O ţară fără păsări, fluturi şi albine, doar cu insecticide

Omenirea pierde pe zi ce trece războiul pe care, cu mare inconştienţă, l-a pornit împotriva naturii. Că aleşii noştri nu au înţeles nimic din perioada prin care trecem cu toţii se vede din deciziile pe care le iau. Pactul Verde European, protejarea mediului şi a habitatelor naturale, programele de sprijinire a agriculturii ecologice, a micilor producători agricoli şi interzicerea folosirii unor insecticide periculoase sunt subiecte care nu îi interesează prea mult pe cei care conduc în prezent Ministerul Agriculturii din România, preocupaţi mai mult de cifrele de afaceri ale marilor fermieri decât  de viitorul nostru.● Matei Dumitru

Comisia Europeană a interzis de câţiva ani folosirea în agricultură a insecticidelor care produc dezechilibre grave în mediul înconjurător, cum sunt neonicotinoidele. Cu toate acestea, în România Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale aprobă an de an utilizarea neonicotinoidelor neluând în seamă nici interdicţia europeană, nici protestele crescătorilor de albine şi ale organizaţiilor neguvernamentale de protecţia mediului.

Neonicotinoidele sunt substanţe active utilizate în produsele fitosanitare pentru combaterea insectelor dăunătoare culturilor agricole. Sunt similare chimic cu nicotina, una din cele mai periculoase otrăvuri cunoscute. Chiar denumirea înseamnă „noi substanţe asemănătoare nicotinei“.

Spre deosebire de alte pesticide, neonicotinoidele, care sunt pesticide de contact, rămân pe suprafaţa părţilor tratate ale plantelor şi sunt preluate în frunze, flori, rădăcini şi tulpini, iar de aici de albine prin polen şi nectar. Speciile cele mai afectate sunt nevertebratele şi insectele, cărora pesticidul le atacă sistemul nervos, provocându-le paralizie şi moarte.

Aceste substanţe chimice induc efecte subletale multiple la albinele expuse, le afectează capacitatea de a zbura şi de a se hrăni, de a învăţa şi de a-şi aminti rutele de navigaţie către şi de la sursele de hrană. Studiile de laborator au demonstrat că neonicotinoidele cresc rata mortalităţii. Separat de efectele letale şi subletale provocate exclusiv de expunerea la neonicotinoide, aceste substanţe sunt de asemenea cercetate în combinaţie cu alţi factori – cum ar fi acarienii şi agenţii patogeni – ca potenţiale cauze ale tulburării şi colapsului coloniilor de albine. Bombus affinis, un bondar endemic în America de Nord, şi-a pierdut 90% din habitatele naturale ca urmare a utilizării pesticidelor pe bază de neonicotinoide.

Un studiu din 2012 a arătat prezenţa tiametoxamului şi a clotianidinei la albinele găsite moarte în stupii lor şi în jurul acestora, în apropierea câmpurilor agricole. Alte albine din stupi au prezentat tremurături, mişcări necoordonate şi convulsii – toate simptome de otrăvire. Insecticidele pe bază de neonicotinoide au fost de asemenea găsite în mod constant la niveluri scăzute în sol până la doi ani după ce seminţele tratate au fost plantate, inclusiv pe florile de păpădie din apropiere şi în polenul de porumb adunat de albine.

Seminţele tratate cu insecticide sunt acoperite cu o substanţă lipicioasă pentru a controla eliberarea substanţelor în mediu şi apoi acoperite cu praf de talc pentru a facilita plantarea automată. Acest praf care conţine insecticid este eliberat în mediu în cantităţi mari.

De la insecte la oameni

Neonicotinoidele se scurg de obicei în sol, acumulându-se în corpuri de apă unde depun ouă în mod normal insecte, care afectează la rândul lor prădătorii din lanţul trofic. Studiile au confirmat şi faptul că unele specii de păsări mor otrăvite după ce mănâncă seminţele acoperite cu neonicotinoide.

În ediţia din iulie 2014 a revistei Nature, un studiu bazat pe corelaţia observată între scăderea unor populaţii de păsări şi utilizarea pesticidelor neonicotinoide din Olanda a relevat o strânsă legătură între nivelul neonicotinoidelor detectat în probele de mediu şi scăderea populaţiilor de păsări care se hrănesc cu insecte.

