Un sector energetic durabil în Europa este pasul care ar putea îmbunătăţi radical calitatea vieţii prin închiderea termocentralelor pe cărbune. Este un plan ce se regăseşte în Pactul Ecologic European al Comisiei Europene şi care va asigura tranziţia statelor membre către o energie verde.● Diana Uţă
Pactul Ecologic European constă într-un pachet de legi propuse de Comisia Europeană care va aduce schimbări importante menite să revoluţioneze mai multe sectoare ale economiei. Principalul obiectiv pe termen lung este obţinerea neutralităţii climatice până în 2050. Tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon vizează crearea unui sector energetic durabil, care stimulează dezvoltarea şi inovarea, sporeşte calitatea vieţii, lărgeşte gama de produse şi servicii şi scade valoarea facturilor pe care le vom plăti.
Decarbonizarea Europei
Industriile europene plătesc un preţ pe poluare care este stabilit în baza sistemului EUTS de comercializare a certificatelor de carbon, de aproximativ 25 euro pe tona emisă. Companiile din afara UE nu trebuie să plătească această taxă, ceea ce face ca produsele de import să fie mai ieftine. Taxarea carbonului la frontiera Uniunii ar face ca importurile să fie la acelaşi preţ ca şi produsele interne ale blocului european. De asemenea, ar trebui să acţioneze ca un stimulent pentru alte economii care doresc să exporte către UE pentru a-şi decarboniza procesele de producţie.
Uniunea Europeană sprijină statele membre să îşi dezvolte infrastructura energetică astfel încât să utilizeze mai mult surse regenerabile şi să aleagă hidrogenul în locul arderii cărbunelui. În paralel va fi creată o piaţă competitivă a gazelor decarbonizate, odată ce concentraţiile de gaz metan din atmosferă cresc. Din bugetul UE pentru perioada 2021-2027 aproximativ 250 miliarde euro vor fi alocate pentru măsuri care să atingă obiectivele de mediu, iar în acelaşi timp va fi creat un „Mecanism al Tranziţiei Juste“ în valoare de 100 miliarde euro. Din aceşti bani 7,5 miliarde euro sunt fonduri nerambursabile alocate pentru a ajuta cele mai afectate regiuni, în special zonele miniere din marile bazine carbonifere. Termocentralele pe cărbune din Polonia, România şi Germania sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din efectele negative asupra sănătăţii populaţiei, aşadar aceste ţări se numără printre statele care vor primi sprijin. Polonia va primi 2 miliarde euro, Germania 800 de milioane, iar România 750 milioane euro.
Pulberile de cărbune ajung în corpul nostru
Emisiile de la termocentralele pe cărbune din Europa cauzează anual peste 18.000 de decese premature şi aproximativ 8.600 de noi cazuri de bronşită cronică, ducând la pierderea a peste 4 milioane de zile de lucru. Impactul asupra sănătăţii în Europa este estimat la aproximativ 43 miliarde euro pe an.
Termocentralele pe cărbune emit cantităţi semnificative de pulberi în suspensie, dioxid de sulf şi oxizi de azot, iar aceştia din urmă contribuie indirect la formarea ozonului. Cele mai îngrijorătoare pentru sănătate sunt pulberile în suspensie (PM2,5) şi ozonul. O expunere îndelungată la aceşti poluanţi poate cauza boli respiratorii cronice (bronşită cronică, emfizem, cancer pulmonar) şi maladii cardiovasculare (infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică, aritmii cardiace). Studiile arată că mortalitatea din cauză cardiovasculară creşte cu 12 până la 14% la fiecare 10 micrograme în plus la concentraţiile de pulberi fine. Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia că poluarea aerului poate afecta greutatea nou-născutului şi poate provoca naşteri premature.
Mercurul şi poluanţii organici persistenţi (POP) din atmosferă sunt emişi tot de termocentralele pe cărbune. Pot fi inhalaţi sau absorbiţi prin alimente şi apă. Termocentralele pe cărbune sunt cea mai importantă sursă de mercur din Europa, deşi emisiile tot mai mari pot afecta dezvoltarea cognitivă a copiilor şi pot cauza daune ireversibile organelor vitale ale fătului.
