22.8 C
București
sâmbătă, iunie 22, 2024
Mai mult

    Melodia pandemiei: „Plastic is FANTASTIC!“

    COVID-19 agravează criza de mediu în care ne aflam deja. Pandemia a venit în momentul când industria plasticului era pe cale să piardă lupta împotriva interzicerii articolelor de unică folosinţă şi-i aduce câştiguri nesperate. Plasticul ne este prezentat înduioşător: salvatorul oamenilor, mai ales al „celor din linia întâi“. Dar acolo unde industria vrea să vedem beneficii sunt interese financiare gigantice şi o dezolantă lipsă de alternative.● Irina Tomşa

    Cu puţin înainte ca pandemia să declanşeze criza sanitară, Organizaţia Naţiunilor Unite estima că 13 milioane tone de plastic ajung în mare anual, iar jumătate din plasticul produs la nivel global este destinat articolelor de unică folosinţă.

    Pe 13 mai a.c., euronews.com a publicat un articol în care menţiona estimările Universităţii Politehnice din Torino: pe perioada relaxării restricţiilor numai Italia va avea nevoie lunar de un miliard de măşti şi jumătate de miliard de perechi de mănuşi de unică folosinţă. Potrivit unui raport realizat de WWF, dacă doar 1% dintre măşti ar fi aruncate în natură ar însemna o poluare cu 10 milioane de măşti în fiecare lună.

    Echipamentele de protecţie personală – măşti, mănuşi, halate – sunt folosite o singură dată înainte de a fi aruncate, chiar dacă nu există date ştiinţifice care să demonstreze că articolele de unică folosinţă ar fi mai igienice decât cele refolosibile. Potrivit sursei citate, Kevin Stairs, director de politici privind poluarea şi substanţele chimice în cadrul Greenpeace, a explicat: „când refolosim un echipament de protecţie personală, îl dezinfectăm“, ceea ce nu se întâmplă cu articolele de unică folosinţă, care pot fi purtătoare ale virusului SARS-CoV-2 timp de câteva zile.

    8pl
    Sursa foto: pixabay.com

    Măşti şi mănuşi de nici o folosinţă

    Multe dintre măştile de protecţie de pe piaţă sunt produse în China. Au existat numeroase atenţionări ale organelor de control al calităţii – nu doar la noi, ci şi în alte ţări – privind ineficienţa măştilor chinezeşti, dar mie, consumator, informaţia nu mi-a folosit nicidecum. Am văzut la TV imagini cu pachete care arătau altfel decât cele cumpărate de mine şi n-am detectat vreun indiciu relevant. Habar n-am dacă măştile mele mă protejează vreun pic sau doar îmi ţin cald la nas.

    Am comandat de pe net şi am cumpărat succesiv de la diverse farmacii măşti de protecţie, iar toate s-au nimerit a fi din China. Informaţia „made in PRC“ e vizibilă pe etichetă, dar nu scrie nicăieri din ce material sunt făcute. Potrivit euronews.com, experţii spun că măştile cercetate de ei sunt fabricate din mai multe straturi de materiale, respectiv polimeri diferiţi. Ceea ce înseamnă că sunt greu de reciclat. Claudia Brunori, specialist în chimie la ENEA (agenţia guvernamentală italiană pentru noi tehnologii, energie şi dezvoltare economică sustenabilă), spune că statele ar trebui să dezvolte produse realizate din acelaşi polimer, care să fie colectate în containere sigilate şi apoi dezinfectate şi reciclate.

    Acest lucru nu se întâmplă decât în cazuri izolate, la scară mică, acolo unde ONG-urile şi institutele de cercetare au creat echipamente de protecţie reutilizabile, cu măşti care se păstrează şi se igienizează, iar numai filtrul este aruncat. Informaţia este preluată de pe euronews.com; nu ştiu să existe astfel de proceduri în România.

    La începutul stării de urgenţă, când măştile se găseau cu mare greutate şi la preţuri exagerat de mari, am văzut la televizor specialişti care dădeau sfaturi pentru reutilizarea în siguranţă a măştilor. Aşa am aflat că se pot spăla cu apă şi detergent sau săpun obişnuit; mi se pare cea mai simplă şi mai sigură metodă. Eu am măşti din acelea bleu, făcute din ceea ce se numeşte material neţesut. Le pun la maşina de spălat laolaltă cu hainele şi pot să vă spun că rezistă bine.

    Nicio autoritate naţională sau europeană nu ne-a spus însă că ar fi bine să le igienizăm şi să le refolosim. Dimpotrivă: ambele foruri au spus că măştile de protecţie trebuie aruncate odată cu gunoiul menajer, iar noi ştim că mai ales în această perioadă în România gunoiul menajer nu este sortat, ci pleacă direct la groapă.

