Ionuţ Georgescu: „Cred că sistemul are nevoie de un lider și m-aș bucura ca el să vină de la Ministerul Mediului“

Una dintre cele mai importante Organizaţii care Implementează Resposabilitatea Extinsă a Producătorilor (OIREP) şi cu siguranţă una dintre cele mai transparente organizaţii este FEPRA. Despre piaţa deşeurilor de ambalaje, despre lipsurile din sistem, dar şi despre planurile de dezvoltare ale organizaţiei am vorbit cu Ionuţ Georgescu, CEO FEPRA SA.

ecologic: Aţi făcut câteva schimbări majore în organizarea şi funcţionarea companiei FEPRA. De ce au fost necesare aceste schimbări?

Ionuţ Georgescu, CEO FEPRA: Pentru că pe mine m-a pus pe gânduri  ceea ce s-a întâmplat cu FEPRA și am încercat să văd care au fost greşelile pe care le-am făcut şi să învăţ din ele. În primul rând, trebuia să înţeleg de ce FEPRA a crescut atât de mult în perioada 2016-2018, o perioadă în care noi ne-am crezut frumoși și deștepți, dar în realitate nu eram chiar aşa. Realitatea a fost că atunci nu numai noi, ci piața a fost cea care a crescut foarte mult, pentru că în 2015 a bubuit problema raportărilor. Şi în acel moment când piața a crescut de la 15-20 milioane euro la 150-200 milioane de euro, normal că şi apetența pentru piață s-a schimbat. În prima fază FEPRA a luat caimacul, ca să spunem aşa, și până în 2018 s-a poziționat ca lider de piață.

Atunci noi nu am analizat victoria, ne-am îmbătat cu aerul victoriei şi am făcut niște greșeli de management pe care apoi ni le-am asumat şi le-am înțeles. După 2021 întrebarea a fost în ce direcţie mergem? Şi principalul răspuns pe care l-am găsit a fost că nu este vorba de cum se schimbă piața, ci de cum ne schimbăm noi, în așa fel încât, la un moment dat, poate se schimbă și piața. Și această întrebare a fost corelată și cu o alta – de ce niciunul din primii cinci jucători din Europa nu este prezent în estul Europei?

Răspunsul pe care l-am găsit a fost că noi, în România, suntem în continuare într-o piață în care avem probleme nu pe o zonă, ci pe toate, de la autorizare până la colectare, raportare, control, implementare. Nu cred că există un subiect din subtopicele managementului deșeurilor în care să nu avem probleme.

ecologic: Care credeţi că este principala problemă a Sistemului de Răspundere Extinsă a Producătorilor?

Ionuţ Georgescu: În nici un caz nu este legislaţia, pentru că legislație europeană avem, mai nou, acum avem regulamente care se aplică direct şi în România. Marea noastră problemă este după părerea mea lipsa de transparență, lipsa de dorință efectivă de a dezvolta cu adevărat ceva. Toată lumea vrea să câștige. Când a bubuit piața și s-a dus la 200 milioane euro toată lumea din zona OIREP a văzut borcanul cu miere. Da, şi toată lumea s-a dus în acea direcţie. Unii cu bună credinţă, alții cu rea credință.

Întrebarea este cum vom reuși noi să avem cât mai multe organizații transparente, cât mai multe organizații dispuse să facă parteneriate și colaborări, în așa fel încât să dezvoltăm sistemul și astfel prin dezvoltarea sistemului să creștem și noi.

De aceea, am vrut ca FEPRA să devină o organizație pe care am numit-o atunci o corporație românească care să îmbine cu adevărat eficiența unei corporații străine, eficacitatea ei, planificarea, modul de planificare, modul de abordare a problemelor, modul de creare a echipelor în interior, dar și cu un model de family-business în care, totuși, să fim pozitivi în interior, să ne gândim la impactul nostru pozitiv în societate, să vedem cum creștem împreună, cum atragem nu numai oameni, ci cum atragem talente și pasiuni în organizație.

Și cred că multiplicarea acestui model în care pasiunea pentru deșeuri se poate îmbina cu impactul pozitiv în organizație și în societate, cu un mod transparent de lucru este cheia dezvoltării noastre sănătoase. De ce să nu punem obiectivele strategice pe masă? Hai să le punem! Că dacă sunt ușor de făcut înseamnă că poate ar trebui să ne schimbăm meseria, pentru că dacă este uşor, le fac și alții. Şi apare întrebarea: Care este plusul nostru de valoare?