Germania a vrut să fie un exemplu, dar a eşuat
Cărbunele alimentează aproximativ o treime din energia electrică a Germaniei şi mai mult de jumătate din această cantitate se bazează pe arderea lignitului, un combustibil fosil mai ieftin, care produce mult mai multe emisii de carbon.
Guvernul german a convenit asupra unui plan de eliminare treptată a centralelor pe cărbune până în 2038 şi îşi propune să utilizeze cel puţin 65% din energia electrică din surse regenerabile până în 2030. O mare parte din compensaţiile de 40 miliarde euro se va aloca proiectelor noi de infrastructură pentru zonele dependente de cărbune şi recalificarea angajaţilor. Un prim pas a fost făcut în 2018 când a fost închisă ultima mină de huilă din ţară, în regiunea Ruhr. Momentul a fost marcat printr-o ceremonie impresionantă care a pus punct unei industrii vechi de 200 de ani şi care a dat startul unei noi revoluţii industriale. Conform cifrelor guvernamentale, industria minieră de cărbune din Germania a primit peste 40 miliarde euro din 1998 şi urmează să obţină alte 2,7 miliarde euro până în 2022. O parte din bani sunt necesari pentru a face faţă eforturilor de întreţinere a minelor, de ecologizare a siturilor şi de protecţie a regiunii Ruhr, în condiţiile în care galeriile subterane cedează de la o zi la alta.
Spre deosebire de huilă, operaţiunile de extragere a lignitului creează profit, iar cea mai mare parte a cărbunelui este folosită la centralele electrice din apropierea minelor. Au mai rămas trei regiuni de exploatare în Germania: districtul Rhenish din Renania de Nord-Westfalia, Lusatian din Brandenburg şi Saxonia şi districtul Germaniei Centrale din Saxonia şi Saxonia-Anhalt. Rezervele totale de lignit ale ţării se ridică la 31 miliarde tone.
Închiderea ultimei mine de huilă a fost un exemplu pe care guvernul de la Berlin a vrut să îl dea partenerilor europeni, dar acum este umbrită de o nouă decizie care revoltă activiştii de mediu. Germania va deschide cea mai mare centrală pe cărbune în 2020. Uniper, un distribuitor de energie internaţional, va începe operaţiunile comerciale la termocentrala Datteln 4, o investiţie care se ridică la 1,5 miliarde euro. Centrala va arde cărbune care nu va fi extras în Germania, ci importat din regiuni precum Siberia, Africa de Sud sau nordul Columbiei. Potrivit organizaţiei Prietenii Pământului din Germania, Datteln 4 va emite 8,4 milioane tone dioxid de carbon anual şi va ajunge astfel printre cele mai poluante centrale pe cărbune din ţară.
Cazul Poloniei este mai dificil
Polonia este dependentă de cărbune, din care se produce 80% din energia livrată în reţelele publice. Aproximativ 5% din energie are ca sursă gazul natural şi 14% energia regenerabilă. Folosirea cărbunelui autohton în detrimentul gazului reprezintă de fapt o declaraţie politică în faţa Rusiei.
În septembrie 2019 guvernul conservator al Partidului Lege şi Justiţie a redeschis prima mină de cărbune după 25 de ani, un gest cu semnificaţii politice, mai ales că avea loc cu trei săptămâni înainte de alegerile parlamentare. Mişcarea i-a alertat pe partenerii europeni, iar Anton Lazarus, directorul de comunicare al Biroului European de Mediu, a declarat că Polonia riscă să piardă un mare număr de locuri de muncă dacă amână tranziţia către energia verde.
Cărbunele este un subiect de polemică pe scena politică poloneză între conservatorii aflaţi la putere şi ecologiştii şi liberalii din opoziţie. Guvernul conservator de la Varşovia susţinut de Partidul Lege şi Justiţie (PiS) şi-a declarat sprijinul pentru cărbune, dar îşi doreşte să reducă ponderea în coşul energetic de la 80% în prezent la 50% până în 2050. Coaliţia civică de opoziţie ar vrea să elimine complet cărbunele până în 2040.