O serie de alte efecte ale acestor insecticide au fost documentate la vertebrate, în afara celor raportate privind supravieţuirea, creşterea, dezvoltarea şi reproducerea. La micile mamifere – în principal şoareci – acestea includ efecte genotoxice şi citotoxice, tulburări neuro-comportamentale ale descendenţilor, leziuni ale tiroidei, atrofie retiniană, mişcare redusă şi anxietate crescută. Vrăbiile pot deveni necoordonate şi incapabile să zboare, iar studiile asupra prepeliţelor şi potârnichilor au raportat ruperea AND-ului şi scăderea drastică a imunităţii. În mod similar, la peşti s-au constatat modificări ale transcripţiei genelor, afectarea eritrocitelor, dezintegrarea ţesutului gonadal, tulburări locomotorii, degenerarea notocordului şi diferite malformaţii la embrioni şi larve. Toate studiile recente demonstrează efectele dezastruoase pe care aceste substanţe le au asupra vieţuitoarelor, de la albine la peşti, mici mamifere şi până la păsările de pradă.

Studiile asupra modului în care neonicotinoidele afectează sănătatea umană au fost până în prezent destul de puţine, iar rezultatele acestora au fost mai mult sugestive, metodologic slab legate de expunerea cronică. Este greu de înţeles de ce numărul acestor studii este extrem de redus în condiţiile în care substanţele sunt utilizate pe scară largă la nivel mondial.

Am găsit opt studii care investighează efectele expunerii la neonicotinoide asupra sănătăţii umane. Patru dintre acestea au examinat expunerea acută: trei studii de otrăvire cu neonicotinoide au raportat două decese la 1.280 cazuri şi un studiu de expunere profesională a 19 lucrători forestieri nu a raportat efecte adverse. Alte patru studii generale asupra populaţiei au arătat unele asocieri între expunerea cronică la neonicotinoide şi rezultate adverse de dezvoltare sau neurologice, inclusiv tetralogia Fallot (afectarea ventriculului drept al inimii), anencefalie (o malformaţie congenitală gravă care se manifestă prin naşterea unui bebeluş căruia îi lipsesc anumite părţi ale creierului şi craniului), tulburări din spectrul autismului şi alte simptome cum ar fi pierderea memoriei şi tremurul degetelor.

Metodologia acestor studii şi rezultatele lor au fost publicate de US National Library of Medicine National Institute of Health în februarie 2017 (www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5289916).

Afacerea cu insecticide şi regulamentele europene

Susţinătorii acestei afaceri de miliarde de dolari pe care o reprezintă neonicotinoidele nu recunosc o mare parte din aceste studii ştiinţifice. Din punctul de vedere al multora dintre ei, de vină pentru dispariţia albinelor, fluturilor şi altor insecte ar fi încălzirea globală, nu insecticidele.

Neonicotinoidele au fost înregistrate în peste 120 de ţări. Cu o cifră de afaceri globală de 1,5 miliarde euro în 2008, acestea au reprezentat 24% din piaţa mondială a insecticidelor. După introducerea primelor neonicotinoide în anii ‘90, piaţa a crescut de la 155 milioane euro în 1990 la 957 milioane euro în 2008. Neonicotinoidele au reprezentat 80% din totalul vânzărilor de substanţe pentru tratarea seminţelor în 2008.

Începând cu 2011 există pe piaţă şapte neonicotinoide de la diferite companii: Imidacloprid (produs de Bayer CropScience), Tiametoxam (Syngenta), Clothianidin (Sumitomo Chemical/ Bayer CropScience), Acetamipridă (Nippon Soda), Triacloprid (Bayer CropScience), Dinotefuran (Mitsui Chemicals) şi Nitenpiran (Sumitomo Chemical).

În România trei insecticide din clasa neonicotinoidelor sunt autorizate an de an de Ministerul Agriculturii la solicitarea marilor fermieri: imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam, toate strict restricţionate de Comisia Europeană încă din 2013, conform Regulamentului (UE) nr. 485/2013. Măsura luată în acel an de Comisie s-a bazat pe o evaluare a riscurilor realizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) din 2012. Aceasta interzice folosirea celor trei neonicotinoide în culturi atractive pentru albine (inclusiv porumb, rapiţă şi floarea-soarelui), cu excepţia utilizărilor în sere de tratare a unor culturi după înflorire şi a cerealelor de iarnă.

