După doar câteva luni de când a fost pus în funcțiune, Sistemul Garanție-Returare (SGR) a ajuns deja un subiect fierbinte. Pentru a afla dacă Ministerul Mediului dorește să facă unele schimbări legislative pentru a răspunde problemelor apărute și dacă va da curs cererii unor producători de suspendare a SGR, i-am adresat câteva întrebări ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, Mircea Fechet.• ecologic
ecologic: Intenționați să măriți cu şase luni perioada în care se vor putea vinde produse în ambalaje non-SGR. De ce?
Mircea Fechet, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor: În primul rând trebuie să vă spun că nu am luat o decizie în acest sens, ci am supus dezbaterii publice proiectul pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1074/2021 privind Sistemul Garanţie-Returnare. Și am făcut acest lucru pentru că mulți comercianți ne-au comunicat că riscă să rămână cu produse în ambalaje non-SGR pe rafturi după data de 30 iunie și cred că nu ar trebui să îi punem în situația în care să sune la distribuitor, să vină ca să le ia trei sticle de pe raft, să le dea factură cu minus și să complicăm astfel și mai mult o situație care oricum nu este simplă.
Doar dacă în urma consultării publice se va dovedi că o astfel de decizie nu îi prejudiciază pe ceilalți, pentru că acesta este un lucru la care țin foarte mult, să nu le aduc vreo vătămare celor care s-au conformat și care și-au dimensionat fluxurile de o manieră în care să nu aibă nevoie de vreo derogare sau de vreo bunăvoință din partea Ministerului, iar dacă feedback-ul este unul pozitiv, am putea să facem această excepție pentru a ne asigura că nu transportăm stocurile înapoi la fabrică. De altfel, procesul de a te plimba cu marfa la fabrică sau la punctul de distribuție este unul dăunător pentru mediu.
Pe de altă parte mai există un risc. Vă dau exemplu cazul apei îmbuteliate. Eu mă îndoiesc că sticlele cu apă, cele aflate în perioadă de valabilitate, dar nepurtătoare de garanție, vor mai ajunge la fabrică pentru a fi reetichetate. Probabil că în cazul acesta este mai ieftin să distrugi marfa pur și simplu decât să o transporţi înapoi, să o pui pe linie, să îndepărtezi eticheta veche și să o reetichetezi. Îmi spunea cineva că este mai scump să reetichezi o sticlă decât să produci una nouă. Dar repet, așteptăm să se termine consultarea publică și abia după aceea vom lua o decizie.
ecologic: Domnule ministru, credeți că ați putea fi nevoit să suspendați pentru o perioadă de timp Sistemul Garanție-Returnare?
Mircea Fechet: Nu! Am văzut câteva știri din acestea, că Guvernul amână, că Guvernul suspendă, nu amânăm nimic, nu suspendăm nimic, dimpotrivă eu cred că un cadru legal predictibil și foarte clar este un lucru care ajută în ansamblu Sistemul Garanție-Returnare. Nu pot însă să nu spun că unul dintre motivele pentru care am decis să încercăm introducerea acestei modificări legislative este legat și de numărul mare de procese pe care îl avem astăzi cu anumite industrii.
Producătorii de vinuri sunt cei mai supărați pe SGR din motive pe care eu nu mi le explic. Pentru că SGR-ul, chiar dacă impune niște eforturi la început, este un lucru bun pentru toată lumea. Ori eu cred că orice companie ar trebui să înțeleagă efortul ăsta comun și să-l accepte. Fie că produci bere, fie că produci băuturi răcoritoare sau vin, până la urmă SGR-ul este un sistem care a dat rezultate în toate țările unde a fost implementat.
Doar dacă ne uităm la cifrele de la sticlă, care în mod tradițional sunt mai mici decât cele de la PET, vedem niște rezultate foarte bune. Iar sticla este un ambalaj dificil de gestionat, vrei să o duci la un RVM, o scapi, se sparge și e un ambalaj pierdut, nu mai ai ce să returnezi pentru că nu ți-l mai ia niciun aparat. Dar chiar și așa, performanța la sticlă este incomparabilă cu performanța pe care o obținem astăzi prin sistemul tradițional de colectare, care este o glumă. Toată sticla ajunge pe gropile de gunoi sau este aruncată cine știe pe unde. Este și acesta un indicator.
Dar dacă voi vedea că nu găsim o cale de mijloc cu aceste entități care au ales calea instanțelor de judecată, probabil că voi fi nevoit să aștept, să văd ce spun instanțele. Iar dacă aceasta este calea aleasă de ei, mă voi asigura că ai mei colegi din Minister, de la Departamentul Juridic, vor apăra cu argumente fiecare rând din Hotărârea de Guvern care reglementează funcționarea SGR-ului, respectiv HG nr. 1074.
