16 C
Bucharest
Sunday, June 13, 2021

Va şti România să fructifice Pactul Verde European fără să lase pe nimeni în urmă?

Aşa cum arată acum, Pactul Verde European este cel mai generos set de strategii gândit vreodată. Este vorba despre calitatea vieţii noastre, a mediului în care trăim, despre scăderea emisiilor cu efect de seră până la cote insignifiante, despre hrană mai bună şi sănătoasă pentru toţi, transport modern şi accesibil, despre facturi mai mici. Despre biodiversitate. Despre solidaritate şi echitate. Este despre cam tot ce ne putem dori, inclusiv bani. Iar România are o şansă nesperată. Va şti oare s-o fructifice? ● Irina Tomşa

Pactul Verde sau Pactul Ecologic European este noua politică de bază a Comisiei Europene care are ca scop tranziţia către neutralitate climatică până în 2050, cu alte cuvinte să ajungem să producem o cantitate de gaze cu efect de seră mai mică decât cea pe care mediul natural o poate absorbi.

În documentul de lansare prezentat pe 11 decembrie 2019 iniţiatorii spun că neutralitatea climatică a Europei şi protejarea mediului vor avea efecte benefice pentru oameni, pentru planetă şi pentru economie, iar în cadrul noului set de măsuri „nimeni nu va fi lăsat în urmă“, vor fi create locuri de muncă şi vom avea cu toţii un trai mai bun.

Complementar, Comisia va propune în martie 2020 o Lege europeană a climatului care „va transforma angajamentul politic în obligaţie legală şi în catalizator al investiţiilor“, iar îndeplinirea obiectivului presupune măsuri concrete în aproape toate sectoarele de activitate.

Noua politică prevede schimbări strategice într-o lungă listă de domenii: energie, transporturi, construcţii, industrie, agrozootehnie şi alimentaţie, calitatea şi protecţia mediului, economie şi multe altele. Pactul Verde a fost lansat împreună cu o anexă, o „foaie de parcurs“ în care sunt enumerate strategiile şi programele care vor veni în completare şi termenul până la care urmează să fie elaborate de Comisia Europeană.

Energie

În domeniul energetic obiectivul central este decarbonizarea întregului sector, deoarece producţia şi consumul de energie pe bază de combustibili fosili degajă peste 75% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii. Vor fi încurajate sursele regenerabile, între care producţia eoliană din largul mărilor va avea un rol major şi se va baza pe cooperarea regională între statele membre, iar Comisia va stimula digitalizarea şi interconectarea în toată piaţa energetică.

Construcţii

În prezent construcţiile consumă 40% din energie, iar Pactul Verde prevede reabilitarea clădirilor pentru a-i ajuta pe cetăţeni să-şi scadă consumul energetic şi implicit cheltuielile. Proiectele de eficientizare a consumului energetic vor fi sprijinite nu doar la nivel casnic, ci în toate domeniile şi sectoarele.

Industrie

Vor fi sprijinite inovaţiile industriale astfel încât companiile europene să devină lideri mondiali în economia verde, în condiţiile în care acum industria europeană utilizează doar 12% materiale reciclate. Până în 2030, toate ambalajele din spaţiul comunitar trebuie să fie refolosibile sau reciclabile, iar în martie 2020 Comisia va adopta o Strategie Industrială a UE care să vizeze provocările de mediu şi ale digitalizării. În paralel cu viitoarea Strategie Industrială va fi elaborat un nou plan de acţiune pentru Economia Circulară, ambele fiind menite să modernizeze economia europeană astfel încât să valorifice cât mai mult avantajele modelului circular atât pe plan local, cât şi la nivel global. De asemenea, Pactul ecologic prevede stimularea dezvoltării pieţelor europene şi mondiale pentru produsele neutre şi circulare.