    Din experienţa mea, mănuşile de unică folosinţă nu pot fi spălate; după ce se usucă se lipesc între ele şi se rup când încerci să le pui pe mână. De fapt unele sunt atât de proaste încât se strică la fel chiar lăsate în cutia lor, neatinse timp de câteva săptămâni. Aşa că de multe ori nu sunt de unică folosinţă, ci de nicio folosinţă.

    Cu privire la echipamentele personalului sanitar, care includ în plus şi halate, viziere, botoşi ş.a., acestea au alt regim, în conformitate cu cele mai recente îndrumări publicate de Comisia Europeană. Mai exact, deşeurile din spitale, clinici, laboratoare şi alte puncte sanitare care au legături cu pacienţi contaminaţi cu noul coronavirus trebuie manipulate şi tratate în conformitate cu legislaţia UE (în special Directiva 2008/98/ EC, articolele 17, 23, 24 şi 25 referitoare la deşeurile periculoase) şi cu prevederile naţionale aplicabile acestor categorii de deşeuri infecţioase, ţinând cont de cele mai recente recomandări ale Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) şi ale autorităţilor naţionale din domeniul sănătăţii. Concret, aceste deşeuri considerate periculoase sunt colectate cu atenţie şi incinerate.

    Industria petrolului virase deja către plastic. Acum a apăsat pe acceleraţie

    Scăderea preţului petrolului, înregistrată încă înainte de pandemie, s-a accentuat ameţitor acum din cauza diminuării drastice a consumului de carburant, atât în transporturi, cât şi în industrii. Încă din 22 decembrie 2019 un studiu finlandez despre piaţa mondială a petrolului preciza că 10% din producţia rafinăriilor este folosită în industria plasticului. Autorii specificau că „cererea de mase plastice a depăşit cererea pentru alte materii prime (ca oţelul, aluminiul şi cimentul), devenind aproape dublă de la începutul mileniului“.

    2pl.iStock 1217108651
    Sursa foto: iStockphoto.com

    Nivelurile poluanţilor atmosferici, în special de dioxid de azot, au scăzut considerabil în marile oraşe europene ca urmare a măsurilor de urgenţă impuse din cauza pandemiei, arată datele Agenţiei Europene de Mediu (AEM). Limitarea drastică a deplasărilor a redus traficul rutier astfel încât poluarea a scăzut la cote nemaiîntâlnite. După cum ştim, şi traficul aerian a fost diminuat radical.

    Diferite industrii şi-au redus şi ele activitatea. Producţia de oţel de exemplu a scăzut mult în toate ţările membre ale Worldsteel, cu excepţia Turciei, care a cunoscut o creştere micuţă, de 4,01% faţă de luna martie a anului trecut. Cu tranziţia spre mijloace de transport electrice şi surse de energie verzi aflată în plină viteză, industria petrolului s-a concentrat pe plastic.

    Pentru unii pandemie, pentru alţii feerie

    Dacă Parlamentul European a decis în iunie 2019 interzicerea multor articole de unică folosinţă din plastic şi măsura urma să intre în vigoare în 2020 în statele membre, pandemia de COVID-19 i-a deschis industriei peştera comorilor.

    În România, ca şi în multe alte ţări, nu poţi să cumperi în această perioadă nici măcar o pâine neînvelită în folie sau pungă de plastic. Restaurantele şi cafenelele sunt închise şi vând doar la stradă sau pentru acasă, în recipiente de unică folosinţă înfăşurate în mai multă folie decât de obicei, care ne sunt livrate la domiciliu în pungi de unică folosinţă, de curieri cu măşti şi mănuşi de unică folosinţă.

    Directiva UE a interzis începând din 2020 unele articole de unică folosinţă din plastic: tacâmurile, paharele şi ceştile, beţele pentru baloane, paiele pentru băuturi şi beţişoarele pentru urechi. Eurodeputaţii au introdus pe listă cu interdicţie din 2021 o serie de „produse din materiale plastice oxodegradabile, cum ar fi pungile sau ambalajele şi recipientele pentru fast-food din polistiren expandat“, conform caleaeuropeana.ro.

    Asociaţia de Comerţ a Producătorilor Europeni de Mase Plastice (EuPC) a adresat o scrisoare deschisă Comisiei Europene în care a arătat că aplicarea Directivei referitoare la plasticul de unică folosinţă şi a altor reglementări neesenţiale trebuie amânată până când situaţia din Europa va reveni la normal. „Industria are acum nevoie de stabilitate pentru a fi capabilă să continue toate eforturile pentru combaterea pandemiei, să evite falimentele şi pierderea locurilor de muncă“.

    Potrivit EuPC, produsele din plastic sunt de o importanţă crucială în timpul crizei: de la dispozitivele de uz medical şi echipamentele de protecţie la articolele pentru curăţenie şi ambalajele pentru săpun, dezinfectanţi şi alimente, iar datorită ambalajelor din plastic au putut funcţiona în continuare lanţurile de aprovizionare cu produse de bază care altfel s-ar fi prăbuşit în această perioadă.

