17.8 C
Bucharest
Saturday, September 25, 2021

Ministerul Mediului vrea să fie partenerul autorităţilor locale în rezolvarea problemei deşeurilor

Gestionarea deşeurilor municipale la nivel naţional este o problemă care a adus România în faţa Curţii Europene de Justiţie. Procedurile de infringement bat la uşă, iar pericolul returnării fondurilor europene pentru nepunerea în funcţiune a Sistemelor de Management Integrat devine pe zi ce trece mai real. Despre aceste subiecte, dar şi despre responsabilitatea autorităţilor publice locale şi penalităţile pe care urmează să le plătească primăriile pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin am vorbit cu secretarul de stat din Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Mircea Fechet.● ecologic

ecologic: Sunteţi un bun cunoscător al domeniului gestionării deşeurilor. Cum vedeţi acest sector din funcţia de secretar de stat în Ministerul Mediului?

Mircea Fechet, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Nu cred că este vreo diferenţă între modul în care apreciez acum domeniul deşeurilor din postura de demnitar faţă de cum o făceam înainte de a ocupa această funcţie. Pot să vă spun că din păcate situaţia nu e una fericită. Nu e nici un secret că lucrurile merg prost din foarte multe motive. Unele dintre ele ţin de nefuncţionalitatea Sistemelor de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) acolo unde ele există, pentru că din păcate sunt şi judeţe unde aceste sisteme sunt total nefuncţionale.

Una peste alta stăm foarte prost la toate obiectivele asumate, fie că vorbim de calitatea deşeurilor depozitate care includ multe deşeuri biodegradabile şi reciclabile, fie că vorbim de economia circulară pe care se pare că nimeni nu o înţelege şi multe alte disfuncţionalităţi din care unele foarte tehnice pe care încă încercăm să le înţelegem la adevărata lor dimensiune. Dacă vorbim de cauze, mi-e greu să dau vine pe cineva. Este prematur să mă pronunţ, dar ceea ce cred eu în acest moment este că e vorba de o culpă comună. Este greu de spus dacă Ministerul Mediului este mai vinovat decât Unitatea Administrativ-Teritorială (UAT), în speţă Primăria sau Consiliul Judeţean sau o Asociaţie de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), la fel cum mi-e greu să spun cât la sută din vină o poartă Organizaţiile de Implementare a Responsabilităţii Producătorilor (OIREP) şi cât la sută din vină o poartă primarul care nu îşi face datoria sau cetăţeanul care chiar şi în acele situaţii unde ar avea posibilitatea să contribuie la eficientizarea sistemului, din diferite motive nu o face.

Sursa foto: Agerpres

ecologic: Ministerul Mediului s-a bazat foarte mult pe consultanţii externi în domeniul reglementărilor legislative. Credeţi că a fost o idee bună?

Mircea Fechet: Eu încerc acum să fac puţine aprecieri de valoare pentru că nu sunt nici în măsura de a judeca aceste situaţii şi nici nu cred că am avut suficient timp la dispoziţie pentru a trage o concluzie, dar din nefericire constat că în România există foarte puţini consultanţi adevăraţi pentru această zonă de gestionare a deşeurilor. De 20 de ani discutăm despre aceleaşi persoane, mai multe sau mai puţine, cu care mai bine sau mai rău ne facem treaba întotdeauna.

Ministerul în loc să reglementeze, în loc să legifereze şi să transpună legislaţia europeană este sufocat cu o multitudine de alte chestiuni. Şi mă întreb de multe ori dacă nu cumva există o strategie bine pusă la punct în a sufoca administraţia publică cu extrem de multe probleme, pentru ca mai departe ea să nu îşi mai poată face datoria. Să vă spun că pe ordinul de autorizare a OIREP-urilor discutăm de două luni câte zece minute în fiecare zi? Probabil că în ritmul acesta ne va mai lua două luni pentru a ajunge la o formă finală. Aşa cum funcţionează în prezent ministerul – şi sper să avem ocazia să schimbăm acest lucru – pur şi simplu de la demnitar şi până la ultimul angajat pe scară ierarhică există mult loc de eficientizare a activităţii, pentru că suntem sufocaţi cu multe alte probleme.

ecologic: Ministerul Mediului nu este singura instituţie care administrează domeniul gestionării deşeurilor. Ministerul Dezvoltării Regionale care are în subordine Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare (ANRSC) are şi el o serie de atribuţii. Cum colaboraţi cu aceste instituţii?

