Să vorbești de problemele de mediu ale României în condițiile în care războiul este la granițele noastre, iar spectrul unui conflict nuclear planează asupra întregii lumi este ca și cum ți-ai face planuri de vacanță când ți-a luat foc casa. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc cât de mult s-a schimbat în ultimii doi ani relația dintre două categorii de oameni: funcționarii statului care reglementează un domeniu de mediu cum este gestionarea deșeurilor și cei care pentru a-și putea continua activitatea trebuie să se conformeze acestor reglementări din ce în ce mai restrictive, mai frecvente și mai de neînțeles. De aceea încerc să înțeleg de ce au loc la noi atât de des schimbări în legislația de mediu.
Poate că România este o țară cu particularități specifice care necesită o actualizare mai riguroasă a legislației de me-diu decât alte țări europene, lucru de care mă îndoiesc. Sau poate că experti-za din domeniu a celor care concep aceste schimbări lasă foarte mult de dorit. Să fie doar prostia? Ar fi de înțeles, în condițiile în care la noi în funcții politice sunt adesea promovați pe linie de partid oameni care nu au mai nimic în comun cu domeniul pe care ajung să îl conducă.
Mai există însă o posibilă cauză: corupția, un fenomen la care România este fruntașă în Uniunea Europeană. Dacă este așa, lucrurile iau o altă turnură pentru că în domeniul mediului corupția este mai periculoasă decât în oricare altă parte. Aici acțiunea răuvoitoare sau inacțiunea se calculează nu în bani, ci în pierderi de vieți omenești.
Vedem cu ochii noștri efectele, dar și cauza acestei nenorociri care ne-a lovit în ultimii 20 de ani: mafia gropilor de gunoi, din primării, din consilii județene, din agențiile de protecția mediului și din Administrația Fondului pentru Mediu, un sistem piramidal al hoției care a sufocat cu totul această țară. Și mai există o posibilă cauză: lăcomia sau dorința unora de a prelua tot sistemul de gestionare a deșeurilor din România, ceea ce ar fi de-a dreptul hazliu, fiindcă sincer nu îmi închipui cum ar putea ei să se conformeze propriei legislații și cum câteva oglinzi agățate pe pereți vor lua locul comisiilor de autorizare și control.
La această problemă, din trei variante de răspuns: prostia, hoția și lăcomia, tind însă să o aleg pe a patra: o combinație simplă între primele trei.
O problemă, trei răspunsuri
Să vorbești de problemele de mediu ale României în condițiile în care războiul este la granițele noastre, iar spectrul unui conflict nuclear planează asupra întregii lumi este ca și cum ți-ai face planuri de vacanță când ți-a luat foc casa. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc cât de mult s-a schimbat în ultimii doi ani relația dintre două categorii de oameni: funcționarii statului care reglementează un domeniu de mediu cum este gestionarea deșeurilor și cei care pentru a-și putea continua activitatea trebuie să se conformeze acestor reglementări din ce în ce mai restrictive, mai frecvente și mai de neînțeles. De aceea încerc să înțeleg de ce au loc la noi atât de des schimbări în legislația de mediu.
Poate că România este o țară cu particularități specifice care necesită o actualizare mai riguroasă a legislației de me-diu decât alte țări europene, lucru de care mă îndoiesc. Sau poate că experti-za din domeniu a celor care concep aceste schimbări lasă foarte mult de dorit. Să fie doar prostia? Ar fi de înțeles, în condițiile în care la noi în funcții politice sunt adesea promovați pe linie de partid oameni care nu au mai nimic în comun cu domeniul pe care ajung să îl conducă.
Mai există însă o posibilă cauză: corupția, un fenomen la care România este fruntașă în Uniunea Europeană. Dacă este așa, lucrurile iau o altă turnură pentru că în domeniul mediului corupția este mai periculoasă decât în oricare altă parte. Aici acțiunea răuvoitoare sau inacțiunea se calculează nu în bani, ci în pierderi de vieți omenești.
Vedem cu ochii noștri efectele, dar și cauza acestei nenorociri care ne-a lovit în ultimii 20 de ani: mafia gropilor de gunoi, din primării, din consilii județene, din agențiile de protecția mediului și din Administrația Fondului pentru Mediu, un sistem piramidal al hoției care a sufocat cu totul această țară. Și mai există o posibilă cauză: lăcomia sau dorința unora de a prelua tot sistemul de gestionare a deșeurilor din România, ceea ce ar fi de-a dreptul hazliu, fiindcă sincer nu îmi închipui cum ar putea ei să se conformeze propriei legislații și cum câteva oglinzi agățate pe pereți vor lua locul comisiilor de autorizare și control.
La această problemă, din trei variante de răspuns: prostia, hoția și lăcomia, tind însă să o aleg pe a patra: o combinație simplă între primele trei.