    Oficialii de la Bruxelles nu s-au lăsat impresionaţi şi au declarat că termenele trebuie respectate, respingând solicitarea EuPC de a mai amâna interdicţiile cu un an. Vivian Loonela, purtător de cuvânt al Comisiei Europene pe teme de mediu, a declarat pentru euractiv.com că „bunele practici de igienă trebuie aplicate tuturor produselor, inclusiv substitutelor pentru articolele din plastic de unică folosinţă interzise“ şi a precizat că Directiva prevede excepţii pentru echipamentele medicale.

    „În condiţiile actuale, când multe activităţi economice esenţiale, inclusiv managementul deşeurilor, sunt supuse presiunilor, este încă şi mai important să ne continuăm eforturile de a reduce deşeurile“, a mai spus Vivian Loonela.

    Comisia Europeană a insistat că obiectivele prevăzute prin Pactul Verde European trebuie să fie urmărite în continuare, chiar dacă pe termen scurt trebuie să ne concentrăm pe combaterea pandemiei. Oficialii au spus că este cu atât mai important ca oamenii să-şi păstreze bunele obiceiuri de colectare selectivă.

    Cine are ochelari speciali pentru fracţia umedă şi a dat cu subsemnatul pentru cea uscată?

    Sunt o fire prietenoasă, cel puţin cu mediul. În perioada Stării de Urgenţă mi-am completat conştiincios Declaraţia pe proprie răspundere şi cu destinaţia „containere deşeuri reciclabile“, în caz că mă opreşte Poliţia pe traseul de vreo 700 de metri de acasă până acolo. Ştiam că ministrul Mediului a spus că trebuie să continuăm să colectăm selectiv, deşi şeful Internelor nu a prevăzut rubrica „reciclare“ în Declaraţie. O singură persoană din bloc mai face acelaşi lucru. Pubelele de gunoi ale imobilului sunt pline de PET-uri, cutii din polistiren expandat, doze de aluminiu şi multe alte deşeuri care ar merita reciclate.

    3pl

    Colocatarii mei sunt conştienţi că gunoaiele lor sunt valoroase: le ţin într-o incintă cu lacăt. Un lacăt cu cifru, care îmi dă bătăi de cap. De câteva luni, de când m-am mutat, lucrez la o tehnică prin care mâna cu care-mi pun şi-mi scot ochelarii să nu atingă lacătul, zăvorul, uşa unsuroasă şi capacul pubelei. Un mare progres a venit pe neaşteptate, când oculistul mi-a zis că-mi trebuie ochelari noi. I-am păstrat pe cei vechi şi le-am pus şiret de atârnat la gât, că nu-mi mai pasă dacă le râcâi filtrul de refracţie şi cel de computer. Au devenit ochelarii mei de dus la gunoi fracţia umedă. Alţi locuitori din cartier n-au aşa ceva, din moment ce există pungi cu resturi alimentare în containerele de reciclabile.

    Mi-am păstrat şi bunul obicei de a merge la supermarket cu săculeţii pentru legume-fructe şi sacoşele din pânză pe care le spăl la maşină. Cu excepţia unor doamne în vârstă care oricum vin cu cărucioarele lor din material textil şi a câtorva tineri cu rucsaci, aproape nimeni nu spune nu la eterna întrebare a casierilor „pungă doriţi?“. Înainte de pandemie oamenii mai scoteau din buzunare sacoşe de rafie.

    O minciună sfruntată des repetată ajunge să fie crezută

    În întreaga lume industria plasticului încearcă să profite de pandemie. Preşedintele Asociaţiei Industriei Plasticului din Statele Unite, Tony Radoszewski, i-a adresat o scrisoare Secretarului pentru Sănătate al SUA, Alex Azar, în care a protestat împotriva eliminării articolelor de unică folosinţă la nivel local, statal şi federal. Radoszewski a susţinut că „sacoşele reutilizabile pot purta viruşi şi bacterii pe care le răspândesc în magazinele alimentare, iar microorganismele pot trăi pe suprafeţe până la trei zile“. În realitate, virusul SARS-CoV-2 poate supravieţui până la 24 de ore pe hârtie, carton şi pânză, în timp ce pe plastic rezistă 72 de ore.

    Radoszewski a preamărit virtuţile plasticului, la fel ca şeful EuPC. Ca prin farmec, în mass-media au apărut o mulţime de articole despre beneficiile plasticului de unică folosinţă. Au apărut şi site-uri dedicate.

    Un raport publicat pe 26 martie a.c. de Greenpeace SUA semnala modurile prin care industria plasticului începuse să profite agresiv de teama oamenilor de COVID pentru a anula interdicţiile referitoare la pungi şi alte obiecte din plastic de unică folosinţ