Marius Costache: „Sticla de ambalaj poate fi reciclată la infinit“

Cel mai important reciclator de sticlă din România, GreenGlass Recycling, prelucrează anual aproximativ 80.000 tone de sticlă. Materialul folosit pe scară largă în domeniul ambalajelor poate fi reciclat relativ ușor dacă sunt întrunite anumite condiții. Pentru a afla care sunt acestea, am vorbit cu Marius Costache, directo­rul general al companiei.• ecologic

ecologic: Este sticla mai ușor de reciclat decât plasticul?

Marius Costache, directorul general al companiei GreenGlass Recycling SA: Da, sticla are față de plastic un mare avantaj: poate fi reciclată la infinit. Dar contează foarte mult aplicația pentru care este folosită. Sticla folosită la ambalaje poate fi reciclată de nenumărate ori, dar sticla folosită în producerea de oglinzi nu mai poate fi reciclată, cel puțin nu în procesul nostru tehnologic, deoarece are o altă compoziție chimică, iar stratul acela argintiu nu permite luminii să treacă, ceea ce face ca sortatoarele noastre să o scoată din circuitul tehnologic deoarece o văd ca pe o impuritate.
Reciclarea sticlei de ambalaj ridică mult mai puține probleme decât reciclarea plasticului, pentru că există foarte multe tipuri de plastic: PET, HDPE, PE etc. La sticla de ambalaj vorbim doar de sticlă. Din acest punct de vedere reciclarea sticlei se poate face mult mai ușor decât cea a plasticului. Putem spune că sticla poate fi reciclată la infinit, iar avantajele majore pe care le au producătorii de ambalaje din sticlă folosind cioburile obținute în urma sortării și reciclării noastre sunt multiple.
Cioburile care ies din procesul nostru de reciclare nu mai au titulatura de deșeu, pot fi introduse de către operator în ambalaje noi și avantajul este că această sticlă se topește mult mai ușor decât nisipul, materia primă din care este făcută de obicei sticla. Avantajul este dublu: în primul rând resursele, utilitățile și gazul sunt consumate în cantități mai mici, iar în al doilea rând se prelungește foarte mult durata de viață a cuptorului. Este cunoscut faptul că cea mai mare investiție a unui producător de sticlă este în cuptorul de topire. Folosind sticlă reciclată, durata de viață a acestui echipament poate crește cu aproximativ 30%.

ecologic: Există și tipuri de sticlă care nu pot fi reciclate?

Marius Costache: Sunt și tipuri de sticlă care pentru un consumator nu diferă prea mult de sticla de ambalaj, dar care nu se pot recicla împreună cu sticla de ambalaj. De exemplu, vasele de Jena, fabricate din pyroglass. Ele au o compoziție chimică specială, datorită căreia pot fi utilizate la temperaturi foarte ridicate. Dacă cioburile de pyroglass ajung printre cioburile din sticlă de ambalaj, apar mari probleme pentru producătorii de ambalaje, deoarece temperatura de topire a cioburilor din sticlă de ambalaj este mult mai mică decât a cioburilor de pyroglass.
Acesta este un lucru puțin cunoscut de consumatori, care ar trebui să evite depunerea cioburilor de la aceste vase în containerele de colectare a sticlei. De asemenea, sticla ușilor de la cuptoarele aragazelor sau vasele de la cuptoarele cu microunde creează aceleași probleme. Nu știu unde ar putea fi reciclată; poate ajunge la depozitare sau poate fi înglobată în diverse mate­riale de construcții.

ecologic: Cum decurge procesul de reciclare la GreenGlass Recycling?

Marius Costache: În primul rând sticla este spartă și mărunțită, după care intră într-o instalație de uscare pentru a se înlătura tot ce înseamnă materie organică, inclusiv etichetele. De aici, cioburile ajung în sortatoarele optice, unde sunt separate automat pe culori. La prima vedere pare un proces foarte simplu, dar trebuie să luăm în considerare faptul că într-o tonă de material astfel obținut nu trebuie să existe mai mult de 20 grame impurități, de CSP (ceramică, piatră, porțelan).

ecologic: Ce alte probleme întâmpinați în reciclarea sticlei?

Marius Costache: Sunt unele sticle și borcane care au dopuri prevăzute cu coliere metalice. Avem o problemă când colierul este din inox, care nu poate fi separat magnetic și nici electromagnetic ca aluminiul. Noi am găsit o soluție, dar cred că producătorii ar trebui să se uite în direcția de „design for recycling“, mai ales că nu sunt cantități foarte mari de astfel de ambalaje.
O altă problemă este cea a farfuriilor care par a fi din sticlă, dar sunt din ceramică sau porțelan. Consumatorii ar trebui să în­țe­leagă că acestea nu se depun în containerele de colectare a sticlei. La fel sticla din becuri, mai ales din cele care conțin substanțe periculoase cum ar fi mercurul. Acestea sunt DEEE-uri, nu deșeuri de sticlă.
Mai sunt unele ambalaje din sticlă care au culori aparte, impuse probabil de politica de marketing a producătorului, dar din fericire la acestea cantitățile sunt de­ocamdată destul de mici.
Având în vedere cerințele stricte de calitate ale produ­su­lui finit, este foarte important pentru procesul nostru teh­nologic ca deșeurile care ajung la noi să fie curate. De aceea condițiile de calitate ale companiei noastre sunt foarte severe. Nu acceptăm sticlă cu pământ, cu nisip sau alte impurități de acest fel. Capacele de aluminiu, cele din fier și etichetele sunt separate în procesul nos­tru tehnologic și ajung la valorificatorii specializați pe aceste tipuri de deșeuri.
Toată activitatea noastră are ca scop minimizarea canti­tă­ților de deșeuri care ajung la depozitare și reducerea cât mai mult a impactului lor asupra mediului.