23.4 C
București
vineri, iunie 14, 2024
Mai mult

    Între „fast fashion“ şi sustenabilitate în lumea modei

    Sursa foto: Eddy Chang/flickr.com

    După industria petrolului, industria textilă este cea mai mare poluatoare pe plan mondial. Îmbrăcămintea, mobilierul, covoarele, încălţămintea, cearşafurile, feţele de pernă, prosoapele etc. sunt bunuri „nedurabile“, pentru producerea cărora se consumă uriaşe cantităţi de energie şi materii prime şi se scot din circuitul agricol mari suprafeţe de teren. Reciclarea produselor textile, deşi poate fi o opţiune, nu rezolvă problema uriaşelor cantităţi de deşeuri textile generate la nivel mondial.● Matei Dumitru

    Piaţa mondială a hainelor este evaluată în prezent la 3 trilioane dolari şi reprezintă 2% din produsul intern brut (PIB) global. Industria modei este concentrată în proporţie de 75% în Europa, Statele Unite ale Americii, China şi Japonia, iar la nivel mondial nu mai puţin de 75 milioane de oameni lucrează în domeniu.

    Comunicatele Naţiunilor Unite privind schimbările climatice confirmă faptul că industria modei contribuie cu mai mult de 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră din cauza lungimii lanţurilor de aprovizionare şi a procesului de producţie, ambele fiind mari consumatoare de energie.

    Numai în SUA în 2018 industria modei a produs 2,1 miliarde tone echivalent CO2, ceea ce reprezintă 4% din emisiile globale de carbon, o cotă mai mare decât cea a Franţei, Germaniei şi Marii Britanii la un loc.

    Cel mai mare importator de articole de îmbrăcăminte din lume sunt Statele Unite, unde aproape 40% din articolele vestimentare vândute sunt importate din China. SUA sunt în acelaşi timp şi cel mai mare exportator de îmbrăcăminte la mâna a doua, trimiţând anual peste hotare articole second hand în valoare de peste un miliard de lire sterline, conform estimărilor.

    Comerţul second hand nu este o modă, ci o adaptare la noile cerinţe ale pieţei. Oamenii preferă să-şi cumpere haine de calitate, care deşi folosite, sunt în stare foarte bună, decât unele noi, dar de calitate îndoielnică.

    În prezent, conform statisticilor oficiale, mai mult de 70% din populaţia lumii se îmbracă cu haine la mâna a doua. Este o piaţă uriaşă în care intră nu numai hainele purtate ci şi cele cumpărate în urmă cu ceva timp, dar nefolosite; numai în Marea Britanie cetăţenii au în garderobă haine noi nepurtate în valoare de 50 miliarde dolari. Acest curent este însă dăunător industriei modei, care pentru a-l contracara a lansat ceea ce se numeşte „fast fashion“.

    Afacerea “fast fashion”

    Fast fashion 2 191

    În timp ce majoritatea hainelor purtate cu grijă vor dura mulţi ani, schimbarea modei înseamnă că durata de viaţă a articolelor este scurtată artificial de modificarea gusturilor consumatorilor. Cifrele din industrie sugerează în mod optimist că îmbrăcămintea modernă va avea o durată de viaţă cuprinsă între 2 şi 10 ani; de fapt lenjeria şi tricourile sunt purtate 1-2 ani, iar costumele şi paltoanele aproximativ 4-6 ani.

    În realitate, o mare parte din îmbrăcăminte ajunge la gunoi fiindcă se demodează repede. O uriaşă maşină propagandistică, de la creatori de modă, presă şi televiziuni până la influenceri de tot felul este pusă în mişcare pentru a-i face pe oameni să cumpere continuu cât mai multe haine.

    „Fast fashion“ este un model de afaceri pe care majoritatea magazinelor de retail au început să îl urmeze. Dacă în urmă cu un deceniu existau patru sezoane într-un an, acum sunt peste zece. Anotimpurile mici şi dese incită la cumpărături, accelerând şi ritmul în care îmbrăcămintea se demodează. Articolele vestimentare sunt produse în cantităţi uriaşe şi pot fi vândute la preţuri mici.