În acelaşi timp, PiS pregăteşte o legislaţie care să permită guvernului să deschidă noi mine de cărbune fără aprobarea autorităţilor locale. Krzysztof Tchórzewski, ministrul Energiei, a adus lămuriri: „Această legislaţie specială pregătită de parlamentari este legată de faptul că autorităţile locale nu sunt interesate de construirea altor mine în zonele lor, iar noi vom avea nevoie de depozite de cărbune pentru a asigura aprovizionarea industriei energetice“.
PG Silezia, cea mai mare companie privată de minerit din Polonia, susţine că economia va rămâne dependentă de cărbune şi în următorii 15 ani din cauza dezvoltării lente a surselor alternative de energie şi a puterii sindicatelor minerilor.
Pactul ar putea închide minele din Valea Jiului şi Oltenia
În România, conform datelor din 2018 publicate de Ministerul Energiei, 28% din electricitatea livrată provenea din hidrocentrale, 10% din fermele eoliene şi 3% era energie solară. În total, o pondere de 31% este considerată energie regenerabilă, iar cărbunele reprezintă 24% din coşul energetic naţional.
Uniunea Europeană a alocat României 750 milioane euro pentru a facilita tranziţia către energia verde. În acest context, ţara noastră ar fi nevoită să închidă mai multe mine ca acelea din Valea Jiului şi Oltenia. Siegfried Mureşan, negociatorul-şef al Parlamentului European pentru Pactul Verde, a solicitat ca această sumă să vină din fonduri suplimentare şi să nu fie finanţată prin tăieri de la agricultură sau coeziune: „Obiectivul meu este să nu alocăm aceşti bani pe focuri de paie cum sunt măsurile de reconversie profesională. Degeaba faci reconversia unui miner în brutar sau frizer dacă nu există locuri de muncă. Trebuie să investim în principal în industrie, acolo unde sunt calificaţi deja minerii respectivi. Măsurile sociale sunt un foc de paie“.
Europarlamentarul afirmă că România îşi doreşte să înlocuiască termocentralele pe cărbune cu cele pe gaz, dar procesul va fi de lungă durată: „Cel mai mult poluează cărbunele. Dacă renunţăm la termocentralele pe cărbune, este esenţial să utilizăm gazul pentru tranziţie. Vom solicita să putem retehnologiza termocentralele pe cărbune în termocentrale pe gaz. De exemplu, termocentrala de la Paroşeni (Valea Jiului). Se poate face uşor tranziţia la gaz şi angajaţii care lucrează acum în termocentrala de la Paroşeni îşi vor păstra locurile de muncă“.
Cele mai noi directive de mediu ale Comisiei Europene impun condiţii drastice pentru termocentrale, care vor trebui îndeplinite până în 2021. Sorin Boza, directorul Complexului Energetic Oltenia, a explicat: „Acest pachet de directive europene prevede reducerea emisiilor la 550 grame dioxid de carbon pe kilowatt oră produs. Complexul Energetic Oltenia şi producătorii pe lignit au undeva la 940 de grame. Însă trebuie să ştim toţi că dacă mâine am construi o centrală nouă pe lignit, n-ar putea să producă sub 700 de grame. Tehnic este imposibil“. Aplicarea acestor noi norme ar însemna închiderea tuturor termocentralelor în doar un an pentru că fie ar trebui ca mare parte din grupuri să stea oprite, fie ar trebui disponibilizate sute de milioane euro în câteva luni pentru realizarea investiţiilor. Complexul Energetic Oltenia nu dispune de aceşti bani, dar şi dacă ar dispune, termenul este prea scurt pentru a putea efectua lucrările.
Eforturile sunt mari din partea tuturor
Obiectivul Comisiei Europene este unul ambiţios, dar şi costisitor. Tranziţia către neutralitate climatică necesită foarte multe investiţii din punctul de vedere al emisiilor de carbon, iar unele ţări vor fi nevoite să depună eforturi mai mari decât altele. Ajutorul de 7,5 miliarde euro din partea Uniunii Europene pentru regiunile carbonifere şi miniere este un pilon de sprijin în cazul multor state, inclusiv al României. Aceste ţări îşi vor pierde o parte importantă din baza economică în decursul procesului de tranziţie, dar eliminarea treptată a cărbunelui în următoarele decenii este un pas fundamental şi necesar, care va trasa drumul către un viitor al energiei verzi.●
