Au trecut aproape patru luni de la alegerile parlamentare şi încă nu au fost desemnaţi oficial noii secretari de stat de la Ministerul Mediului, preşedinţii Administraţiei Fondului pentru Mediu, ai Gărzii Naţionale de Mediu sau ai Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Orice s-ar spune, singurul partid care a dovedit unitate şi coerenţă în asumarea răspunderii a fost UDMR, care a preluat printre altele şi posturile-cheie din domeniul mediului, obţinând la negocieri pe lângă conducerea ministerelor Mediului şi Dezvoltării şi preşedinţiile AFM şi ANRSC, ceea ce îi oferă acum o libertate aproape totală în gestionarea apelor, pădurilor, vânătorii şi deşeurilor, domenii extrem de complicate în care deţinerea monopolului asupra deciziilor este destul de riscantă pentru că poate duce fie la rezolvarea problemelor, fie la acutizarea lor.
Cert este că ministrul Mediului a preluat un domeniu aflat într-un haos total. Toate softurile de trasabilitate în care s-au investit de-a lungul anilor mari sume de bani nu funcţionează, colectarea separată a deşeurilor este în cea mai mare parte a ţării tot la stadiul de proiect, sistemul „Plăteşti pentru cât arunci“ nu este aplicat la nivel naţional, depozitările ilegale de deşeuri au ajuns la nişte cote inimaginabile, iar poluarea aerului în marile aglomerări urbane a devenit un pericol iminent pentru sănătatea oamenilor.
În plus, actuala conducere a ministerului trebuie să găsească soluţii urgente pentru evitarea procedurilor de infringement şi pentru plata taxei europene pe plasticul nereciclat.
La toate acestea se adaugă şi necesitatea rezolvării problemelor deşeurilor din Bucureşti, un oraş în care cei şase primari de sectoare şi edilul general nu reuşesc să treacă peste interesele de tot felul pentru a găsi o soluţie unitară la nivelul Capitalei.
Văzând că toate întâlnirile organizate cu aleşii locali ai Bucureştiului sunt în zadar, ministrul a mobilizat comisarii Gărzii de Mediu, care au trecut la confiscarea camioanelor ce depozitează ilegal deşeuri în jurul Capitalei, o măsură care anunţă în sfârşit schimbări radicale ale politicii de mediu din România, ceea ce nu este deloc rău.● Matei Dumitru