Sursă foto: Agerpres

Transporturi

Pactul Verde urmăreşte utilizarea unor mijloace de transport public şi privat mai verzi, mai sănătoase şi mai ieftine. Ţinta pentru 2050 este una foarte ambiţioasă, de reducere cu 90% a emisiilor din sectorul transporturilor. Noile prevederi stabilesc că transportul multimodal va fi finanţat strategic, vor fi eliminate subvenţiile pentru transportul maritim şi aviatic pe bază de combustibili fosili, iar Comisia va propune noi standarde de mediu pentru autovehicule.

Concomitent, va fi impulsionată dezvoltarea combustibililor sustenabili alternativi. De asemenea, se estimează că până în 2025 va fi nevoie de aproximativ un milion de staţii de alimentare pentru cele 13 milioane de vehicule cu emisii zero sau scăzute care vor circula pe drumurile europene.

Comisia va revizui Directiva pentru infrastructura de combustibili alternativi şi reglementările privind TEN-T (Reţeaua Transeuropeană de Transport) pentru a accelera dezvoltarea de vehicule şi nave cu emisii zero sau scăzute. Nu în ultimul rând, sistemul UE de tranzacţionare a certificatelor verzi prin care sunt taxate industriile poluante va fi reformat astfel încât să includă noi sectoare cum ar fi cele de transport auto, maritim, aviatic şi de construcţii.

Mediu

În vara acestui an Comisia Europeană va prezenta un plan de reducere cu 50-55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 comparativ cu nivelul din 1990. Vor fi prevăzute taxe mai mari pentru importurile de bunuri din ţări non-UE care nu respectă obiective de mediu la fel de ambiţioase ca acelea de pe teritoriul comunitar.

Banca Europeană de Investiţii va stopa până la sfârşitul anului 2021 orice finanţare a proiectelor pe bază de combustibili fosili. Până în 2025 instituţia va aloca jumătate din investiţii pentru proiecte climatice.

Tot în legătură cu mediul, Pactul Verde anunţă măsuri referitoare la calitatea aerului, apei şi solului, reglementări pentru substanţele periculoase şi diferite categorii de poluanţi, politici privind ecosistemele şi biodiversitatea şi multe alte acţiuni de îmbunătăţire a calităţii vieţii oamenilor şi mediului înconjurător.

Sectorul alimentar

Sursa foto: Comisia Europeană

În primăvara anului 2020 Comisia va prezenta strategia „De la fermă în farfurie“ (From Farm to Fork) şi va organiza dezbateri cu toţi factorii implicaţi. Printre principalele obiective se numără combaterea schimbărilor climatice, protecţia mediului şi conservarea biodiversităţii, care vor fi urmărite concomitent cu asigurarea unui trai decent pentru fermieri, pescari şi familiile lor.

Sectorul alimentar va trebui să contribuie mai mult la economia circulară. Industriile procesatoare şi de retail trebuie să-şi reducă impactul asupra mediului şi să ia măsuri privind transportul, stocarea şi ambalarea produselor, precum şi risipa de alimente. Noile politici vor stimula consumul de hrană sustenabilă şi vor promova o alimentaţie sănătoasă şi accesibilă pentru toţi cetăţenii, iar consumatorii vor avea la îndemână noi moduri de informare despre valorile nutriţionale, provenienţa, amprenta de mediu şi alte detalii astfel încât să îşi aleagă produsele în cunoştinţă de cauză.

Cu privire la agrozootehnie, un nou plan strategic va reglementa reducerea semnificativă a utilizării pesticidelor, fertilizatorilor şi antibioticelor.

Primele reacţii de opoziţie

Polonia, Ungaria şi Cehia s-au opus Pactului Verde declarând din start că economiile lor nu se pot angaja la atingerea neutralităţii climatice până în 2050 în lipsa unui ajutor financiar substanţial.

Polonia a fost cea mai vehementă adversară a ţintelor de decarbonizare, lucru lesne de înţeles din moment ce îşi obţine 80% din electricitate din centrale pe cărbune. Premierul Mateusz Morawiecki a declarat că ţara sa „va atinge neutralitatea climatică în ritmul ei“ şi a indicat chiar anul 2070, împingând la limită răbdarea audienţei. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a declarat că cerinţele Poloniei sunt legitime şi situaţia necesită solidaritatea UE, dar dacă Varşovia nu se angajează la neutralitate climatică până în 2050 mecanismele de solidaritate „nu se mai aplică“.

Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki

Cehia s-a zbătut pentru recunoaşterea centralelor atomoelectrice drept surse curate, stârnind alte controverse. Într-un final, atât Cehia cât şi Ungaria au renunţat la obiecţii când li s-a explicat că Fondul de tranziţie va fi suficient de generos.

Şi alte state ar fi vrut încă de la lansarea Pactului promisiuni concrete de „bani noi“, adică neincluşi în alte programe de finanţare. Preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat că „se propune spre discuţie un obiectiv foarte ambiţios: neutralitatea climatică până în 2050, asta însemnând să reducem emisiile foarte, foarte mult. Pentru economiile din partea estică este un obiectiv foarte complicat, care poate fi obţinut, însă numai cu o cheltuială foarte mare. O parte din cheltuieli sperăm să fie suportate din fonduri europene, însă discuţia nu va fi simplă deloc“.

În Parlamentul European au fost însă şi altfel de critici. Unele considerau că ţintele nu sunt suficient de ambiţioase. Altele au spus că deşi o versiune anterioară a Pactului Verde prevedea scăderea cu 50% a pesticidelor, documentul final menţionează vag „reduceri semnificative“.

Dar în acel moment Europa începea deja să simtă aromele Crăciunului, iar spiritul Sărbătorilor s-a aşternut peste controverse.

Mizele banilor verzi

Pe 14 ianuarie 2020 Comisia Europeană a prezentat planurile de investiţii pentru susţinerea noilor sale politici. De la înalta tribună s-a vorbit din nou despre politici care au în centru oamenii, despre faptul că „nimeni nu va fi lăsat în urmă“ şi de transformarea necesităţilor în oportunităţi, dar ceea ce a reţinut toată lumea şi a apărut în toată presa suna mai bine: „peste 1.000 miliarde de euro“.

Ursula von der Leyen a declarat: „Oamenii sunt cei în jurul cărora s-a construit Pactul ecologic european, viziunea noastră pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Ne aşteaptă o transformare fără precedent, care va funcţiona dacă va fi echitabilă şi fiabilă pentru noi toţi. Vom sprijini oamenii şi regiunile care vor trebui să depună eforturi mai mari în realizarea acestei schimbări, pentru a ne asigura că nimeni nu este lăsat în urmă. Pactul ecologic implică necesităţi ridicate de investiţii pe care le vom transforma în oportunităţi de investiţii. Planul pe care îl prezentăm astăzi, de a mobiliza cel puţin o mie de miliarde de euro, va arăta drumul şi va debloca un val de investiţii verzi“.

Comisia a avansat două documente: Planul de investiţii şi Mecanismul pentru tranziţie justă. Planul de investiţii are trei componente: finanţare, facilitare şi sprijin practic. Finanţarea prevede pentru următorii 10 ani minimum 1.000 miliarde euro în investiţii durabile, iar banii UE vor atrage şi fonduri private mai ales prin implicarea Băncii Europene de Investiţii. Facilitarea presupune oferirea de stimulente pentru dezvoltarea investiţiilor publice şi private. Prin componenta de sprijin practic Comisia Europeană va ajuta iniţiatorii şi autorităţile publice la conceperea şi execuţia de proiecte sustenabile.

Mecanismul pentru tranziţie justă este instrumentul prin care se va asigura o trecere echitabilă către neutralitatea climatică şi prevede pentru cele mai afectate regiuni fonduri de cel puţin 100 miliarde euro în perioada 2021-2027 astfel încât să atenueze impactul socioeconomic al procesului.

România primeşte a treia cea mai mare oportunitate. Va şti să o valorifice?

După Polonia şi Germania, ţara noastră va primi a treia cea mai mare finanţare europeană pentru susţinerea tranziţiei zonelor monoindustriale afectate de tranziţia către economia neutră climatic.

