În România cele mai multe deşeuri de ambalaje continuă să ajungă fie la depozitare, fie în mediul înconjurător, iar colectarea şi reciclarea reprezintă o mare problemă pentru autorităţi. În aceste condiţii, Ministerul Mediului intenţionează să introducă la nivel naţional sistemul de garanţie-depozit. Despre acest subiect, dar şi despre mecanismul clearing house, despre ordinul de ministru care reglementează activitatea OIREP-urilor şi despre depozitările necontrolate am vorbit cu Mircea Fechet, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.● ecologic
ecologic: Care sunt avantajele şi dezavantajele implementării sistemului de garanţie-depozit din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor europene şi a celor de mediu?

Mircea Fechet, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Aş spune că avantajele sunt atât de multe încât nici nu merită să mai discutăm despre dezavantaje. Cel mai mare avantaj este acela că vom reuşi să scoatem materialul reciclabil din sistem şi să îl ducem acolo unde îi este locul, şi anume la fabricile de reciclare. Fie că vorbim de PET, de sticlă sau de doze din aluminiu, toate acestea nu vor mai ajunge la gropile de gunoi ca moştenire pentru generaţiile următoare, ci din contră, vor merge la reciclare, unde vor fi transformate într-o resursă care în prezent se aruncă. Cred că acesta este cel mai important avantaj, acela de mediu.
Vorbim de asemenea despre responsabilitate socială, de obligaţia extinsă a producătorului, de chestiuni care până la urmă ţin de bunul simţ, iar toate aceste lucruri se fac în Europa civilizată şi ar trebui să se realizeze şi în România.
Este adevărat că este nevoie de un efort comun şi cel mai mare va fi din partea cetăţenilor, pentru că ei vor plăti în prima fază costul garanţiei şi o vor recupera în momentul în care vor înapoia recipientul la magazin. Tot cetăţenii vor fi cei care vor transporta recipientele până la magazine şi ar trebui să nu minimalizăm şi să nu uităm efortul oamenilor fără de care acest sistem de colectare şi reciclare nu ar funcţiona. Dar bineînţeles că apoi vorbim şi despre efortul producătorilor şi retailerilor care participă împreună la tot acest proces.
Trebuie să fim optimişti, să privim către viitor şi să ne asumăm obligaţia legală de a avea scris şi legiferat acest sistem până pe 31 decembrie 2020.
ecologic: De ce nu a fost legiferat până acum acest sistem?
Mircea Fechet: Aş vrea să fac mai puţine aprecieri de valoare în legătură cu ceea ce au făcut sau nu au făcut celelalte guverne, dar pot spune că sistemul de garanţie-depozit va fi realizat şi datorită faptului că în Ordonanţa de Urgenţă nr. 74 există un articol care prevede obligativitatea implementării lui până la sfârşitul anului în curs, deci s-a făcut totuşi ceva în această direcţie.
Dar partea grea de-acum urmează, respectiv elaborarea actului normativ, negocierile care trebuie purtate în principal cu producătorii şi retailerii, redactarea tuturor actelor normative subsecvente, deoarece vor exista probabil discuţii referitoare la codul fiscal şi vor urma consultări cu alte instituţii implicate. Aş vrea să se înţeleagă că ceea ce facem noi acum nu este scrierea unei simple Hotărâri de Guvern, ci punerea în funcţiune a unui întreg mecanism nou.
Eu sunt foarte optimist; avem în fiecare săptămână foarte multe întâlniri pe acest subiect şi încercăm de fiecare dată să identificăm cele mai bune soluţii. Sunt convins că există acum suficient sprijin din partea cetăţenilor astfel încât să facem sistemul de garanţie-depozit să funcţioneze.
ecologic: Am înţeles că pentru a fi implementat trebuie parcurse mai multe etape. Unde suntem în momentul de faţă?

Mircea Fechet: În prezent suntem în punctul în care redactăm actul normativ care urmează să reglementeze acest sistem, dar din păcate s-a făcut foarte puţin până în acest moment.
România nu inventează acum sistemul de garanţie-depozit; acesta a fost pus la punct în Europa în anul 1984. Noi încercăm să recuperăm tot timpul pierdut şi este adevărat că stăm foarte prost la capitolul reciclare şi colectare selectivă, în general la tot ceea ce înseamnă managementul deşeurilor. Aşa s-a ajuns ca acum, în al doisprezecelea ceas, să încercăm să remediem o problemă pe care până în prezent nu a avut cine o să o rezolve.
ecologic: Există şi opozanţi? Cine sunt cei reticenţi în privinţa sistemului garanţie-depozit?
