20.5 C
București
vineri, iunie 14, 2024
Mai mult

    Ionuț Georgescu: „Împreună putem să depăşim perioada dificilă în care ne aflăm, iar pentru a face acest lucru FEPRA poate şi vrea să vă fie alături“

    Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA EPR SA

    Noile obiective europene de reciclare a deşeurilor şi ultimele modificări din legislaţia naţională aduc cu ele provocări uriaşe atât pentru producători, cât şi pentru autorităţile publice locale. Despre deşeurile de ambalaje, predictibilitate, trasabilitate, reciclare, îndeplinirea obiectivelor asumate şi modul în care primăriile îşi pot scădea costurile de gestionare a deşeurilor am vorbit cu Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA EPR SA.• ecologic

    ecologic: Cum apreciaţi situaţia actuală a gestionării deşeurilor de ambalaje din România?

    2 iStockphoto.com 1352415515
    Sursa foto: istockphoto.com

    Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA EPR SA: Anii viitori vor aduce provocări majore pentru toți actorii din sistem, în primul rând pentru producătorii care au obligația respectării unor cerințe de reciclare din ce în ce mai ambițioase cu privire la ambalajele pe care le introduc pe piață.
    Pentru perioada 2023-2025 țintele de reciclare au crescut considerabil, iar acest trend va continua. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care implementarea colectării separate de la populație trenează de ani buni în ţara noastră.
    În 2022 au fost adoptate modificări legislative care includ câteva elemente esențiale. S-a introdus un punct nou de măsurare pentru cantitățile raportate ca fiind reciclate. Şi dacă până acum producătorii, prin OIREP-uri, erau obligați să dovedească trasabilitatea până în curtea reciclatorului, acum aceasta trebuie dovedită până la intrarea în instalația de reciclare, fără impurități.
    Pentru FEPRA recentele modificări nu reprezintă o problemă. Noi folosim acest punct de măsurare de cel puțin un an de zile. Verificăm astfel dacă nu există diferențe majore între cantitatea de deşeuri intrată în curtea reciclatorului, în instalația acestuia, și produsele sau materiile prime secundare ieșite din instalaţie. Facem acest lucru în special acolo unde apreciem noi că pot exista anumite riscuri operaționale.
    Considerăm că este foarte important să respectăm ceea ce definește directiva ca fiind o cantitate „efectiv reciclată“.
    Comisia Europeană a constatat că în mai multe state membre există tendința de a declara că se reciclează o anumită cantitate, însă realitatea este diferită. S-a ajuns la această concluzie pentru că din vestul Europei au fost făcute exporturi de produse sau de materii prime secundare rezultate din reciclare de o calitate foarte proastă, care au ajuns în țări subdezvoltate unde au fost depozitate în condiţii necorespunzătoare, pe câmpuri. Este vorba de plastic, dar și alte tipuri de deșeuri de ambalaje şi deșeuri electrice.
    Comisia Europeană a realizat că sunt probleme în raportare și în eficiența reciclării și astfel a venit cu norme noi. Acum specifică faptul că deșeurile nu trebuie doar să fie introduse într-o instalație de reciclare, ci trebuie să se constate dacă se respectă acele criterii „end-of-waste“, respectiv dacă produsul sau materia primă secundară rezultată are sau nu o piață de desfacere. Astfel putem vedea dacă reciclatorul este într-adevăr un jucător onest pe piață şi dacă influenţează pozitiv economia circulară.

    ecologic: Poate o organizaţie de tip OIREP să facă acest lucru?

    3 iStockphoto.com 957987686
    Sursa foto: istockphoto.com

    Ionuț Georgescu: Da. Putem să facem o statistică, iar aici matematica ne ajută foarte mult. De aproape un an noi analizăm sursele de venit ale reciclatorilor, estimând câte din aceste venituri provin din bonificații și câte din vânzarea de produse sau de materii prime secundare. Este greu de înţeles cum unii reciclatori obţin 80% din venituri doar din bonificații, ceea ce înseamnă că produsele sau materiile prime secundare pe care le fabrică nu sunt valorificate. Stau ei oare cu materialele pe stoc, în loc să vândă?

    ecologic: Care ar trebui să fie procentul acceptabil obţinut de reciclator din bonificații?

    Ionuț Georgescu: Din estimările noastre ar trebui ca veniturile din bonificații să nu depășească 30%. Afacerea unui reciclator constă în activitatea de reciclare, nu în confirmarea reciclării, în bonificații și altele.
    Am o întrebare pentru industria de reciclare: suntem cu toții de acord cu faptul că OIREP-ul este un instrument al producătorilor prin care aceștia îşi redirecționează în mod eficient fluxurile financiare și consolidează operațional colectarea în așa fel încât deșeurile să ajungă mai ușor și la o calitate mai bună la reciclatori? Dacă suntem de acord cu acest principiu, atunci trebuie să vedem cum îl putem formula într-un mod clar și simplu pentru a fi înţeles de absolut toată lumea.
    Acest lucru înseamnă că producătorii finanțează sistemul în așa fel încât deșeurile să ajungă cât mai puțin contaminate, în mod continuu și la un preț corespunzător la poarta reciclatorului, astfel încât acesta să aibă acces constant la respectivele deșeuri și să le recicleze cu costuri eficiente. În acest fel reciclatorii primesc un deșeu cât mai puțin contaminat şi au o afacere profitabilă. Dar pentru aceasta avem nevoie de comunicare și de un parteneriat.

    ecologic: Este sticla ambalajul viitorului?

    4 iStockphoto.com 1355454142
    Sursa foto: istockphoto.com

    Ionuț Georgescu: Cu siguranţă da! Din păcate acum peste 70% din sticlă ajunge în materialele de construcții. Comisia Europeană numește această practică downcycling, un proces prin care produsul își pierde din valoare, spre deosebire de upcycling. În cazul sticlei maximum 30% ajunge la upcycling şi de aceea eu cer Ministerului Mediului să ia decizia curajoasă şi să interzică reciclarea ambalajelor de sticlă în materiale de construcții. Este o decizie dură, dar care trebuie luată de instituţiile abilitate. Trebuie să înțelegem că sticla este singurul deșeu care contribuie major la reducerea consumului de energie din timpul reciclării.
    La fabricarea unui recipient nou se poate folosi până la 85% deșeu de sticlă. În plus, prin reciclarea sticlei se face o economie a consumului de gaz de minimum 80%, iar acest cost al energiei reprezintă şi el 80% din prețul produsului finit. Prin reciclare preţul sticlei poate să scadă cu cel puțin jumătate față de cât este acum, spre deosebire de alte materiale unde se consumă mai multă energie pentru a fi reciclate.
    Oricum, reciclarea tuturor materialelor este o acţiune pozitivă, dar sticla ocupă primul loc, putând fi reciclată la infinit.
    Dacă ne uităm la noile ținte europene, sticla este ambalajul viitorului, așa cum a fost și al trecutului. Totuşi există şi câteva riscuri, cum ar fi cel operațional. În lipsa colectării separate, sticla este pusă de cele mai multe ori în pubelă în amestec cu alte materiale, de aici ajunge în instalațiile de sortare unde se sparge şi este foarte greu de scos, astfel că sfârşeşte foarte des la groapa de gunoi.