Mircea Fechet: Este adevărat că Ministerul Mediului nu e singura instituţie care gestionează acest sistem. ANRSC, instituţie aflată în coordonarea Ministerului Dezvoltării, are un rol aproape la fel de important cel puţin pe partea de deşeuri, de salubrizare. Colaborarea este acum una bună. Ştiu că în trecut au existat anumite deficienţe atât de comunicare cât şi de colaborare între Ministerul Mediului şi ANRSC. Cred că nici astăzi nu sunt lămurite graniţele de competenţă ale fiecărei instituţii şi ca în orice altă situaţie neclară există tendinţa ca fiecare să-şi aroge mai multe competenţe decât este cazul. Dar ce pot să vă spun cu siguranţă este că astăzi Ministerul Mediului are o relaţie foarte bună cu Ministerul Dezvoltării, iar comunicarea guvernamentală funcţionează perfect şi mă aştept ca în viitorul apropiat să lămurim toate neclarităţile care vin din trecut.

ecologic: Comisia Europeană a făcut încă din anul 2013 o serie de recomandări României pentru descurajarea depozitării deşeurilor. Aceste recomandări au fost aplicate de ţara noastră?

Mircea Fechet: Cred că România are mare nevoie de instrumente care descurajează depozitarea deşeurilor. Orice instrument de acest fel nu poate avea drept consecinţă directă decât o mai bună selectare la sursă a deşeurilor, o deviere a cantităţilor ce urmează să fie depozitate, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun. Nu vă ascund că atunci când vorbim de o taxă de depozitare există o rezistenţă formidabilă din partea primăriilor. Pentru că această taxă se va reflecta în mod automat în taxa specială de salubritate ce urmează a fi instituită cetăţenilor şi aşa cum bine ştim, în România dacă creşti taxele devii foarte nepopular.

Ceea ce vreau să subliniez este că spre deosebire de acum 10 sau 20 de ani, fie că vorbim de calitatea aerului, fie că vorbim de deşeuri, eu cred că populaţia este din ce în ce mai conştientă de faptul că lucrurile nu pot continua la fel ca în ziua de azi, pentru că ne vom distruge cu totul planeta, mediul în care trăim şi cred că există o înţelegere din ce în ce mai mare din partea cetăţenilor că ar trebui să penalizăm acele persoane care nu contribuie aşa cum trebuie la aceste sisteme.

Dacă discutăm de taxa de poluare auto, o să constataţi că spre deosebire de acum 10 ani, în Bucureşti cel puţin, populaţia acceptă cu mai multă uşurinţă o astfel de taxă. Eu sunt convins că va fi la fel şi cu o taxă legată de serviciul de salubrizare şi de unde acum 5 ani măsurile de genul taxă de salubritate zero erau foarte populare, cred că mai nou măsura câştigătoare ar fi un serviciu de salubrizare eficient care să ţină oraşul curat şi care bineînţeles să fie finanţat ca atare. Şi acest sistem nu se poate finanţa decât din banii cetăţenilor, fie că aceştia plătesc o taxă, fie că sunt păcăliţi de primarii care le spun că nu plătesc taxă, dar de fapt suportă serviciul tocmai din taxele şi impozitele pe care tot cetăţenii le plătesc, pentru că alţi bani nu există la o primărie.

Din nefericire atunci când vorbim de salubritate în România există o rezistenţă legată de bani, dar eu cred că în timp se va rezolva. Trebuie spus că ea vine dintr-o neclaritate legislativă, pentru că dacă legea ar fi clară atunci fiecare primărie ar şti că serviciul de salubrizare nu se poate susţine decât din taxa specială de salubrizare. Dacă ai un serviciu eficient când faci colectare selectivă acea taxă va fi mai mică şi dacă ai un serviciu ineficient în care colectezi deşeurile la grămadă acea taxă va fi mai mare. Atunci, luând în calcul taxa pentru economia circulară şi celelalte taxe pe care urmează să le plătească primăria, şi taxa pentru fiecare cetăţean va fi una mai mare.

ecologic: Ştiţi cumva o localitate mare din România despre care se poate spune că face cu adevărat o colectare separată a deşeurilor?