Mircea Fechet: Eu nu cred că există o opoziţie în acest moment şi nu aş vrea să cataloghez pe cineva ca reticent, pentru că acum ar fi prematur. În momentul în care vom avea actul normativ şi vom simţi că există anumite piedici, atunci vom discuta şi despre acest aspect.
Aş vrea să menţionez însă că dincolo de temerile unora sau altora, am constatat o foarte mare deschidere atât din partea producătorilor, cât şi din partea retailerilor şi colaborăm foarte bine. Urmează să fie investiţi nişte bani, iar sistemul în sine va avea nişte costuri de operare care vor trebui finanţate. Un lucru este foarte clar: acest sistem va face ca indiferent dacă eşti la ţară sau la oraş, la munte sau la mare, în mijlocul Bucureştiului sau în cea mai mică localitate din România, să găseşti un loc unde să poţi returna ambalajele pe care le-ai cumpărat de la magazin. Va exista o infrastructură la nivel naţional prin care ambalajele vor fi colectate şi din cel mai îndepărtat punct al ţării. Va exista un reciclator final cu centre de sortare, de numărare şi tot sistemul va presupune angajaţi, facturi, transport, carburant, amortizări, iar toate aceste costuri vor fi adunate şi vor trebui acoperite de sistemul în sine.
ecologic: Returnarea ambalajelor va fi făcută doar prin aparatele tip RVM (reverse vending machine) sau şi prin centrele de colectare? Există vreo asemănare cu sistemul care funcţiona înainte de 1989?
Mircea Fechet: Comparaţia cu ceea ce se întâmpla înainte de 1989 este doar de dragul nostalgiei. Noi când vorbim despre sistemul de garanţie-depozit vorbim cu precădere de ambalaje de unică folosinţă, pentru că dozele de aluminiu, PET-urile şi chiar sticla sunt de unică folosinţă în cea mai mare parte, iar ceea ce se întâmpla înainte de 1989 era refolosirea acestor recipiente, un lucru diferit de ceea ce vrem să facem acum.
Mai departe vom vedea dacă vom avea doar aparate sau se va colecta şi manual pentru că în România ponderea supermarketurilor este mare şi procentual vânzările de aici sunt foarte mari din totalul vânzărilor. În prezent aproximativ jumătate din vânzări sunt din comerţul tradiţional cu magazine mai mici sau poate ceva mai mari, fie că sunt situate în mediul rural sau la parterul unui bloc. Nu cred că este fezabil să avem un RVM într-o localitate cu 200 de locuitori, fiindcă acolo poate funcţiona un punct de colectare unde tot procesul se face manual. Nu este greu să numeri PET-uri, doze sau sticle şi să le pui în saci.
ecologic: Vorbim despre un sistem nou, care probabil va necesita şi o nouă entitate care să gestioneze aceste fonduri. Va fi o societate pe acţiuni, un SRL, un ONG? Cum va colabora această entitate cu producătorii şi OIREP-urile?

Mircea Fechet: Cred că nu este atât de importantă forma juridică pe care o va îmbrăca această entitate. Este un aspect pe care încă îl analizăm şi fiecare posibilitate are avantajele şi dezavantajele ei. Un lucru este cert: va exista o astfel de entitate şi dacă va fi o asociaţie, o fundaţie, o societate comercială în sensul Legii nr. 31 sau o societate pe acţiuni este o chestiune pe care o vom lămuri ulterior, dar repet, este foarte puţin important în sensul în care ne dorim ca această entitate să funcţioneze. Singurul lucru pe care îl pot spune acum este că această entitate nu va produce venit pentru că atunci când vorbim despre reciclare şi responsabilitate socială sau faţă de mediul înconjurător sunt subiecte care ar trebui să aibă de-a face mai puţin cu profitul deoarece nu acesta este scopul înfiinţării unei astfel de entităţi.
ecologic: Aţi spus că va fi nevoie de câteva mii de aparate la nivel naţional. Cine va plăti pentru achiziţionarea şi instalarea lor?
Mircea Fechet: Cu siguranţă sistemul în sine le va plăti, deoarece acesta va avea anumite cheltuieli, dar şi nişte venituri. Acum este prematur să spunem cine va plăti în prima etapă şi nu sunt foarte multe posibilităţi. Noi discutăm cu producătorii şi importatorii de băuturi – de bere, de apă şi băuturi răcoritoare – iar pe de altă parte ne consultăm şi cu Asociaţia Marilor Retaileri pentru că, repet, nu sunt foarte multe posibilităţi. Suntem încă în discuţii privind acest subiect. Există exemple de bună practică în alte state ale Uniunii Europene şi nu aş vrea să inventăm ceva ce nu a fost încă testat. Şi tocmai pentru că alţii s-au apucat de implementarea sistemului garanţie-depozit cu 30 de ani în urmă, acum avem exemple pozitive şi negative din care putem trage învăţăminte.
ecologic: Există vreo ţară pe care să o putem lua ca exemplu?