Aşa că FEPRA a mers către o astfel de direcție, de aceea anul acesta ne-am schimbat și biroul ca să fie unul mai prietenos, să dăm mesaj de corporație, de transparență, și de puțină birocratie care vine câteodată și cu eficiența și eficacitatea necesară, respectiv planificare financiar-strategică, direcții strategice, și așa mai departe. Dar și cu ceea ce se numeşte SOP – Employer Stuck Option Plan, în care eu am decis că, pe lângă faptul că mă duc într-o zonă de family business, de family trust, 10% din organizație pleacă către angajați. Deci ei vor beneficia direct de rezultatul muncii noastre împreună. Pentru că, am mai spus-o eu așa din când în când neoficial, dar acum o spun serios, vreau să fiu aici şi să sărbătoresc în familie în septembrie 2063, atunci când FEPRA va sărbători 50 de ani de când s-a înființat.

ecologic: Planurile de viitor vizează şi extinderea FEPRA la nivel regional?

Ionuţ Georgescu, CEO FEPRA: Da. În următorii 3-5 ani avem deja obiective clare de dezvoltare regională pe anumite servicii pe care FEPRA le-a dezvoltat. În acest moment, da, se lucrează la dezvoltarea mai multor direcții de preluare de responsabilitate în așa fel încât să putem funcționa transparent, pe o platformă transparentă.

Pentru că, uite, Comisia Europeană vorbește de digitalizarea Răspunderii Extinse a Producătorului, vorbește de o platformă de raportare unică la nivelul Europei de put-on-market, vorbește de uniformizarea modului de autorizare, de uniformizarea modului de raportare a reciclatorilor și așa mai departe.

Avem investiţii din alte state din estul Europei în România, dar câte investiţii româneşti avem în regiune? Cât de curajoşi suntem noi antreprenorii să ieşim în afară? Bine, acum nu numai cât curajoşi suntem, dar şi cât timp mai avem, că ne luptăm atât de mult între noi încât nu mai-avem timp să ne luptăm cu alţii.

ecologic: Raportările reprezintă o problemă la nivel european?

Ionuţ Georgescu: Da, se ştie că problema raportărilor eronate există aproape în toate statele europene. Bine, aici, din păcate, România este pe podium, ca exemplu negativ. Și cred că trebuie să îmi asum a semnala un lucru grav, cred eu. Mă întreb, de ce oare autoritatea publică centrală, care știe problemele din teren și știe că în acest moment nu avem colectare separată la nivelul la care vrem, ştie că nu avem „Pay as you throw“, că nu avem instalații de reciclare, ştie că nu se poate face ținta de țară şi, pune penalități mari, deși știe că obiectivele nu pot fi îndeplinite. Adică aceeași instituție știe că sunt probleme majore și cu toate astea pune presiune pe piață. Și atunci presiunea aceasta unde se duce? Se duce în corupție, se duce în raportare eronată, se duce în tot felul de alte lucruri.

Eu aștept un leadership adevărat. Am găsit la un moment dat de o definiție foarte interesantă a leadership-ului. „Leader este cel care creează un alt fel de viitor care nu ar fi fost posibil fără intervenția lui“. Adică dacă eu știu că mâine va fi soare, ce intervenție am eu? N-am nicio intervenție. Dar dacă eu știu că nu se fac țintele și cu toate astea nu fac nimic, înseamnă că nu sunt un lider. Dacă îmi asum să schimb modalitatea prin care funcționează sistemul, atunci sunt cu adevărat un lider. Este într-adevăr o luptă enormă, pentru că, am spus-o mai devreme, nu avem niciun punct fără probleme, dar am putea începe de undeva.

ecologic: Poate fi Sistemul Garanţie-Returnare un astfel de punct de pornire?

Ionuţ Georgescu: Da, SGR-ul a avut un impact formidabil în piață, în primul rând pozitiv şi puțin negativ din perspectiva ADI-urilor și a firmelor de salubritate. De ce? A luat 30% din volume, dar a luat şi 70% din venituri. Și normal că a început o criză în interiorul autorităților publice locale pe subiectul managementul deșeurilor. Ceea ce este bine pentru că am rezolvat niște lucruri care nu funcționau.

ecologic: Unde ajung până la urmă banii producătorilor?

Ionuţ Georgescu: Și eu mă întreb de multe ori unde ajung banii producătorilor. Pentru că, dacă ne uităm și în afară, tranzacțiile prin care se bonifică colectarea privată vizează deșeurile rezultate din ambalajele secundare și terțiare. Și de aceea sunt multe state care au decis ca ţintele să se facă separat.