Mircea Fechet: Nu ştiu dacă există un oraş în care să existe un asemenea sistem perfect funcţional şi nu aş vrea să supăr pe cineva dând unele nume, dar am exemple de succes. Ştiu că judeţul Covasna este un exemplu, ştiu Unităţi Administrativ-Teritoriale care merg bine şi discutam nu de mult de o comună care a reuşit să devieze de la depozitare mai mult de 70% din cantitatea de deşeuri generată, ştiu că încep să apară exemple de bună practică din ce în ce mai des.

Sursa foto: Agerpres

Există tehnologie, există posibilitatea urmăririi trasabilităţii deşeurilor, există posibilitatea finanţării unor sisteme inteligente care să cartografieze oraşul, să citească pubelele, să le cântărească la încărcarea în maşina de salubritate, să fie inspectate vizual atunci când se descarcă şi aşa mai departe. Cert este că încep să apară primari care demonstrează că deşi situaţia este complicată şi legislaţia este deficitară, ei reuşesc să-şi facă un serviciu funcţional şi reuşesc prin efort propriu să atingă nişte ţinte pe care România dacă le-ar atinge la nivel naţional ar fi un exemplu de bună practică în Uniunea Europeană.

Cu atât mai greu e de tras concluzia că nu e bună legea, că nu sunt bune firmele, că nu sunt bune OIREP-urile atunci când vezi că există comunităţi care funcţionează foarte bine. Cred că totul ţine foarte mult de voinţa primarilor şi de curajul lor de a discuta cu cetăţenii, de a-i convinge că de fapt ei sunt cheia rezolvării problemei deşeurilor.

Sursa foto: Agerpres

Uniunea Europeană a finanţat masiv, a investit miliarde de euro în toate sistemele de management integrat fie prin POS Mediu fie prin programele de preaderare pentru ca România să aibă la dispoziţie un sistem la cheie pentru rezolvarea problemei deşeurilor.

ecologic: Câte din aceste SMID-uri sunt funcţionale la ora actuală?

Mircea Fechet: Ştiţi cum e? Depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi Ministerul Fondurilor Europene, pentru dânşii un SMID funcţional înseamnă un anumit lucru. Dacă întrebi Ministerul Mediului, un SMID funcţional înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Iar dacă întrebăm Comisia Europeană, primim un alt răspuns. E foarte greu de spus câte SMID-uri sunt la ora actuală funcţionale, dar per ansamblu situaţia în sine nu este deloc funcţională.

Sunt judeţe unde contractele merg, unele mai bine, altele mai prost, în unele judeţe serviciul este atribuit, în altele nu, altele sunt blocate în contestaţii, dar noi sperăm că foarte curând nu vom mai auzi nici de gunoaie cărate prin ţară cu sutele de kilometri pentru că nu au acces la depozitare ca soluţie finală, nici că se reziliază contracte fiindcă urmează un nou val de probleme. Există contracte atribuite care sunt în pericol de a intra în colaps. Fie că operatorul nu reuşeşte să colecteze la standardele impuse prin documentaţia de atribuire, fie pentru că costurile de operare s-au majorat foarte mult, lucru perfect adevărat fiindcă documentaţiile care au stat la baza atribuirii acestor contracte au avut în vedere preţuri practicate cu 10 ani în urmă, când salariul minim pe economie era 900 de lei. Tot aşa au fost fundamentate şi tarifele pentru firmele care au participat la aceste licitaţii.

ecologic: Există la ora actuală pericolul returnării unor fonduri europene ca urmare a nepunerii în funcţiune a SMID-urilor?

