200 lei net, dar numai în cazul în care angajatul lucrează toată luna, altfel se calculează în funcţie de timpul efectiv lucrat. În Comisariatul General cel mai mic salariu este de 4.249 lei brut (2.486 lei net) şi cel mai mare, al comisarului general, este de 9.140 lei brut (5.347 lei net).
La toate acţiunile lor – de la controale la gropile de gunoi, la situri contaminate, la balastiere şi până la şedinţe şi seminarii – fiecare se îmbracă cum poate. În anul 2016 comisarii au primit câte o geacă sau o vestă inscripţionate cu sigla GNM, iar ultima dată când li s-au dat uniforme şi încălţăminte a fost în urmă cu 13 ani, în 2007.●