Marile firme producătoare ale substanţelor active clotianidin, tiametoxam şi imidacloprid au pierdut un proces pe care l-au intentat Comisiei Europene prin care cereau „Revizuirea aprobării – Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1107/ 2009 – Interzicerea utilizării şi a vânzării seminţelor tratate cu produse de protecţie a plantelor care conţin substanţele active în cauză“ (curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=202052&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=6044068).

România, ca şi celelalte state care au solicitat derogări de la această interdicţie, a fost obligată să furnizeze date suplimentare (aşa-numitele „informaţii de confirmare“) pentru fiecare dintre substanţele cerute, pentru a confirma siguranţa utilizării acestora. Ţara noastră, care este de 8 ani campioană absolută la cererile de derogare, nu a trimis date suficiente pentru a confirma necesitatea acordării acestor dispense, ceea ce a făcut ca instituţia europeană să solicite României încă din 2019 să nu mai acorde autorizaţii de urgenţă pentru folosirea neonicotinoidelor.

România marilor fermieri

Cu toate acestea, încă din decembrie 2020 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a autorizat temporar utilizarea mai multor produse pentru tratarea cu insecticide neonicotinoide a seminţelor de porumb şi floarea-soarelui. Pe 19 ianuarie 2021 MADR a emis un comunicat în care arată că în temeiul art. 53 al Regulamentului CE 1107/2009 a autorizat utilizarea în situaţii de urgenţă a unor produse pe bază de substanţe active din categoria neonicotinoidelor la tratarea seminţelor de porumb şi de sfeclă de zahăr pentru campania agricolă de primăvară 2021, eliminând de la autorizarea tratării cu insecticide neonicotinoide – pentru al doilea an consecutiv – seminţele de floarea-soarelui.

Perioadele pentru care se acordă autorizaţiile temporare sunt: 25 ianuarie – 24 mai în cazul tratării şi utilizării seminţelor de porumb şi 1 martie – 30 mai pentru seminţele de sfeclă de zahăr.

Decizia Ministerului Agriculturii a venit în urma solicitărilor primite de la Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare (Federaţia Naţională PRO AGRO, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Asociaţia Producătorilor de Porumb din România – APPR şi Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV) şi de la Federaţia Cultivatorilor de Sfeclă din România.

Ministerului Agriculturii şi-a justificat decizia spunând că utilizarea seminţelor de sfeclă de zahăr tratate cu neonicotinoide pentru combaterea unor dăunători „nu constituie niciun pericol pentru organismele nevizate, inclusiv pentru insectele polenizatoare“.

Comunicatul Ministerului Agriculturii vine în contradicţie cu un document al Comisiei Europene din 3 februarie 2020 prin care instituţia europeană a adoptat două decizii care interzic României şi Lituaniei să acorde autorizaţii de urgenţă nejustificate pentru trei neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam). „România şi Lituania au acordat în mod repetat autorizaţii de urgenţă care permit utilizarea acestor substanţe cu scopul de a controla anumiţi dăunători care afectează unele culturi, autorizaţii pe care Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) le consideră nejustificate“, se precizează în comunicatul transmis de reprezentanţii Comisiei Europene.

În aceeaşi zi, comisarul pentru sănătate şi siguranţă alimentară, Stella Kyriakides, a declarat: „Este prima dată când Comisia adoptă asemenea decizii. Acordarea autorizaţiilor de urgenţă pentru pesticide este posibilă numai dacă sunt îndeplinite condiţii stricte. Pactul Ecologic European subliniază că sustenabilitatea lanţului alimentar este o prioritate pentru UE şi nu putem accepta ca statele membre să utilizeze în continuare pesticide care dăunează mediului şi biodiversităţii, atât timp cât există alternative“.