Mircea Fechet: Atunci când dăm un exemplu de bună practică trebuie să ţinem cont de cantitatea de reciclate pe care o scoate un anumit sistem, pentru că aşa cum fotbalul se joacă în funcţie de goluri, aşa şi reciclarea se face în funcţie de cantităţi reciclate din totalul ambalajelor introduse în piaţă. Sunt ţări care reuşesc să scoată 90%, altele 97%, însă trebuie să înţelegem că România porneşte de la un grad de reciclare absolut ruşinos, de doar 15%.
Pe de altă parte, trebuie ţinem cont şi de specificul diferitelor ţări: trebuie să luăm de la fiecare ceea ce a funcţionat şi să fim precauţi cu ceea ce nu a mers. De asemenea, asocierea cu un anumit sistem dintr-o anumită ţară ar putea conduce la nişte concluzii premature în acest moment şi de aceea nu aş vrea să spun că un model anume este mai bun sau mai puţin bun.
ecologic: Se discută la ora actuală şi de apariţia mecanismului clearing house la ambalaje, un mecanism prevăzut în PNGD. În ce stadiu se află acest proiect şi cine se ocupă de el?

Mircea Fechet: Mecanismul este prevăzut în PNGD, dar e bine să menţionăm că nu e prevăzut ca o obligaţie. În acest moment există discuţii şi despre clearing house. Jaspers analizează dacă mecanismul s-ar putea aplica în România şi probabil că nu ar fi o idee rea, pentru că văzând cifrele din anul 2018 care tocmai mi-au parvenit, cunoscându-le pe cele din 2017 şi ştiind totodată problemele pe care le-am avut înainte de 2016 privind deşeurile de ambalaje, aş spune că şi pe această zonă de ambalaje – nu neapărat pe recipiente de băuturi PET, sticlă, aluminiu, de care discutam la sistemul garanţie-depozit – este loc de îmbunătăţiri semnificative. Aş vrea să subliniez că lucrurile nu evoluează chiar aşa cum ar trebui. Eu personal mă declar nemulţumit de ceea ce se întâmplă în zona deşeurilor de ambalaje.
ecologic: În viitorul apropiat se aşteptă modificări majore la sistemul de preluare a responsabilităţii în domeniul gestionării ambalajelor. Nu vă întreb când o să apară Ordinul 1362 pentru văd că se tot amână, dar care vor fi modificările în ceea ce priveşte funcţionarea OIREP-urilor?
Mircea Fechet: Eu nu le-aş considera modificări semnificative, ci mai curând în urma discuţiilor pe care le-am avut cu OIREP-urile ne aflăm într-un proces în care încercăm să le întindem o mână de ajutor deoarece ne aflăm într-un moment dificil pe care toată lumea îl înţelege.
Pandemia a afectat industria HoReCa, iar această situaţie a dat peste cap mecanismele colectării selective şi îndeplinirea obiectivelor legale. Practic noi nu facem altceva decât să corectăm şi să clarificăm unele aspecte care nu erau suficient de clare în ordinul precedent şi de aceea nu le-aş numi modificări semnificative. Eu sper să trimitem cât mai curând la Monitorul Oficial această modificare de ordin.
Am aşteptat destul de mult timp o aliniere a tuturor opiniilor reprezentanţilor tuturor OIREP-urilor din cadrul asociaţiei acestor organisme, Asociaţia OIREP Ambalaje, dar acum aş spune că vorbim aceeaşi limbă, atât noi cei de la Ministerul Mediului, cât şi marea majoritate a OIREP-urilor.
ecologic: Dumneavoastră v-aţi implicat foarte mult în combaterea depozitării ilegale a deşeurilor şi în ultimul timp aţi fost peste tot în ţară. Este o problemă mare la ora actuală?Mircea Fechet: În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru apreciere. Cred că este loc de mai bine la capitolul implicare; nu mă refer neapărat la implicarea mea, pentru că mă ocup şi de multe alte lucruri, dar deşi Garda de Mediu a accelerat acest proces şi a devenit foarte activă în ultima perioadă, este loc de mai bine. Am constatat cu neplăcere că numărul depozitelor de deşeuri necontrolate este în continuare ridicat. Mergând prin ţară văd că există în continuare depozite de deşeuri menajere necontrolate şi că unele SMID-uri funcţionează mai puţin. Cred că sunt multe lucruri de îmbunătăţit şi la acest capitol, dar sunt optimist că vom reuşi să rezolvăm cât mai repede măcar o parte dintre ele.●