De câțiva ani unii dintre reprezentanții autorităților de mediu din România sunt deranjați vizibil de sistemul de preluare de responsabilități, în special de cel din domeniul ambalajelor.
Un soi de frustrare îi macină pe cei câțiva angajați din structurile Ministerului Mediului ajunși în postura de a autoriza periodic o afacere de aproape 200 milioane de euro anual, ca și cum existența organizațiilor de transfer i-ar priva de un drept care li s-ar fi cuvenit lor.
Astfel că a devenit o regulă ca spre sfârșitul fiecărui an să apară modificări legislative care să complice cât mai mult posibil relațiile organizațiilor cu colectorii, cu autoritățile publice locale și cu reciclatorii.
Anul acesta a venit rândul unui nou proiect de ordin de ministru, pus ca de obicei într-o așa-zisă dezbatere publică. Povestea este simplă: o Comisie de evaluare formată din câteva persoane din Ministerul Mediului decide anual ce Organizații care Implementează Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor (OIREP)
și-au îndeplinit sau nu obligațiile. Ar părea un lucru normal în condițiile în care evaluarea s-ar face transparent și obiectiv. Dar acești doi termeni, la care ar trebui adăugat cel de predictibilitate, vin în profundă contradicție cu toată politica de reglementare a Ministerului Mediului.
Dacă până acum cei cinci sau șase membri ai Comisiei luau deciziile pe baza unor cifre prezentate de OIREP-uri, acum conform viitorului ordin de ministru fiecare poate decide după bunul plac dacă vrea sau nu să acorde punctajul necesar licențierii. Și astfel membrii unei comisii de stat se transformă într-un fel de jurați de la „Românii au talent“, judecându-i pe concurenți după voce, talent și, de ce nu, după cum deschid ușile prin minister: cu mâna, cu capul sau cu piciorul…
Tot acest spectacol ar fi caraghios dacă nu ar fi tragic. Cu toții ne mirăm de mizeria în care trăim, de gunoaiele din jurul nostru și de incapacitatea României de a scăpa de statutul de cea mai murdară țară a Europei. Este adevărat că sistemul de preluare de responsabilități din România nu este unul perfect, dar oare nu s-a ajuns aici din cauza funcționarilor care de ani de zile autorizează și controlează sistemul?
„Românii au talent“ la Ministerul Mediului
De câțiva ani unii dintre reprezentanții autorităților de mediu din România sunt deranjați vizibil de sistemul de preluare de responsabilități, în special de cel din domeniul ambalajelor.
Un soi de frustrare îi macină pe cei câțiva angajați din structurile Ministerului Mediului ajunși în postura de a autoriza periodic o afacere de aproape 200 milioane de euro anual, ca și cum existența organizațiilor de transfer i-ar priva de un drept care li s-ar fi cuvenit lor.
Astfel că a devenit o regulă ca spre sfârșitul fiecărui an să apară modificări legislative care să complice cât mai mult posibil relațiile organizațiilor cu colectorii, cu autoritățile publice locale și cu reciclatorii.
Anul acesta a venit rândul unui nou proiect de ordin de ministru, pus ca de obicei într-o așa-zisă dezbatere publică. Povestea este simplă: o Comisie de evaluare formată din câteva persoane din Ministerul Mediului decide anual ce Organizații care Implementează Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor (OIREP)
și-au îndeplinit sau nu obligațiile. Ar părea un lucru normal în condițiile în care evaluarea s-ar face transparent și obiectiv. Dar acești doi termeni, la care ar trebui adăugat cel de predictibilitate, vin în profundă contradicție cu toată politica de reglementare a Ministerului Mediului.
Dacă până acum cei cinci sau șase membri ai Comisiei luau deciziile pe baza unor cifre prezentate de OIREP-uri, acum conform viitorului ordin de ministru fiecare poate decide după bunul plac dacă vrea sau nu să acorde punctajul necesar licențierii. Și astfel membrii unei comisii de stat se transformă într-un fel de jurați de la „Românii au talent“, judecându-i pe concurenți după voce, talent și, de ce nu, după cum deschid ușile prin minister: cu mâna, cu capul sau cu piciorul…
Tot acest spectacol ar fi caraghios dacă nu ar fi tragic. Cu toții ne mirăm de mizeria în care trăim, de gunoaiele din jurul nostru și de incapacitatea României de a scăpa de statutul de cea mai murdară țară a Europei. Este adevărat că sistemul de preluare de responsabilități din România nu este unul perfect, dar oare nu s-a ajuns aici din cauza funcționarilor care de ani de zile autorizează și controlează sistemul?