România, pe contrasens

Industria de Protecţia Plantelor din România a contestat dintotdeauna decizia din 2013 a Comisiei Europene de restricţionare a neonicotinoidelor spunând că „nu există dovezi clare care să demonstreze că restricţia celor trei substanţe active din clasa neonicotinoidelor a avut un impact pozitiv asupra sănătăţii coloniilor de albine din Europa“ şi că „restricţiile actuale aplicate la neonicotinoide au avut implicaţii negative asupra mediului şi biodiversităţii, în special prin creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea extinsă a terenurilor şi utilizarea suplimentară de resurse de apă, estimată la 1,4 milioane mc la nivel global“.

În opinia susţinătorilor folosirii în continuare a neonicotinoidelor pericolul iminent pe care îl reprezintă aceste restricţii ar fi transformarea Uniunii Europene într-un importator net de porumb, grâu şi alte culturi de bază.

Sunt greu de contestat efectele pe care interzicerea totală a neonicotinoidelor le poate avea asupra producţiei agricole din România, cu toate că nimeni nu ne spune acum cât grâu, floarea-soarelui, sfeclă, porumb şi rapiţă este de producţie românească.

Potrivit datelor furnizate în 2019 de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) la solicitarea AGERPRES, în România sunt înregistrate 793 de persoane fizice şi juridice străine care exploatează terenuri agricole. Cele mai multe sunt din Italia (194), Germania (80), Franţa (33), Austria (31), Ţările de Jos (28), Spania (23), Belgia (17), Danemarca (16) şi Grecia (10).

Din totalul suprafeţei arabile a României, de 9.500.000 hectare, suprafaţa de 422.000 hectare deţinute de aceştia pare insignifiantă, dacă nu luăm în calcul asocierile şi firmele româneşti care lucrează doar pentru anumiţi parteneri externi. Marile afaceri agricole din România sunt cele care depind de folosirea neonicotinoidelor.

În rest, agricultura noastră depinde de fondurile nerambursabile din politica agricolă comună, al cărei buget total este de aproximativ 55,2 miliarde euro. Bani din care România va primi partea ce i se cuvine doar dacă respectă regulamentele Comisiei Europene, printre care şi renunţarea la derogări, la autorizarea folosirii în continuare a neonicotinoidelor.

Pactul Verde European urmăreşte un viitor mai bun pentru generaţiile următoare ale Europei. Şi în loc ca Ministerul Agriculturii să se integreze în acest val european al schimbării, se încăpăţânează să susţină folosirea în continuare a unor pesticide interzise.

Un strigăt de disperare

La întrebarea noastră despre folosirea insecticidelor periculoase în agricultură, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tánczos Barna, ne-a răspuns: „Este o situaţie extrem de delicată în care este foarte greu de găsit punctul de echilibru. Am văzut tendinţele europene şi ceea se întâmplă pe plan mondial. De asemenea am văzut cât de fragil este echilibrul ecosistemului. Cu siguranţă că este nevoie de măsuri pentru a fi reduse pesticidele şi este nevoie de cercetare şi inovare în domeniul combaterii bolilor şi dăunătorilor pentru că foarte multe soluţii care erau agreate şi acceptate acum 10-20 de ani au dus la distrugeri uneori insurmontabile în natură. Cred că trebuie să găsim un echilibru între nevoia de a produce hrană, nevoia de a avea eficienţă în agricultură şi nevoia de a avea grijă de mediu“.

Un echilibru pe care se pare că Ministerul Agriculturii nu l-a găsit, fapt semnalat de apicultorii din România, care au trimis pe 18 ianuarie 2021 ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Nechita-Adrian Oros, scrisoarea deschisă pe care o publicăm în continuare.

„Am aflat cu mare mâhnire că MADR a autorizat şi în acest an, cu caracter de urgenţă şi ca pretinsă situaţie excepţională, în al optulea an consecutiv, utilizarea temporară a tuturor celor trei insecticide din clasa neonicotinoidelor (imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam) pentru impregnarea seminţelor de floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr. Am luat la cunoştinţă de această situaţie nu direct de la instituţia pe care o conduceţi, ci din presă, deoarece în acest an nu aţi mai considerat necesar să informaţi în avans şi apicultorii, dar aţi dat curs în mod necondiţionat cererilor a patru organizaţii ale marilor fermieri care v-au solicitat şi în acest an autorizarea acestor molecule prin derogare de la interdicţia europeană.

