20.5 C
București
vineri, iunie 14, 2024
Mai mult

    Fără drujbe măcar o zi pe an

    Nici nu mai ştiu câte sărbători mai are calendarul mondial al mediului. Nu ne scapă nimic. Aer, pământ, ape, copaci, parcuri, animale, climă, soare, oceane, totul e motiv de sărbătoare în lumea asta ipocrită în care trăim. Cea mai bună dovadă a faptului că de fapt nu ne pasă de nimic altceva decât de imaginea noastră este un eveniment care nu ţine o zi ci mai mult, „Luna Pădurii“. E luna în care ca la un semn puhoiul de politicieni îşi lasă costumele acasă şi în ţinute care de care mai fistichii se înghesuie să pună mâna pe cazmale şi lopeţi sub obiectivele camerelor de luat vederi şi ale aparatelor de fotografiat. Zici că i-a apucat strechea, nu altceva.

    Sute de hectare de pădure au fost plantate astfel în ultimii ani în România de puternicii zilei, de grupuri media sau de te miri cine şi de toate s-a ales praful pentru că nimeni nu s-a mai ocupat în continuare şi de îngrijirea lor. Adevărul este că în spatele sloganurilor sforăitoare care au însoţit toate aceste campanii au stat doar interese legate de bani, de accesul la bugetul Fondului pentru Mediu, de sponsorizări din fondurile de CSR sau de spălarea imaginii marilor combinate de prelucrare a lemnului.

    Dar orice s-ar spune ne place să marcăm momentul. Am aflat recent că în fiecare zi de vineri cu toţii ar trebui să renunţăm la maşini, să mergem pe jos, pe biciclete sau pe trotinete pentru a proteja natura măcar o zi pe săptămână. În fiecare an de Ziua Pământului suntem sfătuiţi de toate ONG-istele, blogeriţele, vlogeriţele sau ce or mai fi ele, să stăm câteva minute în beznă pentru a salva planeta. Că unii dintre noi au stat pe întuneric mai mult de câteva minute pe timpul lui Ceauşescu şi nu au salvat nimic, este o altă poveste.

    Şi nu poţi să nu te întrebi dacă de Ziua Pământului renunţăm la lumină, dacă vinerea renunţăm la maşini, la ce ar trebui să renunţăm în Luna Pădurii? Oare la tăieri? Pentru că dacă măcar o zi pe an s-ar opri toate drujbele, gaterele şi combinatele de prelucrare a lemnului atunci ne-am putea închipui şi noi că aceste plantări sunt ceva mai mult decât un simplu exerciţiu de imagine sau un prilej de mai schimba o vorbă la aer curat cu colegii de partid.● Matei Dumitru

    Newsletter Ecologic

    Nici nu mai ştiu câte sărbători mai are calendarul mondial al mediului. Nu ne scapă nimic. Aer, pământ, ape, copaci, parcuri, animale, climă, soare, oceane, totul e motiv de sărbătoare în lumea asta ipocrită în care trăim. Cea mai bună dovadă a faptului că de fapt nu ne pasă de nimic altceva decât de imaginea noastră este un eveniment care nu ţine o zi ci mai mult, „Luna Pădurii“. E luna în care ca la un semn puhoiul de politicieni îşi lasă costumele acasă şi în ţinute care de care mai fistichii se înghesuie să pună mâna pe cazmale şi lopeţi sub obiectivele camerelor de luat vederi şi ale aparatelor de fotografiat. Zici că i-a apucat strechea, nu altceva.

    Sute de hectare de pădure au fost plantate astfel în ultimii ani în România de puternicii zilei, de grupuri media sau de te miri cine şi de toate s-a ales praful pentru că nimeni nu s-a mai ocupat în continuare şi de îngrijirea lor. Adevărul este că în spatele sloganurilor sforăitoare care au însoţit toate aceste campanii au stat doar interese legate de bani, de accesul la bugetul Fondului pentru Mediu, de sponsorizări din fondurile de CSR sau de spălarea imaginii marilor combinate de prelucrare a lemnului.

    Dar orice s-ar spune ne place să marcăm momentul. Am aflat recent că în fiecare zi de vineri cu toţii ar trebui să renunţăm la maşini, să mergem pe jos, pe biciclete sau pe trotinete pentru a proteja natura măcar o zi pe săptămână. În fiecare an de Ziua Pământului suntem sfătuiţi de toate ONG-istele, blogeriţele, vlogeriţele sau ce or mai fi ele, să stăm câteva minute în beznă pentru a salva planeta. Că unii dintre noi au stat pe întuneric mai mult de câteva minute pe timpul lui Ceauşescu şi nu au salvat nimic, este o altă poveste.

    Şi nu poţi să nu te întrebi dacă de Ziua Pământului renunţăm la lumină, dacă vinerea renunţăm la maşini, la ce ar trebui să renunţăm în Luna Pădurii? Oare la tăieri? Pentru că dacă măcar o zi pe an s-ar opri toate drujbele, gaterele şi combinatele de prelucrare a lemnului atunci ne-am putea închipui şi noi că aceste plantări sunt ceva mai mult decât un simplu exerciţiu de imagine sau un prilej de mai schimba o vorbă la aer curat cu colegii de partid.● Matei Dumitru