Mircea Fechet: Acest risc nu doar că există, dar el a fost încă de la început foarte bine explicat şi a fost foarte clar asumat de către statul român. În ceea ce priveşte orice finanţare europeană, pe lângă faptul că trebuie să te asiguri că ceea ce ai propus spre finanţare s-a şi realizat, în speţă instalaţiile şi utilajele au fost achiziţionate la standardele stabilite, o componentă de indicatori de rezultat a acestor SMID-uri este reprezentată de cantităţi. Iar România şi-a asumat nişte cantităţi de deşeuri reciclabile ce urmează a fi colectate separat, sortate şi trimise spre valorificare sau reciclare, ne-am asumat în anumite situaţii cantităţi de biodeşeuri ce urmează a fi trimise la staţiile de compostare, ne-am asumat nişte ţinte privind devierea de la depozitare şi eu sunt convins că foarte curând vom fi întrebaţi de Comisie şi în legătură cu aceste ţinte care din nefericire nu arată deloc bine astăzi, iar tendinţa de rezolvare a acestor probleme este una foarte, foarte mică. Practic creşterea anuală a cantităţilor de deşeuri reciclabile colectate este de sub 1%! Putem spune că stăm pe loc, fiindcă 1% este o rată care se înscrie în marja de eroare. Nu există nici un progres, nici măcar unul nesemnificativ în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor.

Aceasta este realitatea pe care noi încercăm să o schimbăm cu armele pe care le avem la îndemână, pentru că trebuie să înţeleagă toată lumea că Ministerul Mediului nu poate să facă altceva decât să scrie legile şi apoi să verifice aplicarea acestora. Ori cu reaua-credinţă e foarte greu să te lupţi. Dacă un primar nu înţelege că trebuie să contribuie şi el la rezolvarea naţională a acestei probleme, viitorul va fi unul destul de complicat.

ecologic: Ministerul Mediului are şi instrumente de penalizare a instituţiilor publice locale. Ce nu funcţionează?

Mircea Fechet: În primul rând, taxa pentru economia circulară este un instrument de penalizare. Taxa de deviere de la depozitare încasată de AFM este un alt instrument. Garda de Mediu aplică sancţiuni tuturor primarilor care nu respectă prevederile Ordonanţei nr. 74/2018. Implementarea instrumentului economic „Plăteşti pentru cât arunci“ este subiectul unui control tematic al Gărzii Naţionale de Mediu care va merge în fiecare localitate din România pentru a vedea cum s-a implementat acel mecanism.

Teoretic, cu legislaţia la îndemână, cu Garda de Mediu şi cu Agenţiile de Mediu care reglementează autorizarea agenţilor economici din teritoriu am putea să considerăm că avem suficiente instrumente de acţiune. În practică însă constatăm că ţara se transformă într-o groapă de gunoi, că în acest moment este scăpată de sub control situaţia depozitelor de deşeuri şi din nefericire suntem în urmă cu foarte multe lucruri. Legislaţia este desconsiderată total în anumite situaţii, inclusiv de către primării. Primim sesizări de la cetăţeni prin care ni se aduc la cunoştinţă situaţii halucinante. Sunt locuri unde se aruncă gunoiul cu camionul într-un lac dintr-o arie protejată, fapt care în orice ţară din Uniunea Europeană s-ar solda instantaneu cu deschiderea unui dosar penal. Persoana sau firma nici nu ar mai avea timp să aducă a doua maşină. Or la noi trebuie făcută o sesizare, apoi un plan de control la Garda de Mediu, după care se pun în mişcare toate rotiţele birocratice ale ministerului, iar când se ajunge la faţa locului se dă o mică sancţiune sau poate doar un avertisment şi lucrurile merg mai departe. Din nefericire nimeni nu are niciun fel de frică în aceste situaţii. Nu sunt adeptul măsurilor extreme, dar cred că există mult loc de îmbunătăţire a conştientizării, fie că vorbim de primării, fie că vorbim de cetăţeni.●

Sursa foto: Agerpres

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Publicitate

Cele mai recente articole

Publicitate

Alte articole

Mai multe articole

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acord, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Setările de confidențialitate

Când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlează-ți aici serviciile personale de cookie-uri.

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanțele site-ului nostru.

  • _ga
  • _gat
  • _gid

Decline all Services
Accept all Services