Că lumea din jurul nostru se află într-un proces de schimbare o vedem cu toţii. Faptul că noi, oamenii de rând, nu percepem profunzimea şi direcţia acestor schimbări care ne vor influenţa viaţa în următorii ani este de înţeles, pentru că fiecare dintre noi este preocupat în primul rând de viitorul imediat, de sănătate, de menţinerea locului de muncă sau de supravieţuirea afacerii pe care a construit-o.
De neînţeles este însă modul cum autorităţile noastre ne pregătesc pentru această schimbare. Toate comunicatele, toate luările de cuvânt televizate, scrise sau transmise online în contextul apartenenţei ţării noastre la Uniunea Europeană gravitează în jurul unui singur subiect, al celor 80 miliarde de euro pe care le va primi România în următorii nouă ani în cadrul programului european de redresare şi rezilienţă. Dar implicaţiile acestui plan, obligaţiile ce revin autorităţilor şi fiecăruia dintre noi, direcţia în care trebuie să mergem pentru a ne alinia noii economii mondiale nu interesează clasa noastră politică, o specie aparte, care prosperă doar într-un spaţiu închis, izolată de cetăţenii ei şi de colegii europeni.
Pactul Verde European şi politicile de economie circulară ale Uniunii Europene – subiecte care se pare că nu interesează pe nimeni la noi – sunt doar vârful icebergului, partea vizibilă a noii economii mondiale. La întrunirea Forumului Economic Mondial de la Davos din prima lună a acestui an, la care au participat toţi conducătorii marilor state ale lumii, s-au trasat direcţiile noii economii mondiale care nu poate exista fără protecţia mediului, reducerea la zero a emisiilor de dioxid de carbon, reducerea consumului, conservarea resurselor şi o colaborare globală, condiţii esenţiale pentru supravieţuirea noastră ca specie. Şi în tot acest timp, în România, noi rămânem blocaţi în aceleaşi discuţii mărunte şi inutile, ca nişte copii ai nimănui dintr-un tren tras pe o linie moartă pe lângă care trec în viteză expresurile învingătorilor.● Matei Dumitru