La deșeurile rezultate din colectarea privată la ambalajele secundare și terțiare noi avem eficiență de reciclare de 90-95%. Reciclare, nu valorificare energetică. Şi aceasta pentru că sistemul s-a dezvoltat foarte mult, pentru că lumea s-a dus în zona de industrie, întrucât în cealaltă parte sistemul nu funcționează.

ecologic: Vă referiţi la ADI-uri?

Ionuţ Georgescu: Da, şi din punctul meu de vedere ADI-urile trebuie ajutate. Cred că ar trebui să impunem un obiectiv prin care OIREP-urile să preia 100% din ce generează ADI-urile, salubritatea şi ce rezultă din stațiile de sortare. Să fim obligați să preluăm 100% din deşeurile de ambalaje, dar să şi avem un proces de finanțare coerent pe contracte multianuale. Acum noi funcționăm în fiecare an cu securea deasupra capului. Mai poți să faci, nu mai poți să faci. Haideţi să facem o comisie de licenţiere care să funcționeze, o evaluare care să se facă la trei ani pe business planuri, pe niște indicatori şi pe raportări care şi ele să se facă la trei ani.

ecologic: Cum procedează alte ţări europene?

Ionuţ Georgescu: N-avem cum să ne comparăm cu cei din afară, pentru că nimeni nu are un haos la fel de mare ca la noi. Avem ţări ca Austria, în care piaţa este liberalizată, unde avem 10-12 OIREP-uri. În Germania, autoritatea publică locală face o licitație şi decide astfel cu ce OIREP lucrează timp un an. Este o licitație în care se iau angajamente clare. Dar la ei există un sistem funcțional, iar la noi sistemul este nefuncțional.

ecologic: Ce alte provocări au apărut în domeniul EPR?

Ionuţ Georgescu: Da, întrebarea este acum, ce facem cu fluxul de textile? Ce facem cu DEEE-urile și bateriile, un domeniu în care nici măcar nu știm ce se întâmplă cu investigațiile și cu penalitățile pe care AFM-ul le-a dat deja. Este o ceață totală, o lipsă de transparență a instituției publice. Am fost extrem de bucuros să constat că AFM-ul a început să publice niște cifre. Este un pas extraordinar. Nici nu ne dăm seama, pentru că acesta poate fi primul pas pentru rezolvarea reală a problemei transparentizării totale a instituțiilor publice.

Privatul nu se poate transparentiza 100% pentru că el are informaţii de business, îşi apără proprietatea intelectuală și așa mai departe.

ecologic: Cum credeţi că ar putea fi îmbunătăţit sistemul de trasabilitate a deşeurilor?

Ionuţ Georgescu: Vă dau un exemplu simplu. Ce-ar fi dacă ar apărea un text de lege care să spună că fiecare mașină care transportă orice tip de deșeu trebuie să aibă ataşat un aparat GPS înregistrat într-un anumit sistem și la care să aibă acces Ministerul Mediului, prin organele sale de control? Și fiecare mașină care transportă deșeuri să aibă un cod pe mașină, un sticker ca să poată fi identificat foarte ușor.

Asta am văzut-o în California. Acolo toate mașinile de deșeuri aveau câte un cod acordat de autoritatea de mediu, automat şi foarte ușor de făcut. Intrai pe site, îți înregistrai mașina cu număr de înmatriculare cu tot, spuneai ce tipuri de deșeuri transporţi cu mașina respectivă, nu puteai să transporti deşeuri radioactive sau periculoase, și primeai un cod. Codul era corelat cu sistemul GPS-ul și se știa tot ce se întâmplă cu transportul de deşeuri, atât de către Poliție, cât şi de toate instituţiile de mediu. Bine, asta era în California, la noi ar fi cam dificil să punem stickere pe căruțe…

ecologic: În California autorităţile au vrut probabil să rezolve o problemă de mediu, în timp ce la noi autorităţile vor să rezolve o nevoie de bani. Greşesc?

Ionuţ Georgescu: Nu, şi de aceea spun este neproductiv şi nedrept ca atunci când autorităţile ştiu că lucrurile nu funcţionează să arunce toată presiunea pe producători.

Să plătească, să plătească, să plătească. Se vorbește acum că producătorii vor trebui să plătească şi taxa pe plastic. Și dacă vine taxa pe plastic, pentru ce vine? Vine ca să punem presiune pe producători? Vine ca să impulsioneze colectarea? Bun, atunci înseamnă că trebuie făcuţi niște indicatori simpli care să fie urmăriți. Nu s-au îndeplinit de către un partener indicatorii? Atunci acel partener trebuie tras la răspundere, nu altul.