    Hainele ieftine nu reprezintă o economie la bugetul personal, fiindcă oamenii cumpără în general mai mult şi se debarasează mai repede de hainele care s-au demodat, ci o mare afacere pentru industria globală a modei.

    O modă toxică

    Produsele chimice sunt folosite în fiecare etapă a producţiei textile: pentru fabricarea fibrelor, albirea şi vopsirea ţesăturilor. Când ajung în magazine, hainele noastre conţin încă multe substanţe chimice, chiar şi cele făcute din fibre „100% naturale“ şi unele se absorb în corp prin piele.

    Fast fashion 3 191 Stefan Muller
    Sursa foto: Stefan Müller/flickr.com

    Un studiu Greenpeace pentru campania Detox a identificat 11 substanţe chimice utilizate frecvent pentru fabricarea hainelor, care conţin toxine, agenţi cancerigeni şi perturbatori endocrini, substanţe care ar trebui interzise. Există studii care arată că anumite substanţe conţinute în pijamalele pentru cei mici pot fi găsite în urina unui copil chiar şi la 5 zile după ce a purtat acele pijamale pentru o noapte.

    Numai bumbacul convenţional foloseşte 25% din insecticidele utilizate la nivel mondial, iar reziduurile acestor otrăvuri ajung în fibrele hainelor noastre. Unele conţin metale grele, substanţe ignifuge, amoniac şi formaldehidă. Căldura corporală şi transpiraţia accelerează absorbţia reziduurilor în piele. Un studiu recent a depistat substanţe chimice periculoase în 63% din articolele textile testate de la 20 de mărci diferite, inclusiv giganţi ai modei.

    Poluarea apei

    Este nevoie de multă apă pentru a produce un tricou sau o cămaşă. Se estimează că la nivel mondial în 2015 industria textilă şi de îmbrăcăminte a folosit mai mult de 79 miliarde metri cubi de apă, în timp ce nevoile întregii economii a Uniunii Europene s-au ridicat la 266 miliarde metri cubi.

    Pentru a confecţiona un singur tricou din bumbac sau o pereche de blugi e nevoie de 2.700 litri de apă proaspătă, echivalentul cantităţii de apă de băut necesare unei persoane timp de 2,5 ani. În afară de a fi o mare consumatoare, industria textilă este responsabilă şi pentru aproximativ 20% din poluarea globală a apei prin procesele tehnologice de albire, vopsire şi finisare.

    Fast fashion 4 191
    Foto: ecologic

    Spălarea materialelor sintetice eliberează anual aproximativ 0,5 milioane tone microfibre în ocean, ceea ce reprezintă 35% din microplasticele primare eliberate în mediu. O singură încărcare cu haine din poliester a maşinii de spălat poate răspândi în mediul înconjurător 700.000 de particule de microplastic. Potrivit unui raport din 2019, Banca Mondială a declarat că „industria textilă este responsabilă pentru aproximativ o cincime din poluarea apei la nivel mondial“.

    Deşeurile textile în Uniunea Europeană

    Cantitatea medie de haine cumpărate în Uniunea Europeană de o persoană a crescut cu 40% în doar câteva decenii, creşterea fiind determinată de scăderea preţurilor şi de viteza sporită cu care articolele „fast fashion“ sunt oferite consumatorilor.

    Îmbrăcămintea are între 2% şi 10% din impactul asupra mediului în UE, dar acesta este adesea resimţit nu în statele Uniunii, ci în alte ţări, deoarece cea mai mare parte a producţiei are loc în străinătate. Producţia materiilor prime, transformarea lor în fibre, ţeserea şi vopsirea necesită cantităţi enorme de apă şi produse chimice, inclusiv pesticide pentru cultivarea materiilor prime.

    În UE mai puţin de jumătate din hainele uzate sunt colectate pentru reutilizare şi doar 1% sunt reciclate în haine noi, deoarece tehnologiile care ar permite reciclarea hainelor în fibre virgine abia încep să apară. Totodată, în Uniunea Europeană există mai multe modalităţi de abordare a acestor probleme: dezvoltarea de noi modele de afaceri pentru închirierea de îmbrăcăminte, proiectarea produselor într-un mod care să faciliteze reutilizarea şi reciclarea, în paralel cu demersurile de convingere a oamenilor să cumper