Este vorba doar de o parte a industriei vinului care ar fi vrut să nu existe Sistem de Garanție-Returnare, nu de toată industria. O surpriză plăcută a fost pentru mine să constat că pe 30 noiembrie anul trecut, când practic nu existau ambalaje SGR pe piață, nefiind încă o obligație legală, au existat producători, unii dintre ei chiar din industria vinului, care au spus: „foarte bine, este cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată și de la 30 noiembrie 2023 noi avem deja sortimente de vin pe raft cu ambalaj SGR“.
Cealaltă parte a vinarilor, nici astăzi nu pun pe piață în ambalaj SGR „bucurându-se“ de acea perioadă în care am propus să epuizeze stocurile. Aș mai adăuga aici că în alte țări astfel de perioade în care stocurile sunt epuzate, de regulă, sunt mult mai mici. Ele se raportează la săptămâni.
Însă, repet, în contextul unor particularități ale României, cu multe magazine mici, mai ales din mediul rural, am ales această variantă pentru că nu vreau să-i fac să sufere în niciun fel pe micii comercianți, pentru că îmi imaginez cât de greu este să chemi distribuitorul să-ți ia cinci sticle înapoi sau să trebuiască să le dai de pomană cuiva.
Iar asta e o particularitate a României. În Germania, spre exemplu, 80 spre 90% din SGR se gestionează prin rețelele marilor retaileri. Acolo, și la țară și la oraș ai un magazin, un Lidl, ai un Profi, mici rețele naționale, care au RVM-uri pentru preluarea automată a ambalajului și nu se confruntă cu particularitățile noastre. La noi este un comerț mai restrâns, vezi câte un magazin în mijlocul satului, unde proprietarul stă în două camere din care una este magazinul.
Dar asta este, la noi există încă un astfel de comerț și are o pondere destul de însemnată. Pentru acești oameni încercăm să găsim anumite măsuri care să le ușureze viața.
ecologic: Ce alte probleme ați constatat după patru luni de funcționare a Sistemului?
Mircea Fechet: Nu știu dacă acesta este momentul la care ar trebui să discutăm despre chestiunea asta, însă dacă vom ajunge la o modificare de HG, o să-l modificăm și în sensul în care atunci când colectarea automată este suspendată din orice motiv, că s-a stricat RVM-ul, că s-a umplut cuva și nu a venit nimeni să o schimbe, că a căzut curentul, habar n-am, orice situație, ar trebui să transforme magazinul respectiv, dintr-un punct de colectare automată, într-unul cu colectare manuală.
Cu alte cuvinte, omul care vine cu sacoșa plină cu PET-uri și constată că nu merge RVM-ul, să nu fie nevoit să se întoarcă acasă cu sacoșa plină, ci să poată să meargă la casa de marcat, așa cum se întâmplă la un mic magazin care nu are RVM, să îi pună casierului PET-urile pe masă și să ceară garanția cash, exact așa cum se întâmplă la punctele de colectare manuală. Și spun asta pentru că am înțeles că sunt și astfel de situații în care RVM-ul nu funcționează și nu cred că cetățenii ar trebui să fie puși în situația în care să se plimbe cu sacoșa plină cu PET-uri de trei ori până merge RVM-ul.
ecologic: Cât de rezonabil este termenul până la care RetuRO este obligat să debaraseze comercianții de ambalajele colectate?
Mircea Fechet: RetuRO are obligația să debaraseze într-un termen rezonabil comercianții care fac colectare, fie ea automantă, fie manuală. Și da, poate că este un moment bun să definim acest termen ,„rezonabil“, pentru a elimina astfel orice fel de ambiguități.
Știu un caz al unui mic magazin, din acela de cartier, unde proprietarul a zis că va colecta manual pentru că nu are RVM, dar a colectat una, două, trei, cinci zile, n-a venit nimeni să îi ia ambalajele, s-a dus cu ele la Metro și le-a băgat singur acolo în automat. Cam așa este și în alte țări. Dar, între noi doi, fie vorba, acest lucru se întâmplă nu doar pentru că nu vine RetuRO să le ia…
Știu că acest lucru s-a întâmplat în toate țările în care s-a instituit un astfel de sistem, până când să se definească foarte bine niște fluxuri, niște trasee și să se creeze o obișnuință a comercianților de a solicita debarasarea de către RetuRO. La un moment dat sunt sigur că ei vor alege să nu se mai plimbe cu ambalajele la vreun supermarket, ci să încaseze tariful de gestionare de la RetuRO. Pentru că dacă nu îl încasează ei, care fac 90% din muncă, atunci îl va încasa retailer-ul care are RVM-ul.•