Concret, România poate primi fonduri nerambursabile de 757 milioane euro eşalonate în 7 ani. Dar numai dacă va veni cu proiecte bine gândite. Comisia condusă de Ursula van der Leyen a prevăzut mecanisme de sprijin la elaborarea proiectelor şi este foarte dispusă să ne ajute, dar nu ne va băga banii în traistă. Va trebui să ne gândim priorităţile, să ne înţelegem vulnerabilităţile şi să găsim soluţii pentru industriile poluante. Dar şi pentru fiecare lucrător, fiecare familie, fiecare comunitate aflată sub jugul exploataţiilor şi al centralelor pe combustibili fosili.

Proiectele trebuie adaptate oamenilor şi comunităţilor. Nu invers

Guvernul Orban a lansat recent un apel de două milioane euro fonduri europene (bani „vechi“) pentru Valea Jiului. Vicepremierul Raluca Turcan a scris pe Facebook că proiectul va „permite eradicarea în totalitate a şomajului din Petroşani, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lupeni şi Uricani“.

Ne-am dori să fie aşa şi oamenii să fie îndrumaţi spre meserii care să li se potrivească şi care să le folosească nu doar lor, ci şi comunităţilor din care fac parte. Să fie profesii suficient de diverse, adaptate cererii locale. Altfel, am văzut destui bani irosiţi pe instruirea unor pleiade de stilişti şi manichiuriste în localităţi defavorizate, de salvamari în cătune de munte şi altele asemenea.

Ar trebui gândite programe sociale integrate, care să ţină cont de dinamica şi specificul localităţii şi comunităţii până la nivel de familie, nu doar de individ. Ce tip de afaceri ar ridica nivelul socioeconomic al zonei? La ce specializări se potrivesc oamenii şi cum ar putea îmbina noile activităţi cu viaţa lor de familie? Dacă şomerii ar pleca mâine dimineaţă la lucru, cu cine ar lăsa copiii? Nu cumva este nevoie de noi creşe, grădiniţe, cantine pentru copii, afterschool etc.? Multe programe de reconversie profesională, poate bine gândite în sine, au eşuat din cauză că nu au luat în calcul viaţa oamenilor de zi cu zi.

Complexele, foarte complexele probleme

Lanţul cărbunelui înseamnă mai mult decât zona exploatărilor miniere: este tot angrenajul din jurul unor giganţi fosili – la propriu şi la figurat – cum sunt complexele energetice Oltenia şi Hunedoara, cu lucrătorii lor, furnizorii, furnizorii furnizorilor, cu beneficiarii şi beneficiarii beneficiarilor lor. O mulţime de oameni şi-ar pierde locurile de muncă şi numeroase familii ar rămâne fără mijloace de trai. Că pentru beneficiarii beneficiarilor şi furnizorii furnizorilor politici ori de cumetrie şi alte căpuşe n-avem de ce să ne îngrijorăm.

Potrivit ziare.com, Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Costel Alexe, a anunţat un program de finanţare pentru eficientizarea energetică a caselor similar cu cel de reabilitare a blocurilor. Vestea este foarte bună. Să sperăm că va avea buget suficient şi lucrările vor decurge aşa cum trebuie pentru a asigura confortul necesar şi cheltuieli mai mici cât mai multor familii.

Se vor găsi oare soluţii şi pentru pierderile de energie de la RADET? Pentru toată infrastructura veche care crapă sub străzi, pentru centralele de cartier depăşite de situaţie şi atâtea, of, atâtea altele? Să îndrăznim să investim energie în speranţa pentru proiecte viabile în România, care să aibă în centru cetăţeanul şi să nu lase pe nimeni în urmă?

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Publicitate

Cele mai recente articole

Publicitate

Alte articole

Mai multe articole

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acord, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Setările de confidențialitate

Când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlează-ți aici serviciile personale de cookie-uri.

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanțele site-ului nostru.

  • _ga
  • _gat
  • _gid

Decline all Services
Accept all Services