Vă atragem respectuos atenţia, Domnule Ministru, că regulamentul european 1053/2013 are prevederi stricte în privinţa repetării derogărilor de acest fel, care sunt concepute de legiuitor ca soluţii de ultimă instanţă, în situaţii cu adevărat de urgenţă şi cu caracter excepţional. În opinia noastră MADR nu a îndeplinit condiţiile de emitere repetată a acestor derogări care s-au făcut prin abuzarea legislaţiei europene, motiv pentru care solicităm corectarea acestor erori grave prin revocarea autorizaţiilor nr. 13335, 13336 şi 13337/18.12.2020. De aceste autorizări beneficiază pe termen scurt un număr redus de entităţi implicate în practicarea unei agriculturi intensive, dar sunt în dauna mult mai multor alţi actori din domeniul agricol al României, cu consecinţe dezastruoase asupra mediului şi cu riscuri majore pentru sănătatea populaţiei, toate documentate ştiinţific la nivel internaţional.

Apreciem, Domnule Ministru, că autorizările temporare emise şi pentru anul 2021 plasează România pe o poziţie ruşinoasă, retrogradă printre toate Statele Membre ale UE în privinţa conformării la direcţiile şi cerinţele clar formulate în sensul celor de mai sus în «Pactul Verde European» şi în special în strategiile «De la Fermă la Furculiţă» şi Strategia pentru Biodiversitate 2030. Situaţie care ne îngrijorează şi sub aspectul elaborării Planului Naţional Strategic 2021(2023)-2027 unde constatăm un nivel foarte scăzut, poate chiar inexistent, de ambiţie în privinţa reducerii utilizării pesticidelor şi identificării soluţiilor alternative, documentele de programare de până acum făcând complet abstracţie de o verigă esenţială din producţia agricolă – polenizatorii domestici şi sălbatici.

Mai considerăm, Domnule Ministru, că emiterea «pe bandă rulantă» de derogări anuale de către România reprezintă un precedent periculos pentru întreaga Uniune Europeană, un exemplu negativ şi o încurajare pentru forţele interesate în tergiversarea măsurilor de tranziţie către o agricultură curată, ceea ce poate afecta imaginea ţării noastre, care pe drept cuvânt poate fi catalogată drept ţara unde se vrea şi se poate ceea ce în societăţile avansate nu se mai poate de ani buni.

În acest context ne îngrijorează de asemenea informaţiile vehiculate în presă despre existenţa unor presiuni pentru ca România să se opună unor noi limitări ale folosirii altor pesticide la nivelul UE.

Suntem convinşi, Domnule Ministru, că dacă Uniunea Europeană va lua asemenea decizii, acestea vor fi corect şi solid fundamentate din punct de vedere ştiinţific şi vă solicităm ca înainte de a decide adoptarea unei asemenea poziţii a României în raport cu UE să procedaţi la consultarea întregului spectru al celor care lucrează în agricultură, al organizaţiilor preocupate de sănătatea mediului şi al reprezentanţilor consumatorilor/societăţii civile, toţi aceştia fiind afectaţi de utilizarea pesticidelor, deci de deciziile MADR în această direcţie.“ Scrisoarea a fost semnată de Mircea Ciocan, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Apicole din România.

Lupta dintre susţinătorii folosirii neonicotinoidelor şi cei care se opun este una total inegală, fiindcă în acest război se luptă uriaşele maşinării propagandistice ale coloşilor mondiali din industria chimică şi câţiva apicultori care trăiesc la limita supravieţuirii. Până şi obiectul de activitate al acestor combatanţi este diametral opus. Primii sunt interesaţi de omorârea insectelor, iar ceilalţi de supravieţuirea acestora. Că albinele sunt unele dintre victime este doar un amănunt. Toate celelalte insecte – polenizatoare sau nu, dăunătoare sau mai puţin dăunătoare – sunt victimele tăcute ale unui război în care marii învinşi vor fi nu insectele, ci noi, oamenii. Albert Einstein a spus: „când albinele vor dispărea de pe suprafaţa Pământului, omul va mai avea doar patru ani de trăit“. Dar ce înseamnă patru ani pentru cei care conduc acum Ministerul Agriculturii? Doar încă câteva derogări…●