Dacă autoritatea publică nu îşi face treaba, de ce îi pui penalitatea producătorului? Cantitatea de plastice este la autoritatea locală, dar responsabilitatea producătorului nu este totală pentru tot sistemul, ci pentru a finanța și a susține operaționalizarea sistemului.

Comisia Europeană a spus foarte clar, principalul instrument din managementul deșeurilor municipale este Responsabilitatea Extinsă a Producătorului. Fără producători nu se poate face nici partea de predictibilitate a reducerii, nici predictibilitatea design-ului, nici alte îmbunătățiri. Iar noi discutăm după 20 de ani de ce avem penalitatea la AFM. O penalitate încasată de la producătorii care nu reușesc să-și atingă ținta, penalitate care însă ar trebui să se întoarcă în sistem pentru rezolvarea problemei.

ecologic: Din câte ştiu eu niciun ban din penalităţi nu s-a întors până acum în sistem. Greşesc?

Ionuţ Georgescu: Nu, banii ăia s-au dus la AFM ca într-o gaură neagră. Este foarte bine că AFM-ul i-a luat pentru ce nu s-a făcut. Dar în același timp nu poţi să nu te întrebi ce s-a întâmplat când acelaşi AFM a crescut penalitatea de la 0,5 lei la 2 lei pe kilogram? A crescut cererea şi pentru că cererea a devenit peste noapte mai mare decât cantitatea de deșeuri, toți colectorii din piață și reciclatorii au cerut bani. S-a ajuns în punctul în care reciclatorii nici măcar nu mai erau focusaţi pe reciclare, ci doar pe negocierea banilor din raportare.

Ecologic: Cum credeţi că este la ora actuală piaţa deşeurilor?

Ionuţ Georgescu: Ca orice piață care a crescut brusc, după un timp ea a început să se aşeze. Acum, după apariţia SGR, piața OIREP-urilor s-a așezat, piața colectorilor s-a așezat, cred că şi piața DEEE-urilor și a bateriilor va începe să se aşeze.

Acum eu mă aștept la o consolidare a pieței. Pentru că altfel nu vom putea să fim cu adevărat eficienți. Aici trebuie să avem în vedere sistemul financiar-bancar, sistemul fondurilor de investiții, cum se vor poziționa ele și dacă vor avea curajul să meargă către această zonă. FEPRA și-ar dori și ea să intre încetul cu încetul în liga marilor jucători ca cifre şi de aceea și am închis anul 2024 cu o creștere sustenabilă. Anul acesta credem că o să închidem cu 50% creștere față de anul trecut, iar la anul vom avea o creștere de încă 50% față de anul acesta.

ecologic: Ce credeţi că lipseşte din sistemul actual?

Ionuţ Georgescu: Cred că sistemul are nevoie în acest moment de un lider și m-aș bucura ca el să vină de la Ministerul Mediului. Cu toții suntem ca niște nave pe mare. Toți suntem lideri, dar unde-i farul? Unde-i farul care să ne spună încotro să mergem? Astfel încât cu toți să tragem pentru același obiectiv.

Cred că ar trebui să ne vină un semnal clar. Au mai venit semnale informale. Și piața s-a făcut mai corectă, se simte. AFM-ul a transmis şi el niște mesaje. Fiind un organism de control, nu a putut să facă statement-uri publice, dar a trimis mesaje. Noi am avut luptele noastre cu AFM-ul, până acum le-am câștigat, dar trebuie să recunosc că AFM-ul este o instituție care a ajutat mult sistemul în ultimii cinci ani.

ecologic: Au fost alegeri, avem o nouă conducere în minister şi orice s-ar spune, se simte o oarecare schimbare…

Ionuţ Georgescu: Da, mă bucur că avem acolo oameni tineri, oameni care au expertiză, oameni care vor să facă ceva şi mă aștept să-și asume cu adevărat lucrurile greu de făcut, nu alea ușoare. Da, este bine să demonstrăm repede într-un minister că facem lucruri, am trecut și eu pe acolo și știu care-i presiunea politică și mediatică, dar în același timp cred că trebuie abordate și subiectele grele. Și nu trebuie să pornească toate bătăliile deodată, dar poate porni măcar una, o bătălie. Nici măcar nu trebuie să ne-o spună nouă dacă nu vrea, dar măcar să-și asume o bătălie și să o ducă până la final în următoarele șase luni. Şi aici nu mă refer nici la Romsilva şi nici la Apele Române, ci la deşeuri.• ecologic